Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.501
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 65 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții ,domiciliat în B,-, județ I, domiciliat în B,- bis,.34,.C,.18, județ I, domiciliat în B,-, județ I, domiciliat în comuna, sat, județ D și domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamant personal, intimații pârâți, G, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.37 din 14.05.2009 și intimatul pârât personal.
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2.06.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimații pârâți, G,.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare recurentului reclamant.
Recurentul reclamant având cuvântul solicită acordarea unui nou termen pentru a-și angaja apărător, deoarece avocatul ales nu s-a mai prezentat să-i apere interesele.
Avocat pentru intimații pârâți arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată. La solicitarea instanței face precizarea că nu există la dosar nici o înțelegere între părți.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurentul reclamant, acesta fost citatl a 6 mai 2009, în termenul procedural de 15 zile, astfel că a avut suficient timp pentru a-și angaja apărător și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns reclamant personal, intimații pârâți, G, toți reprezentați de avocat și intimatul pârât personal.
Părțile,având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, arată că prin acțiunea formulată la instanța de fond a solicitat partajarea unui teren rămas de pe urma tatălui părților, că sora acestuia i-a cedat partea din moștenire deoarece recurentul a avut grijă de părinți, a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenile creștinești, fapt de care expertul trebuia să țină cont la întocmirea variantelor de lotizare.
Solicită admiterea recursului,astfel cum a fost motivat și depus la dosar.
Avocat pentru intimații pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză s-au pronunțat hotărâri legale și temeinice, încheierea de partaj vizată de recurentul reclamant este definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești, astfel că nu mai poate avea acces la căi de atac împotriva acesteia.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților și, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, reclamantul a solicitat partajarea terenului în suprafață de 3,562 ha. teren situat pe raza satului,comuna, rămas de pe urma tatălui părților, pentru care s-a emis titlu de proprietate nr.57485/1995, invocând în drept art.728 și urm.Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1091/17.10.2005 s-a admis cererea și s-a dispus partajarea terenului potrivit variantei a doua a raportului de expertiză, pe considerentul că aceasta a fost solicitată de către părți și corespunde modului de exercitare a folosinței.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii a fost respins de Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr. 173 din 17.04.2006,iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1151/14.09.2006 a admis recursul reclamantului, a modificat în tot decizia în sensul admiterii apelului și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, reținând că varianta aleasă de instanța de fond, menținută în apel, nu are corespondent în schița întocmită.
Judecătoria Răcaria dispus efectuarea unei noi expertize, potrivit îndrumărilor instanței de recurs, iar prin sentința civilă 2858/24.10.2007 s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus împărțirea imobilului corespunzător variantei a II-a a raportului de expertiză întocmit de, apreciindu-se că aceasta corespunde cel mai bine criteriilor de partajare înscrise în art.6739Cod pr.civilă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o cu motivarea că s-au apreciat greșit probelor administrate la fond cu privire la valoarea terenului, așa încât a fost obligat să plătească sultă în cuantum de 146.169,67 lei, în condițiile în care pârâta și-a primit terenul atribuit cu titlu de dotă de către părinți și a arătat că nu mai are nicio pretenție față de celelalte părți, iar după decesul acesteia, instanța de fond a inclus în loturile succesorilor comoștenitoarei decedate, încă o suprafață de 12.188 mp.
Apelantul a mai susținut că judecătoria nu a dat dovadă de rol activ și nu a admis obiecțiunile la raportul de expertiză, menținând situația tensionată între părțile litigante.
S-a concluzionat că speța a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului și s-a solicitat desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, invocându-se art.282-298 Cod pr.civilă.
De asemenea, pârâții, G, și au declarat apel, criticând hotărârea pentru nelegalitate,pe considerentul că a fost dată cu încălcarea prevederilor art.741 cod civil și art. 6735Cod pr.civilă, texte ce prevăd că împărțirea bunurilor se face în natură, cu evitarea fragmentării exagerate și care ar conduce la scăderea valorii economice a acestora.
Apelanții au arătat în dezvoltarea criticii că varianta omologată de instanța de fond presupune ca reclamantul să achite o sultă foarte mare, pe când varianta I pe care apelanții au solicitat-o corespunde mai bine exigențelor legale, evitând o sultă prea mare pe care reclamantul ar fi în imposibilitate să o achite.
S-a solicitat admiterea apelului și partajarea bunurilor potrivit variantei
La termenul de judecată din 7.02.2008, în temeiul art.295 alin.2 Cod pr.civilă, s-a admis cererea apelantului reclamant și s-a dispus efectuarea unei noi expertize pentru identificarea, evaluarea terenului și avansarea propunerilor de lotizare care să țină seama de cota parte din moștenirea cuvenită părților, de construcțiile edificate pe suprafața ce este supusă împărțelii, de împărțirea pe cât posibil a acestuia în natură și evitarea sultelor.
Lucrarea a fost întocmită de iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin decizia civilă nr. 65 din 19 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis apelurile declarate de reclamant și de pârâți, a schimbat în parte hotărârea atacată,în sensul partajării bunurilor succesorale potrivit variantei Bar aportului de expertiză întocmit de în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, așa cum bine au subliniat apelanții, în materia împărțelii, cel mai important principiu de drept este acela al partajării bunurilor în natură, în sensul ca toate părțile să primească pe când posibil aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, drepturi sau creanțe de aceeași natură și valoare, această regulă fiind expresia echității în raporturile dintre copărtași.
Pe de altă parte, art. 6739Cod pr.civilă reglementează o serie de criterii orientative pentru alcătuirea loturilor copărtașilor.
Varianta a II-a omologată de instanța de fond presupunea ca reclamantul să achite o sultă oneroasă,în cuantum de 661.860 lei, împrejurare ce contravine celor expuse mai sus, singura alternativă la un asemenea impediment fiind întocmirea altor variante de lotizare care să aibă în vedere împărțirea pe cât posibil în natură a imobilelor astfel încât să se evite plata sultelor.
Prin raportul de expertiză întocmit în apel s-au realizat două variante de lotizare,însă cea mai avantajoasă pentru părți este varianta B,deoarece sultele datorate sunt modice (lotul reclamantului este stabilit cu 30 lei sub egalitate, al moștenitorilor cu 10 lei sub egalitate iar al pârâtului cu 40 lei peste egalitate), în timp ce varianta A presupunea ca lotul nr. 3(moștenitorii ) să achite sultă de 407.750 lei, respectiv 180.960 lei către lotul 1 și 226.830 lei către lotul 2.
Așa fiind, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod pr.civilă a admis apelurile și a schimbat în parte sentința atacată, numai sub aspectul modului e partajare a imobilelor, în sensul validării variantei Bar aportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, susținând, în esență, într-un prim motiv de recurs, că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut,stabilind în mod greșit calitatea de moștenitori a părților și cotele acestora,în condițiile în care expertiza topografică dispusă în cauză nu a avut în vedere existența unei înțelegeri prin care sora sa a renunțat la partea ce i se cuvine din moștenire în favoarea sa, deoarece a avut grijă de părinți, înmormântându-i și pomenindu-i creștinește.
Mai arată recurentul reclamant că ulterior această declarație a dispărut de la dosar, că din actele primite de la Arhivele Statului se poate deduce că sora reclamantului și-a primit odată cu căsătoria drepturile stabilite printr-o împărțeală de ascendent, respectiv un teren de 10.000 mp., acesta fiind motivul principal pentru care a renunțat la dreptul ei după obținerea titlului de proprietate pentru terenurile autorilor lor.
Într-un al doilea motiv de recurs, a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere înțelegerea dintre părți cu privire la împărțirea loturilor în ceea ce privește achitarea sultelor unui către celălalt, și nici că la momentul când s-a efectuat prima expertiză topo expertul desemnat nu a egalizat suprafețele din punct de vedere al amplasamentului amplasament, valorii acestuia și voinței părților de neachitare de sulte.
Intimații pârâți, G, și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au susținut că primul dintre motivele de recurs invocate de a este neîntemeiat,în condițiile în care a vizat încheierea de partaj din 20.05.2005, încheiere care însă este definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești, astfel încât nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac împotriva acesteia.
Au mai susținut și netemeinicia celui de-al doilea motiv de recurs întrucât expertul desemnat în cauză în faza de apel a procedat corect atât cu privire la identificarea terenurilor, la evaluarea lor conform prețurilor practicate în zonă cât și cu privire la lotizare, făcând mai multe variante de lotizare,părțile neînțelegându-se asupra variantei de lotizare din cauza reclamantului care dorea toate terenurile,fără să plătească sultă.
Instanța de apel a procedat în mod corect și legal, ținând seama de criteriile prevăzute de textele de lege incidente, respectiv 741 Cod civil, dar și ale art.6739cod pr.civilă și a dispus omologarea variantei de lotizare prin care terenurile s-au împărțit în natură,evitându-se sultele exagerate.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și față de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Urmează a constata ca neîntemeiat primul motiv de recurs ce vizează greșita reținere a calității de moștenitori și a cotelor părților,în condițiile în care încheierea interlocutorie din data de 20.05.2005 a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1151/14.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, decizie prin care a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant, fiind modificată în tot decizia nr. 173/17.04.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că a fost admis apelul aceluiași reclamant, a fost desființată sentința nr. 1091/17.10.2005 pronunțată de Judecătoria Răcari și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca prima instanță să dispună efectuarea unei expertize topografice pentru formarea loturilor și propuneri de atribuire a acestora cu respectarea disp. art. 741 cod civil și art. 6739proc.civ.
Și critica privind greșita evaluare a terenurilor supuse partajului și cea privind omologarea unei variante de lotizare ce ignoră opțiunea părților apare ca neîntemeiată, dat fiind că prin raportul de expertiză întocmit în apel s-a făcut o corectă evaluare a terenurilor în litigiu, conform prețului de piață, instanța de apel procedând în mod legal la atribuirea loturilor, ținând seama de criteriile prevăzute de textele de lege incidente, respectiv 741 Cod civil, dar și ale art.6739cod pr.civilă și dispunând omologarea variantei de lotizare prin care terenurile s-au împărțit în natură,evitându-se sultele exagerate.
Din considerentele susmenționate, în baza art. 312 proc.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei nr. 65/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Văzând și disp. art. 274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 65 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții ,domiciliat în B,-, județ I, domiciliat în B,- bis,.34,.C,.18, județ I, domiciliat în B,-, județ I, domiciliat în comuna, sat, județ D și domiciliat în comuna, sat, județ
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MP/BA
2 ex./11.06.2009
3049/2006 Jud.
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
