Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 529
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - prin procurator, domiciliată în comuna, sat, nr.174, jud.B, împotriva deciziei civile nr.43 pronunțată la data de 13 februarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliată în B,-,.31,.1,.49, sector 6, domiciliată în B,-, sector 1 și, domiciliată în comuna, județul
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având în nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18 mai 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 18.10.2006 și înregistrată sub nr.10396/2006, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâtele, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctei, decedată la 20.04.1993, cu ultimul domiciliu în com. jud.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, de pe urma defunctei a rămas ca moștenitoare cu vocație succesorală, împreună cu pârâtele - descendente de gradul I - toate în calitate de fiice.
Ca avere succesorală, de pe urma defunctei au rămas bunurile mobile și imobile evidențiate în certificatul de moștenitor nr.603/02.04.1993, înscris ce se regăsește la dosarul Judecătoriei Buzău nr.4933/2001 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.6027/02.07.2001.
Pârâtele, și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 20.04.1993, cu ultimul domiciliu în
-2-
com. jud. B și să dispună ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma părinților.
În motivarea cererii lor, pârâtele au arătat că, în fapt, împreună cu reclamanta, sunt fiicele defuncților și.
Așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr.603/02.04.1992, în urma decesului tatălui lor, survenit la 18.10.1987, a rămas J din următoarele bunuri imobile: suprafața de 3744 mp. teren curte; casă construită pe acest teren, compusă din două camere și o sală, acoperită cu tablă, și o magazie acoperită cu țiglă; suprafața de 44500 mp. teren agricol; suprafața de 4500 mp. fâneață.
Mama părților, a decedat la data de 20.04.1993 iar părțile au acceptat tacit succesiunea acesteia, cota cuvenită fiecărei părți fiind de .
Întrucât după decesul mamei lor, pârâtele și au îngrijit casa, au refăcut gardul și au construit porți noi, pe lângă alte renovări, ele au solicitat să le fie atribuite în natură și în indiviziune, casa de locuit și terenul reprezentând curtea casei, în suprafață de 3744 mp. Au arătat cele două pârâte că ele au plătit în fiecare an impozitele și taxele și tot ele au îngrijit de mama părților în ultimii 7 ani de viață, aceasta fiind diagnosticată cu ciroză lichidă și tot ele au suportat cheltuielile de înmormântare și cu pomenile ulterioare. În tot acest timp au avut acordul tacit al reclamantei să folosească casa părintească.
Pârâta și-a manifestat acordul ca celor două surori, și, să le fie atribuită casa părintească și curtea, urmând ca ea să primească în altă parte teren din totalul masei succesorale.
În răspunsul la întâmpinarea și cererea reconvențională depuse de pârâte la dosar, reclamanta -- a arătat că nu este de acord cu propunerea pârâtelor privind împărțirea bunurilor cuprinse în masa succesorală. Pârâtele nu au făcut îmbunătățiri imobilului succesoral iar la cheltuielile de înmormântare nu au contribuit întrucât pârinții lor au avut bani depuși la CEC pentru toate cheltuielile de înmormântare.
După moartea mamei lor, pârâtele i-au interzis accesul în locuință, au folosit bunurile mobile ( de Ť. damigene, căruță, scule de dulgherie, perne, plăpumi etc.) pe care le-au vândut; au tăiat pomi fructiferi pe care i-au vândut altor persoane. Plata impozitelor și a taxelor s-a făcut din banii rezultați din vânzarea fânului din grădina casei și din fructele pomilor, culese exclusiv de către pârâte.
A solicitat reclamanta ca toate bunurile să fie împărțite în natură, în părți egale.
Pe parcursul cercetării judecătorești, pârâtele au declarat că nu au pretenții asupra îmbunătățirilor aduse de acestea la imobilul succesoral, că terenurile rămase de pe urma părinților lor sunt cele înscrise în adeverința nr.900/21.02.2007 eliberată de Primăria com. și că ele nu au făcut obiectul legilor fondului funciar.
Prin încheierea interlocutorie din 09.03.2007 pronunțată în dosarul nr.10396/2006, Judecătoria Buzăua admis în principiu și în parte, astfel cum a fost precizată, atât acțiunea principală formulată de reclamanta --, dar și cererea reconvențională formulată de pârâtele, și.
-3-
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 18.10.1987 și s-a declarat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 20.04.1993, ambii cu ultimul domiciliu în com. jud.
S-a constatat că de pe urma celor doi defuncți a rămas ca avere succesorală imobilul casă de locuit, cu anexă (magazie), situat în com. jud.B și suprafața totală de 2,47 ha. teren situat pe teritoriul com. jud.B, compusă din 2,00 ha. teren arabil, 0,45 ha. teren fânețe naturale; 0,02 ha. curți+construcții iar ca moștenitori părțile aflate în proces, în calitate de fiice, cu cote egale de câte fiecare din masa succesorală.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că părinții părților, -tatăl, decedat la 18.10.1987 -mama, decedată la 20.04.1993, au avut ultimul domiciliu în com. jud.
De pe urma defuncților a rămas ca avere succesorală suprafața totală de 2,47 ha. teren situat pe teritoriul satului, din com. jud.B, din care: 2,00 ha. reprezintă teren arabil; 0,45 ha.reprezintă fânețe naturale iar 0,02 ha. curți+construcții - așa cum rezultă din conținutul adresei nr.900/21.02.2007 emisă de Primăria com. necontestată de niciuna din părți.
Cu această suprafață de teren, antecesorii părților figurează în registrul agricol din perioada 1986-1991 al com. la poziția 111, teren care nu a fost supus cooperativizării și, pe cale de consecință, nu a făcut obiectul legilor fondului funciar.
În compunerea masei succesorale s-a reținut, de asemenea, un imobil casă de locuit, cu anexă (magazie), situat în com., jud.
Prin sentința civilă nr.7440/21.12.2007 pronunțată în dosarul nr.10396/2006, Judecătoria Buzăua admis în parte, astfel cum a fost precizată, atât acțiunea principală formulată de reclamanta --, dar și cererea reconvențională formulată de pârâtele, și și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză centralizator întocmit de expert tehnic ing., în varianta a-III-a, cu schița anexă care face parte integrantă din hotărâre, atribuindu-se părților loturile propuse de expert.
Astfel, a fost atribuit reclamantei --, lotul în valoare de 6.379 lei, compus din suprafața de 5.000 mp. teren arabil situat pe raza com. jud.B, evaluată la 800 lei, urmând să primească sultă suma de 4.675 lei de la pârâta și suma de 904 lei de la pârâta.
A fost atribuit pârâtei lotul în valoare de 379 lei, compus din suprafața de 1.747 mp. teren loc de casă și teren aferent casei de locuit, situat pe raza com. jud.B, evaluată la suma de 2.620 lei; J din imobilul casă de locuit, evaluat la 7.634 lei și suprafața de 5.000 mp. teren arabil evaluat la 800 lei, urmând să plătească sultă reclamantei -- suma de 4.675 lei.
A fost atribuit pârâtei lotul în valoare de 6.379 lei compus din suprafața de 1.747 mp. teren loc de casă și teren aferent casei de locuit, situată pe raza com. jud.B, evaluată la 2.620 lei; J din imobilul casă de locuit, evaluată la 7.634 lei, anexe gospodărești în valoare de 1.748 lei și suprafața de 5.000 mp. teren arabil, evaluată la 800 lei, urmând să plătească sultă reclamantei
.//.
-4-
-- suma de 904,04 lei, iar pârâtei suma de 5.518,97 lei.
A fost atribuit pârâtei lotul în valoare de 6.379 lei, compus din 1.206 mp. teren fâneață, în valoare de 60,03 lei și suprafața de 5.000 mp. teren arabil, evaluată la 800 lei, situate pe teritoriul com. jud.B, urmând să primească sultă de la pârâta suma de 5.518,97 lei.
S-a stabilit un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței pentru achitarea sultelor și s-au compensat în întregime cheltuielile de judecată avansate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta, prin procuratorul său, a solicitat propunerea unei variante de lotizare în care imobilul - casa și terenul curți+construcții - să fie partajate în mod egal între moștenitoare.
Cererea a fost însă respinsă de instanță cu motivarea că imobilul casă de locuit nu poate fi transformat în patru unități locative distincte, acesta fiind compus numai din două camere, cu o vechime de 96 de ani, iar împărțirea în patru sole a terenului în suprafață de 3.744 mp. ar duce la deprecierea valorică a acestuia.
varianta a-III-a de lotizare a bunurilor succesorale, agreată de pârâtele moștenitoare, și, instanța de fond a avut în vedere exigențele art.741 cod civil dar și pe cele ale art.6739cod pr.civilă.
Având în vedere că parte din imobilele existente nu sunt comod partajabile în natură, ele au fost incluse în unele loturi fără a fi divizate, iar celelalte loturi au primit alte bunuri precum și sulte, realizându-se în acest fel egalitate de valoare.
În adoptarea variantei de lotizare, instanța de fond a avut în vedere și cota majoritară de din masa succesorală, a părților care au solicitat această modalitate de partajare, dar și împrejurarea că pârâtele și au fost cele care s-au îngrijit de întreținerea imobilului succesoral, atât în timpul vieții antecesorilor lor dar și după decesul acestora, cu acordul tacit al celorlaltor comoștenitoare, și --.
Întrucât instanța de fond a indicat ca și cale de atac recursul, împotriva acestei sentințe reclamanta -- a declarat recurs, arătând că, pentru o corectă împărțire a bunurilor succesorale -casa de locuit, terenul aferent imobilului și teren arabil, trebuiau aplicate dispozițiile art. 67311cod pr.civilă, în sensul că instanța, prin încheiere, să dispună vânzarea imobilului și a terenului aferent acestuia, de către părți prin buna învoială ori de către executorul judecătoresc. O astfel de dispoziție a instanței ar răspunde pretențiilor părților și ar asigura respectarea dispozițiilor art.669 cod civil și ale art. 6739cod pr.civilă.
Nemulțumirea reclamantei privește și împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor pe care le-a formulat împotriva raportului de expertiză și a variantelor de lotizare pe care le-a propus expertul tehnic ing..
Nepronunțându-se asupra acestor obiecțiuni, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 cod pr.civilă, potrivit cărora hotărârea trebuie să
cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
-5-
Tribunalul, din oficiu, a procedat la recalificarea căii de atac ca fiind apel și nu recurs, întrucât hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților este supusă apelului iar nu recursului, avându-se în vedere regula comună pentru folosirea căilor de atac și anume legalitatea căii de atac, care presupune că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege și de aceea menționarea din eroare în dispozitivul hotărârii a unei alte căi de atac decât cea legală, nu dă dreptul părții la calea de atac respectivă, căile de atac fiind prevăzute de lege iar nu acordate de instanță.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.43/13.02.2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta -- împotriva sentinței civile nr.7440/21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin omologarea variantei a-III-a din raportul de expertiză întocmit de expert ing., instanța de fond a avut în vedere atât exigențele art.741 cod civil cât și cele ale art.6739cod pr.civilă.
În aplicarea principiului înscris în art.741 cod civil s-a reținut că atunci când din masa partajabilă face parte și o locuință, iar copărtașii cer să le fie atribuită, instanța are îndatorirea să administreze probele necesare pentru a stabili dacă acea locuință poate fi împărțită în natură, iar în caz afirmativ să dispună în consecință.
În cauză însă, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic ing. -, imobilul casă de locuit nu poate fi transformat în patru unități locative distincte, fiind compus numai din două camere, cu o vechime de 96 ani iar pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împărțirea în patru sole a terenului în suprafață de 3.744 mp. (în realitate 3.794 mp. cum a rezultat din măsurători) ar duce la deprecierea valorică a acestuia.
În cuprinsul cererii sale, apelanta -- a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.67311alin.1 cod pr.civilă, în sensul ca imobilul compus din casă de locuit și terenul aferent să fie vândute de către părți prin bună învoială ori, dacă vânzarea nu se poate realiza astfel, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Instanța de fond nu ar fi putut opta însă pentru această soluție, întrucât chiar prin cererea reconvențională, spre deosebire de apelantă, intimatele pârâte și și-au manifestat în mod expres dorința ca bunul imobil compus din casă și teren să le fie atribuit în natură, variantă pentru care intimata-pârâtă a fost întru-totul de acord.
Or, dispozițiile legale invocate de apelantă sunt aplicabile numai în situația în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, condiție care în speță nu este îndeplinită.
Dar și susținerea apelantei că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor sale la raportul de expertiză este contrazisă de însăși considerentele sentinței apelate, în care s-a motivat respingerea solicitării apelantei de împărțire în natură a bunurilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că ambele instanțe au încălcat dispozițiile art.741 cod civil și
art.6739cod pr.civilă, interpretând eronat voința scrisă și imperativă a legiuitorului, și, aplicând aceste dispoziții în totalitate numai în interesul moștenitoarelor
-6-
și și parțial în interesul moștenitoarei, nefăcându-se o împărțire echitabilă a bunurilor succesorale.
Recurenta susține că în cauză nu s-au făcut probe și dovezi concludente că pârâtele și, ambele domiciliate în B, ar fi întreținut casa și ar fi plătit impozitele în nume personal, în realitate, după decesul părinților, pârâtele au încuiat imobilul și i-au interzis accesul în curtea părintească, scopul principal și interesul imediat al pârâtelor fiind acela de a valorifica numai în interesul lor terenul loc de casă în suprafață de 3.744 mp. situat în intravilanul satului, la prețul pieței libere, care este de zece ori mai mare decât cel stabilit de expertul desemnat în cauză.
Imobilul, compus din două camere și cu o vechime de 96 ani, nu intră în discuție, fiindcă prezumtivul cumpărător îl va demola și voința pârâtelor de a li se atribui în natură imobilul și suprafața de 3.744 mp. teren loc de casă nu are nici o întemeiere juridică, nici în disp. art.741 cod civil și nici în disp. art.6739cod pr.civilă.
În realitate, ambele pârâte locuiesc în Mun.B, au locuințe proprii, o stare materială îndestulătoare, elemente de fapt care nu le îndreptățesc legal să primească bunuri de natură și calitate mult mai mare decât recurenta, care are o stare materială precară, este în vârstă și bolnavă și locuiește în com.
Recurenta a mai arătat că pârâtele și culeg cele mai bune bunuri din succesiunea părinților iar instanțele au validat această situație împotriva legiuitorului, care a statuat în mod imperativ împărțirea echitabilă a bunurilor, astfel încât nici un moștenitor să nu fie păgubit.
Terenul arabil în suprafață de 5.000 mp. atribuit recurentei, se află în extravilanul localității, este situat în zonă de M, fiind neproductiv și nu-i aduce nici un folos.
Cât privește sulta la care au fost obligate pârâtele, de 4.675 lei, este nesemnificativă în raport cu valorificarea pe piață liberă de către pârâte a imobilului și terenului de casă.
Deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de fond le-a tratat cu superficialitate, fiind în acest fel încălcate drepturile succesorale ale recurentei.
Intimatele, și, prin întâmpinare la recurs au invocat excepția inadmisibilității recursului pe considerentul că din motivarea recursului nu rezultă nici unul din motivele limitativ prevăzute de art.304 cod pr.civilă și nici nu pot fi încadrate criticile recurentei în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege.
Toate criticile vizează modalitatea în care prima instanță a dispus ieșirea din indiviziune, faptul că a fost omologată o anumită variantă a raportului de expertiză sau criteriile avute în vedere de magistrat la adoptarea celei mai bune și economicoase variante de partajare.
În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât varianta de partajare omologată de instanța de fond corespunde întru-totul voinței
părților, modalității în care părțile, înainte de a se solicita ieșirea din indiviziune, au înțeles să folosească imobilele ce le-au și fost atribuite.
Intimatele au mai arătat că este netemeinică susținerea recurentei în sensul că scopul în care acestea au solicitat atribuirea acestui lot ar fi fost valorificarea sa. Dimpotrivă, recurenta a fost cea care a solicitat vânzarea la licitație,
-7-
nicidecum atribuirea. Or, măsura vânzării la licitație a unui bun aflat în indiviziune se poate dispune strict numai în situația în care niciuna din părți nu solicită atribuirea bunului respectiv.
Recurenta nu a solicitat niciodată să-i fie atribuită casa și terenul aferent, dar nici nu este de acord să le fie atribuită intimatelor.
Întrucât recurenta nu a solicitat atribuirea în proprietate exclusivă a casei și terenului aferent, că partajarea construcției nu ar fi fost fizic posibilă iar a terenului ar fi produs o reducere considerabilă a valorii acestuia, rezultă că soluția aleasă de instanță este cea mai echitabilă.
Curtea, în temeiul disp. art.137 cod pr.civilă, analizând excepția invocată, reține că este neântemeiată și urmează a fi respinsă deoarece:
În susținerea excepției inadimisibilității recursului, intimatele au arătat că în motivarea recursului nu au regăsit niciunul din motivele limitativ prevăzute de art.304 cod pr.civilă și că nici nu pot încadra criticile recurentei în vreunul dintre aceste motive de recurs prevăzute de lege.
Aceste considerente însă, sunt specifice invocării excepției nulității recursului și nicidecum excepției inadmisibilității recursului.
Prezentul recurs nu este inadmisibil întrucât este prevăzut de lege, funcționând astfel principiul legalității căilor de atac și nu a fost exercitatomisso medioîmpotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta declarând apel ce a fost respins de instanța de apel, ca nefondat.
Dacă s-ar deduce că intimatele, în realitate au avut în vedere excepția nulității recursului, curtea reține că prezentul recurs nu este nul, întrucât, făcându-se aplicarea disp. art.306 alin.(3) cod pr.civilă, criticile recurentei prin care invocă încălcarea disp. art.741 cod civil și art.6739cod pr.civilă, pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civilă "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Curtea, analizând prezentul recurs, constată că este fondat și urmează a fi admis deoarece:
Pentru omologarea variantei a-III-a din raportul de expertiză întocmit de expert, ambele instanțe au motivat soluția pe disp. art.741 cod civil și art.6739cod pr.civilă, dar, în realitate, această modalitate de partajare nu respectă prevederile legale.
Părțile din proces au calitatea de descendente ale defuncților și, cu cote egale de câte fiecare din masa succesorală, situată pe teritoriul com. jud.B, compusă din imobil casă de locuit și anexă și suprafața totală de 2,47 ha. teren.
În varianta a-III-a întocmită de expert, s-a avut în vedere mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia, numai la atribuirea terenului extravilan, în timp ce imobilul intravilan a fost atribuit în indiviziune în cotă de pentru fiecare, pârâtelor și.
Instanța de fond a omologat această variantă la cererea pârâtelor, cu nesocotirea cererii reclamantei de a i se atribui în natură parte din imobil corespunzător cotei sale succesorale.
Este adevărat că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert - imobilul casă de locuit nu poate fi împărțit în patru unități locative distincte, fiind compus numai din două camere și are o vechime de 96 ani,
-8-
dar terenul intravilan de 3.494 mp. rezultat din măsurare, poate fi împărțit în natură în loturi în suprafață de 873 mp. -corespunzătoare cotei de pentru fiecare moștenitoare, fără a se putea susține că prin aceasta s-ar afecta valoarea și utilitatea terenului.
De aceea în mod greșit s-au respins obiecțiunile formulate de reclamantă la raportului de expertiză întocmit de expert.
Potrivit art.312 alin.(3) cod pr.civilă, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civilă, se pronunță modificarea hotărârii atacate dar, cum modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 și 5 cod pr.civilă, coroborate cu disp. art.315 cod pr.civilă, să fie admis recursul, casate ambele hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, se va dispune completarea raportului de expertiză întocmit de expert cu o variantă în care să respecte opțiunile și drepturile succesorale ale părților, respectiv să se mențină lotizarea terenului extravilan din varianta a-III-a iar în ceea ce privește imobilul intravilan, din terenul loc de casă să se formeze un lot pentru reclamantă în suprafață de 873 mp. corespunzătoare cotei sale succesorale, iar restul terenului loc de casă și aferent casei de locuit, precum și casa de locuit și anexa să fie atribuite în indiviziune pârâtelor și, în cote de pentru fiecare, cu plata sultelor corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neântemeiată excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimate.
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă - prin procurator, domiciliată în comuna, sat, nr.174, jud.B, împotriva deciziei civile nr.43 pronunțată la data de 13 februarie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliată în B,-,.31,.1,.49, sector 6, domiciliată în B,-, sector 1 și, domiciliată în comuna, județul B, și în consecință:
Casează susmenționata decizie precum și sentința civilă nr.7440 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
C - --- - -
Grefier,
.//-
-9-
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. NG /tehnored.VM
3 ex./ 26.05.2008
10396/2006 Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
