Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.487/R/2008
Ședința publică din 28 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Traian Dârjan GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii - și împotriva deciziei civile nr.2188/R din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta și pe pârâții G, și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă contestatorii și reprezentantul intimatei pârâte, din Baroul Sălaj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 februarie 2008 intimata pârâtă a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației în anulare, act ce s-a comunicat contestatorilor anterior începerii dezbaterilor.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Contestatorii - și, susțin contestația în anulare așa cum este formulată solicită admiterea ei pentru motivele arătate în contestație, desființarea deciziei atacate și fixarea unui nou termen de judecată cu citarea părților și rejudecarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.65/28.06.2007 a Tribunalului Sălaj. Arată că eroarea materială constă în faptul că instanța de recurs nu a reținut poziția sa procesuală cu privire la atribuirea loturilor și parcelelor care-i revin. Mai arată că nu au solicitat niciodată lotul nr.2. Solicită cheltuieli de judecată în cauantum de1000 lei, constând în transportul la instanță și ziua de muncă.
Reprezentantul intimatei pârâte, solicită respingerea contestației în anulare potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică, cu 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la 39.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr.de mai sus la 3.01.2008, contestatorii și au solicitat anularea deciziei civile 2188/29.10.2007 a Curții de Apel Cluj.
Astfel în susținerea contestației în anulare, contestatorii au învederat existența unor greșeli materiale făcute de instanța de recurs, în ce privește atribuirea loturilor.
Contestatorii au susținut că la instanța de recurs au depus și concluzii scrise, pe care însă instanța le-a interpretat în alt mod, decât cel care exprima poziția lor cu privire la lotul solicitat.
Or, susțin contestatorii, lotizarea făcută le aduce grave prejudicii, câtă vreme terasa casei lor și fosa septică se află în lotul reclamantei.
Se mai susține că instanța de recurs prin hotărârea pronunțată a schimbat loturile dar a schimbat și raportul de expertiză în baza căruia a obligat-o pe reclamantă la sultă folosindu-l pe cel de la fila 95 fără nici o justificare.
Intimata Tara prin întâmpinarea depusă la fila 36 s-a opus admiterii contestației în anulare.
Examinând hotărârea atacată pe calea extraordinară a contestației în anulare, curtea de apel reține următoarele:
Prin decizia civilă 2188/29.10.2007 a Curții de Apel Cluj dosar - s-a admis în parte recursul declarat de reclamanta Tara împotriva deciziei civile 56/28.06.2007 a Tribunalului Sălaj pe care a modificat-o în parte în sensul admiterii în parte a apelului reclamantei Tara împotriva sentinței civile 1372/12.05.2006 a Judecătoriei Zalău pe care a schimbat-o în parte astfel: - s-a atribuit reclamantei Tara lotul III format din teren grădină în suprafață de 2677, 50 mp identificat sub nr.top nou 243/2/C în schița de la fila 70 dosar nr.2372/2005 al Judecătoriei Zalău; - s-a atribuit intervenienților și lotul nr.II alcătuit din teren grădină intravilan în suprafață de 2677,50 mp identificat sub nr.top nou 243/2/b în aceeași schiță de la fila 70.
A fost oblgiată reclamanta Tara să plătească intervenienților suma de 84.190,496 Rol cu titlu de sultă și suma de 9.383.000 Rol cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Recursul intervenienților și a fost nefondat.
Terenurile ce au constituit obiectul partajului, dedus judecății atât pe calea acțiunii principale, cât și prin intermediul cererii de intervenție în interes propriu, sunt în suprafață totală de 50.800 mp, identificate prin titlul de proprietate nr. 41711/19359/07.12.1993 emis în favoarea reclamantei și a fratelui G, în calitate de moștenitori (copii) ai defunctului ( 2 dosar judecătorie), în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991.
Suprafața totală a acestor terenuri este compusă din 8.800 mp în intravilan, respectiv 900 mp cu destinație de curți, construcții, 5.400 mp grădină și 2.500 mp "Pe deal", precum și 42.000 mp în extravilan, din care 10.000 mp teren cu vegetație forestieră, diferența de extravilan fiind reprezentată de terenurile situate la locurile denumite "", " părului" (de 5.000 mp), "" și " părului" (de 2.800 mp).
Cele două instanțe de fond, dispunând ieșirea din indiviziune a părților, au atribuit intervenienților, fără sultă față de reclamantă, terenul intravilan de 2.500 mp "Pe deal" și terenul de 900 mp intravilan, cu destinație de curte, dar, prevalându-se de înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 16 aprilie 1991, intervenienții au pretins atribuirea în lotul lor, fără sultă, a întregului teren din intravilan, curte și grădină aferente casei lor și anexelor gospodărești, din Z,-.
Această critică adusă sentinței a fost invocată și în apel, dar face și obiectul prezentului recurs, intervenienții arătând că s-a făcut o greșită aplicare a legii de către cele două instanțe, care nu au dat procesului-verbal eficiența juridică a unei convenții de partaj voluntar.
Nu se poate susține, însă, incidența situației reglementată în art. 304 pct. 7.pr.civ. deoarece hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt și de drept pentru care a fost găsit neîntemeiat apelul intervenienților, fiind înlăturate, punctual, apărările acestora vizând valoarea juridică a procesului-verbal din 16 aprilie 1991, circumscrise ipotezei din speță, în care actul a fost semnat de către soțul reclamantei, numitul G, și nu de către titulara dreptului de proprietate, reclamanta.
Nu este cazul, de asemenea, a existenței unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii conținute în decizia criticată, toate statuările instanței de apel fiind convergente și ducând la concluzia unitară a caracterului nefondat al apelului intervenienților.
Nu se poate recunoaște, așa cum corect au decis judecătoria și tribunalul, înscrisului evocat de către intervenienți, din 16 aprilie 1991, semnificația unui act de partaj prin bună învoială, de a produce consecințe valide, în sensul art. 969, art. 730 alin. 1. civil.
În primul rând, este de observat faptul că la întocmirea actului, redactat sub forma înscrisului sub semnătură privată, a participat G, care a consimțit la conținutul actului și l-a semnat, în calitate de soț a lui. Fiind vorba despre bunuri proprii ale soției, dobândite prin moștenire, în plus și bunuri imobile, în privința persoanei soțului G nu a putut opera prezumția vreunui mandat tacit acordat de către, iar un mandat expres în acest sens nu a existat.
În al doilea rând, este corectă susținerea intervenienților, și anume că lipsa semnăturii nu înseamnă, automat, lipsa acordului de voință, însă numai în situația în care partea, deși nu a semnat, a participat direct și în nume propriu la încheierea actului, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Lipsa consimțământului este demonstrată nu doar prin lipsa semnăturii coproprietarei, ci și prin împrejurarea că aceasta nu figurează ca parte în înscrisul de care uzează recurenții.
Mandatul de reprezentare dat de către reclamantă soțului ei, potrivit art. 67, art. 68 alin. 2.pr.civ. consemnat în încheierea ședinței publice din data de 9 iunie 2005, pe perioada desfășurării procesului, are alt regim juridic și nu poate fi confundat cu mandatul necesar pentru valabilitatea încheierii unui act de partaj voluntar, presupus mandat ce a fost în permanență contestat de către.
De asemenea, achiesarea de către reclamantă la unele dintre susținerile intervenienților, în fața primei instanțe, nu are ca efect recunoașterea validității actului intervenit la 16 aprilie 1991, ca de altfel nici repoziționarea acesteia în cadrul unor apărări formulate de și.
Ca atare, constatând că cele două instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, iar în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9.pr.civ. recursul intervenienților se va respinge.
A fost fondat în parte recursul reclamantei, pentru următoarele considerente:
O primă critică adusă deciziei se referă la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G, ce a stat la baza rezolvării acțiunii intentate de către reclamanta.
Este legală respingerea acțiunii reclamantei pe temeiul acestei excepții, întrucât, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 11.04.2005, pârâtul G nu mai avea calitatea de coproprietar al bunurilor ce au făcut obiectul partajului.
Instanțele au reținut că pârâtul G și-a înstrăinat cota de proprietate asupra terenurilor în litigiu încă din data de 4 iunie 2004, în favoarea intervenienților și, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 4629/2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați.
Deoarece G nu mai avea calitatea de coindivizar la data promovării acțiunii, nu mai prezintă relevanță faptul că, ulterior, acesta a decedat, iar locul său a fost preluat de fiul, ca moștenitor, deja participant în proces, intervenient în interes propriu.
Înstrăinarea unui bun indiviz de către un singur coproprietar, fără acordul celorlalți, nu este anulabilă ori lovită de nulitate absolută, ci supusă condiției rezolutorii ca, la partaj, bunul înstrăinat să cadă în lotul vânzătorului. În acest mod au și procedat instanțele de fond, deoarece, luând act de recunoașterile tuturor părților în ceea ce privește înstrăinarea succesivă a terenurilor "Pe deal" și "", respectiv a cotei părți ce a aparținut lui, de la aceasta către pârâții intimați și, și, și de la aceștia către intervenienți, au inclus în lotul coproprietarilor intervenienți cele două terenuri, valorificându-se drepturile și obligațiile tuturor părților izvorâte din convențiile pe care acestea le-au încheiat.
De altfel, recurentei îi lipsește interesul justificat pentru a combate modul de soluționare a petitului în prestație tabulară din cadrul cererii de intervenție în interes propriu, cât timp a recunoscut înstrăinarea terenurilor și a fost de acord ca acestea să revină exclusiv în lotul intervenienților, fără plata vreunei sulte.
Referitor la realizarea împărțelii asupra terenurilor extravilane, luarea în considerare a expertizei extrajudiciare de către instanță reprezintă o critică de netemeinicie, în contextul în care însăși reclamanta, prin declarația expresă consemnată în încheierea de ședință din 7 iulie 2005 ( 40 dosar judecătorie), a învederat că este de acord cu efectuarea partajului potrivit modului de folosință exercitat în prezent de către părți, avut în vedere în cuprinsul propunerii de lotizare materializată în documentația tehnică de la filele 16-19 dosar fond.
Consimțământul reclamantei în legătură cu formarea loturilor în natură pentru terenurile din extravilan a fost exprimat și cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, la termenul din 4 mai 2006, când a făcut trimitere la varianta concretizată în expertiza extrajudiciară (singura probă administrată în ceea ce privește partajul terenurilor din extravilan, cu excepția terenului în suprafață de 2.800 mp - în realitate de 2.658 mp - denumit " părului", care a făcut obiectul expertizei întocmite de ing., și care a fost împărțit conform schiței de la fila 71, fig. b, egal, atribuindu-se reclamantei și intervenienților porțiuni de câte 1.329 mp).
Este lipsită de temei legal, așadar, solicitarea recurentei de a casa decizia și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, în vederea administrării unei expertize referitoare la propuneri de încetare a stării de indiviziune asupra terenurilor din extravilan, probă ce nu a fost cerută nici măcar în fața tribunalului.
Este nefondată și critica ce vizează atribuirea unei părți din terenul cu destinație de curte aferentă casei de locuit din-, în suprafață de 900 mp, respectiv despăgubirea ei prin sultă pentru cota de parte din acest teren, câtă vreme a achiesat la acest mod de împărțire prin scriptul depus încă din data de 30 mai 2005 ( 29 dosar judecătorie), confirmat și prin recunoașterea făcută la interogatoriul ce i s-a luat ( 87).
Recursul lui este întemeiat doar sub aspectele alcătuirii loturilor din terenul grădină intravilan în suprafață de 5.400 mp, a valorii despăgubirilor stabilite în sarcina sa și în favoarea intervenienților și, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Cotele ce revin părților din această grădină de 5.400 mp sunt de câte parte, în ipoteza dată, în care s-a reținut ca nefondată apărarea intervenienților în legătură cu îndreptățirea lor la atribuirea integrală a terenului intravilan, pe baza procesului-verbal din 16 aprilie 1991.
Criteriile legale pentru formarea și atribuirea loturilor sunt inserate în cuprinsul art. 6739.pr.civ. fiind vorba despre acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, anterior împărțelii, au făcut construcții ori îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor.
Întreaga grădină de 5.400 mp a fost folosită de cei doi intervenienți timp de 15 ani, pe această suprafață au efectuat numeroase investiții, au plantat pomi fructiferi și de vie, lucrări ce au fost identificate, descrise și evaluate de expertul în agricultură, prin raportul aflat la filele 43-45, completarea de la filele 76-78, suplimentul de la fila 95 și cel de la fila 104.
Reținând că toate aceste lucrări au fost executate de către intervenienți cu bună-credință, judecătoria și tribunalul, atribuind reclamantei lotul II, potrivit schiței de la fila 70 efectuată de ing. topograf, și-au însușit valoarea de 402.225.413 lei a lucrărilor și îmbunătățirilor aduse terenului de 2.677,50 mp, identificat sub nr.top. nou 243/2/b, pe baza procedeului ce a luat în calcul punctul de vedere al expertului, și anume că "în plantațiile pomi-viticole valoarea reală a plantațiilor este dată de potențialul de producție care se exprimă prin durata optimă de exploatare rămasă și nu este just exprimată de valoarea plantației care nu a intrat încă pe rod". În acest sens, specialistul a avut în vedere nu numai numărul și felul pomilor fructiferi aflați pe teren, respectiv a butucilor de de vie, cheltuielile efectuate de intervenienți cu valoarea materialelor și prețul muncii, ci și producția ce s-ar putea obține în viitor de către intervenienți, ținând seama de durata optimă de exploatare rămasă pentru fiecare pom și de de vie.
. acestui punct de vedere de către instanțe s-a făcut printr-o aplicare greșită a dispozițiilor ce reglementează drepturile și obligațiile ce revin fiecărui coproprietar asupra unui bun indiviz, modul în care se exercită folosința și posesia, ca și întinderea drepturilor ce se cuvin chiar posesorului de bună-credință, conform prevederilor art. 485. civil, art. 1899 alin. 2. civil, art. 494. civil.
Nu se mai poate contesta în această fază procesuală calitatea intervenienților de posesori de bună-credință ai grădinii din intravilan în suprafață de 5.400 mp, asupra căreia au exercitat folosința timp îndelungat, convinși fiind că, în baza procesului-verbal din 16 aprilie 1991, sunt proprietari exclusivi.
În această calitate au și cules fructele întregului teren, vreme de 15 ani, însă, ca efect al partajului și atribuirii unei părți din acest teren, în suprafață de 2.677,50 mp, către coproprietara, se consideră că aceștia nu au avut niciodată calitatea de proprietari ai lotului atribuit lui.
. dreptului lor de creanță este guvernată de regulile ce consacră tratamentul juridic al de bună-credință, al persoanei care face o plantație sau altă lucrare pe un teren, fiind încredințat că terenul se află în proprietatea sa, respectiv de prevederile art. 494 alin. 3. civil.
Astfel, proprietarul terenului este cel care are dreptul de a opta între despăgubirile reprezentând contravaloarea materialelor și prețul muncii și cele constând în creșterea valorii fondului, evaluarea materialelor și prețului muncii fiind făcută în cuprinsul completării de la fila 76, la suma de 198.594.709 lei pentru întreaga grădină de 5.400 mp.
Evaluarea separată, în funcție de lotizarea propusă în schița de la fila 70, s-a făcut prin suplimentul de la fila 95, determinată la 114.404.213 lei pentru lotul II și la 84.190.496 lei pentru lotul III.
Reclamanta nu poate fi ținută la plata către intervenienți a unei sume de bani, echivalentul acoperirii unui prejudiciu viitor, eventual și incert, prin acordarea în favoarea lui și a unor despăgubiri corespunzătoare fructelor pe care le-ar fi obținut de pe teren pentru perioada de exploatare rămasă a pomilor fructiferi și viței de vie. În speță nu sunt incidente principiile vreunei răspunderi civile delictuale, în sensul art. 998. civil, care, de altfel, limitează și ele întinderea prejudiciului viitor doar în privința pagubei cu caracter cert și sigur că se va produce.
Valoarea investițiilor realizate de către intervenienți pe cele două loturi de câte 2.677,50 mp este diferită, așa cum s-a reținut mai sus, în raport de care reclamanta a solicitat, prin scriptul de la fila 105 dosar judecătorie, să-i fie atribuit lotul cu o valoare mai redusă a lucrărilor, nr. III, teren care este și liber de construcții, în timp de lotul II, de o valoare mai mare a lucrărilor, este parțial ocupat de anexe gospodărești ce aparțin intervenienților, de porci.
Aceeași poziție a avut-o reclamanta și la cuvântul pe fond, concluzii puse în ședința publică din 4 mai 2006, care, într-o anumită măsură, converg și poziției procesuale adoptată de către intervenienți, care, în subsidiar, au solicitat să le fie atribuit lotul de grădină cu cele mai multe îmbunătățiri, adică lotul nr. II.
Acest mod de realizare a partajului este și firesc și corespunzător criteriilor legale indicate în art. 6739.pr.civ. întrucât mărimea cotei părți ce le revine este egală, iar terenul cu cele mai valoroase investiții trebuie să cadă în lotul intervenienților, cei care au posedat cu bună-credință întreaga grădină; ambele loturi din schița de la fila 70 au ieșire la calea publică, amândouă se află în prelungirea curții de 900 mp aferentă casei și anexelor gospodărești proprietatea intervenienților, identificată sub nr. top. 243/1 și 243/2/a, iar o altă împrejurare ce pledează în favoarea atribuirii către reclamantă a lotului nr. III este că nu este ocupat de construcții, în vreme ce pe lotul nr. II se află o anexă gospodărească construită și folosită de către intervenienți (în privința căreia nu s-a dispus luarea vreunei măsuri de ridicare ori desființare de către intervenienți).
În concluzie, constatând că este prezentă situația menționată în art. 304 pct. 9.pr.civ. s-a admis în parte recursul reclamantei și va fi modificată în parte decizia, prin admiterea în parte a apelului lui, schimbarea în parte a sentinței, prin atribuirea în favoarea acesteia a lotului nr. III de teren grădină intravilan și atribuirea către intervenienți a lotului nr. II de grădină intravilan, cu consecința obligării reclamantei la plata sultei (despăgubirilor) de 84.190.496 ROL.
S-a făcut și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274-276.pr.civ. prin obligarea reclamantei la plata către intervenienți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.224.408 ROL, cerere incidentală rămasă nemotivată de către judecătorie, dar argumentată de către instanța de apel prin faptul că acțiunea lui a fost respinsă.
Chiar dacă acțiunea principală a fost respinsă, aceasta a fost îndreptată împotriva unei alte părți, pârâtul G, și nu a intervenienților, iar consecința admiterii în parte a cererii de intervenție, formulată în contradictoriu și cu reclamanta, este a suportării în cotă parte a cheltuielilor de judecată ocazionate părților, ținând seama că ieșirea din indiviziune profită tuturor și părțile dețin cote egale din imobile, de câte parte.
Astfel, intervenienții au avut cheltuieli de judecată în sumă de 20.766.000 ROL, onorarii experți, taxe de timbru, onorariu avocat, reclamanta a suportat suma de 2.000.000 ROL reprezentând onorariu expert, în total suma de 22.766.000 ROL, fiecăreia dintre părți revenindu-i cota de 11.383.000 ROL. Așadar, diferența cu titlu de cheltuieli de judecată ce trebuie achitată de către reclamantă, până la concurența sumei de 11.383.000 ROL, este de 9.383.000 ROL.
Sentința a fost schimbată și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de reclamantă intervenienților, la suma de 9.383.000 ROL.
Au fost păstrate celelalte dispoziții din sentință privitoare la restul chestiunilor litigioase, calitatea părților de coindivizare, acțiunea în prestație tabulară și modul de partajare a terenurilor din extravilan, conform schiței de la fila 71 pentru terenul de 2.658 mp la locul " părului", și potrivit documentației tehnice de la fila 19 pentru celelalte terenuri, cu excepția pădurii de 1 ha.
Această hotărâre a fost atacată pe calea contestației în anulare susținându-se existența unor grave erori materiale, în c eprivește atribuirea loturilor.
Contestația în anulare este o cale de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Ca atare, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.
Astfel, potrivit art.318 pr.civ. hotărârile instanței de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - se au în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Este vorba de greșeli de fapt, involuntare iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În acest sens, este o eroare materială în sensul art.318 pr.civ. împrejurarea că recursul a fost anulat ca netimbrat fără a se observa existența taxei de timbru.
Deci greșeli materiale în sensul prev.de art.318 pr.civ. sunt greșeli în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată.
Or, contestatorii invocă chiar greșeli de judecată legate de modul de atribuire a loturilor, ceea ce face ca motivele invocate să nu se circumscrie cerințelor prev.de art.318 pr.civ.
Or, greșelile de judecată săvârșite de instanța de recurs nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare.
Astfel, nefiind întrunite cerințele art.318 pr.civ. urmează a se respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii - și împotriva deciziei civile nr.2188/R din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții contestatori să îi plătească intimatei Tara suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PE/CA
25.03.2008 - 3 ex.
Jud.recurs:;;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Traian Dârjan
