Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 13.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 545/
Ședința publică din 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursurile declarate de reclamanta și de pârâta Comuna prin Primar împotriva deciziei civile nr.45/A/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local prin Primar, și, pentru partaj judiciar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin Decizia civilă nr. 45/A din 27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelurile declarate de reclamanta și pârâta Comuna, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 11388/23.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local -prin Primar, și.
A schimbat în parte sentința, în sensul că a respins și cererea de dezmembrare a imobilului situat în comuna, înscris în CF 2856, nr. top 646, menținând în rest dispozițiile sentinței.
În prima fază procesuală, Judecătoria, prin Sentința civilă nr. 11388/23.09.2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și, în consecință, a dispus sistarea stării de coproprietate dintre părți asupra imobilului înscris în CF nr. 2856, nr. cadastral 646, prin formarea a două loturi care au fost atribuite astfel: lotul 1 format din terenul delimitat pe planul depus de expert la fila 108 dosar de punctele 1-7-8-11, fost atribuit pârâtului Consiliul Local al Comunei; lotul 2, format din terenul delimitat pe planul depus de expert la fila 108 dosar de punctele 11-8-9-10, fost atribuit reclamantei, respingând în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, în ce privește cererea de modificare a suprafeței de teren aferentă nr.top 646 din CF nr. 2856, prima instanță a reținut că este neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu cele ale art. 89 alin. 5 și 6 din Ordinului ANCPI nr. 633/2006, legiuitorul a înțeles să reglementeze instituția modificării cărții funciare în mod distinct față de cea a rectificării, ca pe o procedură necontencioasă și extrajudiciară, iar prin reglementarea acestei proceduri nu se încalcă dreptul părții de acces la justiție, deoarece încheierea biroului oficiului teritorial d e cadastru este supusă controlului judiciar prevăzut de Legea nr. 7/1996.
Că, nu există nici o justificare pentru modificarea suprafeței numărului cadastral 646, deoarece pentru modificare trebuie să se constate că din eroare s-a trecut cu altă suprafață, iar nu să se modifice planul cadastral pentru a se realiza o identitate între suprafața folosită de o persoană și numărul cadastral aferent terenului în cartea funciară.
Referitor la ieșirea din indiviziune, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 728 Cod civil, având în vedere că terenul este comod partajabil în natură conform expertizei, în baza art. 6735Cod procedură civilă, a admis în parte acțiunea și a dispus sistarea stării de coproprietate, atribuind lotul 1 pârâtului Consiliul Local al Comunei și lotul 2 reclamantei.
În calea de atac a apelului, pârâta apelantă Comuna a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate acțiunii reclamantei, susținând că prima instanță nu a luat în considerare dispozițiile art. 25 din Ordinul ANCPI nr. 634/2006, din care rezultă că reclamanta nu poate valorifica pretențiile sale pe cale extrajudiciară, întrucât diferența de suprafață solicitată este mai mare cu 5 % decât aceea înscrisă în cartea funciară.
Reclamanta apelantă a solicitat, în principal, desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea sentinței, în sensul de a fi admis și petitul privind modificarea suprafeței de teren, criticând sentința pentru aceea că nu a fost luată în considerare suprafața reală de 3112 mp, rezultată din expertiză.
Tribunalul a apreciat, în baza art. 296 Cod procedură civilă, că apelurile sunt întemeiate, reținând că dispozițiile art. 297.proc.civ. care reglementează soluția desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare, nu sunt incidente în speță, întrucât niciunul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ nu se regăsesc în motivele de apel formulate de reclamantă, instanța pronunțându-se asupra fondului litigiului, cu respectarea regulilor de procedură privind citarea părților.
Tribunalul a mai reținut că, la termenul de judecată din 27.01.2009, apelanții au învederat în termeni expliciți că nu solicită sistarea stării de indiviziune, decât dacă anterior se dispune majorarea suprafeței din cartea funciară, conform folosinței actuale a imobilului, așa cum a reieșit din expertiză.
În legătură cu majorarea suprafeței de teren din cartea funciară, Tribunalul a considerat că această operațiune nu este posibilă pe calea modificării de carte funciară prev. de art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, întrucât argumentele primei instanțe sunt pertinente, la care trebuie adăugate dispozițiile art. 25 din Ordinul nr. 634/2006, care prevede expres că, dacă suprafața rezultată din măsurători este mai mare cu 5 %, documentația depusă la OCPI se respinge, rectificarea urmând să se facă prin alt act doveditor al dreptului de proprietate.
Astfel, Tribunalul a stabilit că nici registratorul de carte funciară și nici instanța sesizată direct sau prin plângere împotriva încheierii nu poate admite o astfel de cerere de majorare a suprafeței, fără a se prezenta un act de proprietate.
În consecință, cum nu se poate admite cererea reclamantei de majorare a suprafeței de teren din CF 2856, la care a achiesat și pârâta Comuna, tribunalul a constatat, ținut fiind de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, că cererea de sistare a indiviziunii trebuie respinsă.
Totodată, instanța de apel a avut în vedere că reclamanta și pârâta Comuna au arătat că nu sunt de acord cu sistarea stării de indiviziune pentru suprafața înscrisă în CF, iar pe de altă parte, că varianta aleasă de instanța de fond are un inconvenient practic, în sensul că linia de hotar stabilită de expert traversează o casă, apelanții opunându-se suplimentării raportului de expertiză, așa încât nici din acest punct de vedere nu se poate păstra sentința.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta și pârâta Comuna, prin Primar.
Reclamanta recurentă a solicitat, în temeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii, arătând că modificările care s-au adus Legii nr. 7/1996 prin Legea nr. 247/2005 fac distincție între rectificarea înscrierilor care nu corespund cu situația juridică reală, care se pot face din punct de vedere procedural pe cale contencioasă, și modificarea înscrierilor, care se referă doar la aspectele tehnice ale imobilului.
Reclamanta recurentă a mai învederat că, formulând cererea de punere în acord a înscrierilor din cartea funciară cu situația reală din teren a imobilului, a înțeles să solicite rectificarea cărții funciare, conform expertizei care a identificat că, în realitate, suprafața aferentă nr. top 646 este de 3112 mp, situația încadrându-se prevederilor art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Pârâta recurentă Comuna a solicitat în temeiul art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta recurentă a susținut că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 și art. 25 alin. 2 lit. "c" din Ordinul nr. 634/2006, în raport de care trebuia admisă acțiunea, întrucât schimbarea mențiunilor referitoare la suprafața terenului reprezintă un aspect tehnic care nu afectează esența dreptului întabulat în cartea funciară, părțile aflându-se într-o situație fără ieșire, prin aceea că funcționarii de la OCPI nu vor admite niciodată o cerere de modificare a suprafeței care depășește diferența de 5%, iar instanța a respins acțiunea.
Pârâții intimați și au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, însă aceștia nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt neîntemeiate, însă cu substituirea motivării, pentru considerentele ce succed.
Art. 33 din Legea nr. 7/1996- republicată, aplicabil în cauză, prevede următoarele:
"(1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
(5) materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.
(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor și cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenției Naționale."
De asemenea, articolul 34 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996- republicată stabilește că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară când "înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."
Totodată, articolul 25 din Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI, așa cum era în vigoare la data promovării acțiunii, înainte de adoptarea Ordinului nr. 134/26.03.2009, stipulează următoarele:
"(1) În cazul în care suprafața din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în documentația precedentă sau decât suprafața din actele de proprietate, pentru situația în care nu există documentație, se procedează astfel:
(2) Pentru imobilele împrejmuite:
a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și suprafața din actul de proprietate se înscrie în cartea funciară;
b) dacă diferența este între 2% și 5%, documentația se recepționează și suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară doar dacă este însoțită de proces-verbal de vecinătate, întocmit conformanexei nr. 18;
c) dacă diferența este mai mare de 5%, documentația se respinge,rectificarea suprafețeiurmând să se facă prinalt act doveditoral dreptului de proprietate.
(3) Pentru imobile care nu sunt împrejmuite:
a) dacă diferența este de până la 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară suprafața din actul de proprietate;
b) dacă diferența este mai mare de 2%, documentația se recepționează și se înscrie în cartea funciară numai pe baza unui alt act doveditor al dreptului de proprietate."
Din interpretarea logico- sistematică și gramaticală a textelor de mai sus, rezultă în mod neechivoc că pentru imobilele împrejmuite, dacă diferența este mai mare de 5%, singura modalitate de realizare a concordanței dintre situația scriptică (tabulară) și cea reală este procedura contencioasă, respectiv promovarea unei acțiuni având ca obiect modificarea (rectificarea) suprafeței, Legea nr. 7/1996 nelimitând procedura rectificării numai la aspectul ce ar afecta esența dreptului de proprietate, ci fiind incidentă această procedură și în situația în care sunt vizate aspecte tehnice ale imobilului, respectiv suprafața acestuia, câtă vreme întinderea suprafeței nu este garantată, conform art. 22 din lege.
Pe de altă parte, având în vedere că procedurile administrative sunt facultative, în virtutea principiului liberului acces la justiție consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar în situația în care modificarea suprafețelor ar viza diferențe mai mici de 5%, partea interesată poate apela direct la procedura contencioasă fără a fi necesar să apeleze la procedura necontencioasă.
Prin urmare, interpretarea textelor mai sus menționate (art. 33 alin. 1 și 3, art. 34 din Legea nr. 7/1996- republicată și art. 25 din Ordinul nr. 634/2006), în sensul că acțiunea în modificare (rectificare) a întinderii suprafeței este inadmisibilă, dacă nu este dovedit motivul care a determinat neconcordanța dintre starea tabulară și cea de fapt, nu poate fi primită, pentru că, în primul rând, această interpretare înseamnă a adăuga la lege, în al doilea rând, ar duce la încălcarea regulii potrivit căreia legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării și nu neaplicării ei, iar în al treilea rând, nu ține cont de faptul că dovada motivului determinant al acestei neconcordanțe este, de cele mai multe ori, aproape imposibil de făcut, mai ales în cazul proprietăților dobândite cu zeci de ani în urmă când instrumentele de măsurat nu au avut performanța tehnică a celor actuale.
Totodată, trebuie menționat că, în interpretarea celor care invocă inadmisibilitatea acțiunii în modificare a suprafeței pentru diferența mai mare de 5% (sau chiar mai mică), nu hotărârea judecătorească ar putea fi "alt act doveditor" pentru "rectificarea suprafeței" (conform art. 25 alin. 2 lit. c din Ordinul nr. 634/2006), ci numai un alt act translativ de proprietate (contract de vânzare- cumpărare, donație, etc.) ori supliment la certificatul de moștenitor, interpretare care este absurdă, întrucât în aceste acte adiționale autentice, încheiate de notar, nu pot fi cuprinse diferențe care nu au fost cuprinse în actele inițiale încheiate și care nu figurează în cărțile funciare, chiar dacă ele sunt dovedite în fața notarului prin rapoarte de expertiză.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază, substituind motivarea hotărârilor pronunțate de cele două instanțe, că acțiunea în modificare (rectificare) de carte funciară formulată de reclamantă este admisibilă, însă soluția de respingere a acțiunii este corectă, dar pentru alt motiv, și anume pentru aceea că, potrivit concluziilor raportului de expertiză (fila 86 dosar fond), "în urma suprapunerii planului cadastral peste planul de CF a rezultat că suprafața măsurată ocupă parțial o parte din nr. top 645", iar conform extrasului CF nr. - (provenită din conversia CF nr. 2895), proprietari tabulari ai nr. top 645/4/1 sunt numiții și, pe care reclamanții nu au înțeles să-i cheme în judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 25 alin. 2 lit. "b" din Ordinul nr. 634/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 134/26.03.2009, pentru imobilele înscrise în cartea funciară, dacă suprafața determinată în urma efectuării măsurătorilor este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, documentația cadastrală va fi recepționată, iar suprafața măsurată se va înscrie în cartea funciară cu condiția prezentării procesului verbal de vecinătate, întocmit conform anexei nr. 18.
Prin urmare, în prezent, în virtutea acestui text de lege modificat, reclamanta are posibilitatea modificării suprafeței înscrise în cartea funciară și pe calea necontencioasă, indiferent de cuantumul diferenței dintre suprafața reală și cea înscrisă în cartea funciară.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că toate criticile aduse deciziei atacate prin prisma cazurilor prevăzute de art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate, urmând să respingă ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâta Comuna împotriva Deciziei civile nr. 45/A din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 21.05.2009;
Tehnored. - 10.06.2009; 2 ex,
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
