Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 553/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.553
Ședința publică din data de 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, domiciliată în com., județul P, domiciliată în P, str. G-ral scu nr.7,.77,.A,.43, jud.P, domiciliată în com., jud.P, domiciliată în Târgoviște, B-dul -, - 7,.C,.59, jud. D, domiciliată în Târgoviște, str. -,. 8C,.4, jud. D, domiciliat în com., jud. P, și, toți prin mandatar, împotriva deciziei civile nr.505 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în com., nr.133, jud.P, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, cu sediul în com. jud.P și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE A LEGII 18/1991, P, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți C asistată de avocat din cadrul Baroului P, -, și prin mandatar C și reprezentați de același avocat, intimata pârâtă - asistată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații-pârâți Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 și Comisia Județeană P de Aplicare a legii 18/1991
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat.
Avocat pentru recurenți depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 70.00 lei potrivit chitanței nr.-/08.05.2008, 605,00 lei potrivit chitanței nr.-/22.05.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,5 lei, ce s-au anulat la dosar.
De asemenea, depune la dosar factura nr.-/6.08.2007 privind efectuarea de lucrări de reparații, comunicată și părții adverse.
Avocat pentru intimata pârâtă depune la dosar adeverința nr.70/03.04.2008 emisă de societatea Agricolă, comunicată și părții adverse.
Părțile având cuvântul prin apărători declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți susține oral motivele de recurs,arătând în esență că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, în sensul că în mod nelegal a fost respinsă cererea privind anularea certificatului de moștenitor atacat.
De asemenea, nepronunțarea asupra capetelor privind nelegalitatea soluției pentru capetele de cerere privind modificarea titlului de proprietate nr.25217/1994 și a constatării dreptului de proprietate pentru cei 750 mp.
Mai arată că instanța de apel în mod greșit validat varianta I din raportul de expertiză, pe singurul argument de natură juridică și pe alte argumente în aparență de ordin moral-sentimental și sub acest aspect solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul omologării variantei a III-a din raportul de expertiză.
În ce privește lipsa de folosință pentru casă și teren la cotele stabilite arată că în mod greșit instanța a reținut-o în favoarea pârâtei, atâta timp cât aceasta a fost beneficiara terenurilor extravilane și din anul 2003 și a terenului intravilan, expertizele tehnice efectuate în cauză fiind greșite sub acest aspect.
Referitor la cheltuielile de judecată arată că în mod greșit au fost compensate în totalitate, întrucât partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor legale, în condițiile în care efectuarea expertizelor au fost achitate de C, consideră că se impune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată potrivit cotei sale.
Solicită admiterea recursului pentru toate motivele invocate, modificarea ambelor hotărâri, în sensul ieșirii din indiviziune conform variantei a III -a din raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că susținerile recurenților sun neavenite și total nefondate.
Astfel, arată că prin susținerile sale recurenții nu au făcut trimitere la niciul din motivele de nulitate prevăzute de art.304 cod pr.civilă și solicită a fi sancționat în principiu.
În situația în care se consideră că susținerile recurenților se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă solicită respingerea acestora ca nefondate, având în vedere că toate motivele invocate au fost deja examinate de instanța de fond și tribunal.
Referitor la critica recurenților în sensul că nu s-au reținut în dispozitivul sentinței capetele de cerere ce au fost soluționate prin încheierea interlocutorie, arată că acest lucru nu prejudiciază cu nimic pe niciuna din părți.
În ceea ce privește varianta de lotizare solicitată de recurenți fi omologată în cauză, respectiv varianta a III-a, arată că nu poate fi reținută de instanță întrucât recurenții au decât o cotă de 1/8 dintr-o cotă de, iar sulta stabilită în această variantă este mult mai mare decât în varianta I reținută de instanță.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la numarul 14719/06.10.2000 reclamanții C, -, și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale ramasă de pe urma defunctului, decedat la data de 01.06.1997.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că de pe urma defunctului au ramas ca moștenitori legali, în calitate de soție supraviețuitoare, care ulterior a decedat, având ca moștenitori pe reclamanții din prezenta cauză și pe pârâta, în calitate de fiică a defunctului.
Au precizat reclamanții, că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din mai multe bunuri imobile situate în comuna, sat, respectiv o casă acoperită cu tablă, având 2 camere, 3 holuri, bucătărie, magazie, un teren de 8.509 p, din care intravilan 2.2272 p și extravilan 6.237
La data de 02.11.2000, pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că de pe urma defunctului au ramas ca moștenitori legali, în calitate de soție supraviețuitoare și ea însăși în calitate de fiică, precum și o masă succesorală, compusă dintr-un teren de 2.780 mp și o casă cu 2 camere, 3 holuri, bucătărie și, situate în comuna, sat, precum și o serie de bunuri mobile, menționate expres în întâmpinare, din care o parte au fost luate de reclamanți.
Totodată, pârâta a formulat și o cerere reconvențională, prin care a solicitat excluderea de la masa de partaj a terenului de 750 mp, reprezentând diferența până la 2.272 mp, modificarea Titlului de proprietate nr.25217/1994, să se constate că este proprietara acestui teren, obligarea reclamanților să suporte lipsa de folosință pentru imobilul în litigiu (teren și construcție), reactualizarea la zi a sumelor de 1.000.000 ROL, 1.202.841 ROL, 293.353 ROL și 377.873 ROL, existente la și CEC.
La data de 5.12.2000, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor nr.144/14.05.1997 și că defuncta a preluat, în baza nr.7598/22.05.1991. întreaga avere succesorală a defunctului, motivându-se că certificatul de moștenitor nr.144/1997 a fost încheiat cu fraudarea legii, în ceea ce privește calitatea de moștenitoare a defunctei.
La data de 23.01.2001 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că reclamanții nu pot invoca Testamentul nr.7598/1991, atâta timp cât defuncta nu a invocat un asemenea act cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului la notar, precum și o cerere prin care și-a completat cererea reconvențională, solicitând reducțiunea testamentului sus menționat, obligarea reclamanților la plata /val. degradărilor suferite de imobilul în litigiu și a bunurilor mobile pentru ceea ce depășește cota lor succesorală, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește nulitatea Certificatului de moștenitor nr.144/1997.
La data de 21.02.2001 reclamanții și-au completat acțiunea solicitând să se constate că defuncta, ai caror moștenitori legali sunt, a efectuat împreună cu, la proprietatea acestuia din urma, lucrări de investiții din care au un drept personal de, lucrări menționate expres în cerere, introducerea la masa de partaj a pasivului succesoral, reprezentând cheltuieli de înmormântare a defunctului, suportate în întregime de, în suma de 4.500.000 ROL, precum și introducerea în cauza, a Comisiei Județene P de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Tot în ședinta publică din data de 21.02.2001 pârâta a formulat întâmpinare, motivând că, în realitate, după căsătoria cu mama sa, defunctul a edificat o casă din cărămida cu paiantă, având 2 camere, bucătărie și balcon, după care a întreținut relatii de concubinaj cu timp de 7 ani, perioadă în care a edificat o alta casă din cărămidă, a tencuit-o, a montat tâmplăria, a introdus instalație electrică și de gaze și a acoperit-o cu carton, demolând casa veche, în locul careia a ridicat o bucătărie, o și o magazie.
Totodată, pârâta a formulat și o cerere completatoare a cererii reconvenționale, solicitând includerea la masa de partaj a cotei de 5/8 din valoarea celor 3 încăperi, constând într-o bucătărie, magazie și a cotei de 5/8 din cotețul pentru porci și păsări edificat de părinții săi în timpul căsătoriei, menționând că defunctul a efectuat cu lucrări la casa în litigiu, respectiv a tencuit casa în exterior, a construit 2 sobe de teracotă, a pus peste cimentul turnat jos, a învelit casa cu tablă, înlocuind cartonul, a construit o verandă din fier forjat, a înlocuit parțial gardul de la stradă, a turnat o prispa de 1,5 x 1,5 mp și a construit o cabina
La data de 14.03.2001 pârâta și-a precizat cererea reconvențională, solicitând introducerea la masa de partaj a bunurilor mobile, a acțiunilor și a diferitelor sume de bani, enumerate în cuprinsul cererii reconvenționale din data de 02.11.2000, modificarea Titlului de proprietate nr.25217/1994 în sensul anularii parțiale a acestuia, obligarea reclamanților la plata lipsei de folosință și a degradărilor, începând cu data de 01.06.1996 la zi și introducerea în cauză a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 și a Comisiei Judetene P de Aplicare a Legii nr.18/1991.
În ședința publică din data de 14.03.2001, instanța, având în vedere cererile părților a dispus introducerea în cauză, în calitate de interveniente a celor două comisii și a unit excepția lipsei calitătii procesuale active a reclamanților cu fondul, fiind necesare probe care erau comune fondului.
La data de 21.05.2001 pârâta a formulat precizări, solicitând să se constate că terenul de 750 mp, situat în comuna, este proprietatea sa exclusivă, motivând că l-a cumpărat de la sa, în baza unei chitanțe al cărei original nu îl mai deține, teren pe care, în baza unei înțelegeri cu tatăl său l-a înregistrat în partida de rol al acestuia din urmă.
În ședinta publică din data de 11.06.2001, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea Certificatlui de moștenitor nr.144/1997 excepție unită cu fondul.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori Judecatoria Ploieștia pronunțat Incheierea din data de 15.06.2001, prin care a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul acțiunii completate, inclusiv la data de 21.02.2001, privind anularea Certificatului de Moștenitor nr.144/14.05.1997, constând în constatarea nulității absolute a acestuia, excepție invocată de pârâtă și pe cale de consecință a admis în parte acțiunea completată, inclusiv la data de 21.02.2001, formulată de reclamanți, admis în parte cererea reconvențională completată, inclusiv la 21.02.2001 și precizată inclusiv la 21.05.2001, formulată de pârâtă, a anulat în parte Titlul de proprietate nr.25217/15.09.1994 emis de Comisia Județeană P de Aplicare a Legii nr.18/1991 și a modificat în parte acest titlu de proprietate, în sensul că a înlaturat din cuprinsul acestuia terenul de 750 mp, situat în com. sat, jud.P, intravilan, având că vecini la nord-, la sud-, la est- șoșeaua Națională și la vest-, reprezentând diferența până la 2.272 mp intravilan, menționată în titlul de proprietate a cărui anulare s-a dispus, motivând că acest teren a fost dobândit în proprietate de către pârâtă la data de 26.08.1961 de la matușa sa, care la rândul său îl dobândise de la mama sa -.
Prin aceeași încheiere s-a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 01.06.1996, reținând că de pe urma sa au rămas moștenitori legali, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din moștenire și pârâta, în calitate de fiica, cu o cota de din moștenire.
S-a reținut totodata că la data de 05.09.2000 a decedat, cota acesteia de din succesiunea defunctului revenind moștenitorilor săi legali, respectiv reclamanților C, -, în calitate de surori, fiecare cu cate o cota de 1/8 din moștenire, și, în calitate de nepoți de soră, fiecare cu câte o cotă de 1/8 din moștenire.
S-a constatat, de asemenea, că de pe urma defunctului a rămas o masă succesorală, compusă din o serie de bunuri imobile, situate în comuna, sat, jud.P, respectiv: o casă din cărămidă, acoperită cu tablă, având 2 camere și 3 holuri; dreptul indiviz de 5/8 dintr-o bucătărie, separat magazie, un de porci și păsări, restul dreptului indiviz de 3/8 din aceste construcții fiind proprietatea exclusivă a pârâtei, dobândită în calitate de moștenitoare a autoarei sale ( fiica ); un teren de cca.1.228 mp arabil extravilan, un teren de 5.009 mp arabil extravilan, un teren de cca.1.552 mp intravilan, descrise în Titlul de proprietate nr.25217/1997, cu mențiunea că terenul de 750 mp, situat în com. sat, intravilan, reprezentând diferența până 2.272 mp intravilan, menționat în Titlul de proprietate sus arătat este proprietatea exclusivă a pârâtei, precum și o serie de bunuri imobile, și anume: un număr de 348 acțiuni cu numele de ordine de la - la nr.-, în valoare de 1.000.000 lei, dobândite în baza Certificatului de Acționar nr.-/1996 la SC P SA P, suma de 1.000.000 lei, reprezentând depozit la, încasată de, ce urmează a fi reactualizată, dreptul indiviz de din următoarele bunuri: un studio, un șifonier cu 3 uși, o canapea de 2 persoane extensibilă, un TV alb-negru, toaleta cu oglindă, radio, măsuță mică, covor iută, recamier extensibil, frigider 180 litri, dormeză, servantă de 12 persoane, 4 scaune cu tapițate, cuier tip pom, 4 covoare iută, masă obișnuită, soba Vesta, aragaz cu 3 ochiuri, 2 mese, bufet bucătărie, 2 căruțuri, 2 tocitoare, o roabă, un vin de 100 litri, 2 damigene de 25 litri, două putini de 25 litri și 50 litri, o mașină de huruit porumb manuală, o scară dublă, o menghină, un tablă zincată de 50 litri, 3 tevi plastic, 25 bucăți scândură, 2 tuciuri de 25 litri și 4 litri, o canapea extensibilă pentru 2 persoane, 2 fotolii extensibile pentru hol, cu husă din velur, un covor persan de mp, 2 cuverturi plușate, un set plușat având cuvertură și o fața de masa, un emailat pentru untură de 30 litri, 2 găleți smălțuite, toate aceste bunuri fiind în posesia reclamanților, restul dreptului indiviz de reprezentând cota de bun comun a soției supraviețuitoare.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că defuncta, decedată la 05.09.2000 a cărei cotă de din succesiunea defunctului a revenit moștenitorilor legali, respectiv reclamanților, a efectuat împreună cu la casa situată în com. sat, având 2 camere și 3 holuri, proprietatea acestuia din urmă, următoarele lucrări de investiții având fiecare câte o cotă de: au tencuit casa la exterior, au pus peste cimentul turnat pe jos la intreaga casă, au învelit casa cu tablă, înlocuind cartonul, au construit o veranda mică, închisă cu fier forjat, au înlocuit gardul de la stradă, au construit un WC, au turnat platforma tencuită în fața casei și o alee din ciment, de la poartă la casă.
De asemenea, prin Incheierea din 15.06.2001 s-a constatat că de pe urma defunctului a rămas și dreptul indiviz de din lucrările de investiție sus menționate, efectuate în timpul căsătoriei cu, restul dreptului indiviz din aceste lucrări reprezentând cota de bun comun a defunctei și au fost obligați reclamanții să suporte lipsa de folosință a imobilului situat în comuna sat, compus dintr-n teren de 2.272 mp, o casă având 2 camere, 3 holuri, bucătărie, magazie și un pentru porci și păsări, începând cu data de 20.11.1997 la zi, pentru ceea ce depășește cotele lor succesorale.
În baza încheierii din 15.06.2001 au fost respinse că neîntemeiate capetele acțiunii completate, inclusiv la 21.02.2001, privind anularea Certificatului de moștenitor nr.144/1997 constând în constatarea nulității absolute a acestuia și că defuncta a preluat prin Testamentul nr.7598/1991 întreaga avere succesorală a defunctului, introducerea la masa de partaj a pasivului succesoral de 4.5000.000 ROL, reprezentând cheltuieli de înmormântare a defunctului, pretins a fi fost suportate de, precum și capetele cererii reconvenționale completate și precizate, privind obligarea reclamanților să suporte respectiv să plătească /val. degradărilor pretins a fi fost cauzate la imobil și la bunurile mobile succesorale pentru ceea ce depășește cota lor succesorală și reducțiunea liberalitaților excesive, respectiv a testamentului nr.7598/1991 până la cotitatea disponibilă.
De asemenea, pentru ientificarea și evaluarea bunurilor mobile a fost numit un expert merceolog pentru reactualizarea sumei de 1.000.000 ROL a fost numit expert contabil, pentru identificarea, masurarea, evidențierea pe schiță de plan și evaluarea construcțiilor și a lucrărilor de investiții a fost expert constructor, iar pentru identificarea, măsurarea, evidențierea pe schiță de plan, a terenurilor, evaluarea acestora din urmă, precum și pentru întocmirea propunerilor de lotizare a fost numit un expert îmbunătățiri funciare, cu mențiunea că expertul la partaj terenul de 750 mp proprietatea pârâtei.
La data de 16.08.2001 reclamanții au formulat apel împotriva Încheierii din data de 15.06.2001 a Judecătoriei Ploiești.
Prin decizia nr.1873/07.11.2001 a Tribunalului Prahovaa fost respins că nefondat apelul formulat de reclamanți, motivându-se că în mod corect instanța de fond a reținut că numita este moștenitoare legală, că masa succesorală este compusă din bunurile mobile și imobile, reținute în încheiere și că terenul de 750 mp este proprietatea pârâtei.
La data de 03.01.2002 reclamanții au formulat recurs împotriva deciziei sus menționate.
Prin decizia nr.567/18.03.2002 Curtea de Apel a respins recursul reclamanților că nefondat, motivându-se că în mod corect instanțele au reținut calitatea de moștenitoare legală a defunctei de pe urma defunctului și că terenul de 750 mp este proprietatea pârâtei.
După rămânerea definitivă și irevocabilă a încheierii din 15.06.2001 Judecătoria Ploieștia dispus efectuarea rapoartelor de expertiză conform încheierii, în urma realizării cărora, prin sentința civilă nr.12737/04.11.2002 a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescrptiei dreptului la actiune, în ceea ce priveste capătul acțiunii completate, referitor la anularea Certificatului de moștenitor nr.144/1997 constând în constatarea nulitatii absolute a acestuia, a admis în parte acțiunea completată și în parte cererea reconvențională completată și precizată, anulat în parte Titlul de proprietate nr.25217/15.09.1994 și a modificat în parte acest titlu, în sensul că a înlăturat din cuprinsul său terenul de 750 mp, proprietatea pârâtei, reprezentând diferența până la 2.272 mp, intravilan, indicat în titlul de proprietate sus menționat, a exclus de la masa de partaj terenul de 750 mp, a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma defunctului, conform încheierii din 15.06.2001 și a variantei a II-a de la raportul de expertiză tehnică îmbunătățiri funciare întocmit de expert și a obligat reclamanții să suporte lipsa de folosință a imobilului, situat în comuna, sat, jud.P, compus din teren de 2.272 mp și o casa cu 2 camere, 3 holuri, bucătărie, magazie și un pentru porci și păsări, începând cu 20.11.1997, la zi, pentru ceea ce depășește cotele lor succesorale.
Totodată, instanța de fond a respins capetele acțiunii completate privind anularea Certificatului de moștenitor nr.144/1997 emis de BNP, constând în constatarea nulității absolute a acesteia și că defuncta a preluat în baza testamentului nr.7598/22.05.1991 întreaga avere succesorală a defunctului, introducerea la masa de partaj a pasivului succesoral de 4.500.000 ROL, reprezentând cheltuieli de înmormântare ale defunctului, pretins a fi fost suportate de, că neîntemeiate.
De asemenea, s-au respins, ca neîntemeiate și capetele cererii reconvenționale completate și precizate, privind obligarea reclamanților să suporte, respectiv să plătească /val.degradărilor pretins a fi fost cauzate la imobil și la bunurile mobile succesorale pentru ceea ce depășește cota lor succesorală și reducțiunea liberalităților excesive, respectiv a testamentului nr.7598/1991 autentificat de fostul notariat de Stat Județean P până la cotitatea disponibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite disp.art.728 cod civil și a avut în vedere încheierea din 15.06.2001, rămasă irevocabilă atunci când a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea referitoare la anularea certificatului de moștenitor, iar la alegerea variantei de lotizare instanța a avut în vedere că varianta a II- asigură pe cât posibil o repartizare în natură a bunurilor în funcție de drepturile moștenitorilor, de modul de stăpânire, precum și de faptul că se stabilește plata unei sulte mult mai mici decât în varianta
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții au susținut că, în mod nelegal s-a dispus anularea titlului de proprietate emis pe numele defunctului, deoarece instanța s-a pronunțat pe o cerere care nu a fost formulată, intimata solicitând modificarea titlului de proprietate și nu anularea lui.
Al doilea motiv de apel se referă la modalitatea în care instanța de fond a dispus efectuarea expertizei, susținând că nu s-au respectat dispozițiile legale privind desemnarea experților, în sensul că experții nu a fost desemnați prin tragere la sorți, încălcându-se în acest fel disp.art.202 Cod proc.civilă.
Al treilea motiv de apel se referă la faptul că instanța nu a format loturile, nefăcând altceva decăt să valideze loturile propuse de expert, ceea ce este nelegal, deoarece atribuirea bunurilor în loturi nu poate fi decât atributul judecatorului, expertul având menirea de a efectua evaluarea bunului în funcție de anumite criterii.
C de al patrulea motiv de apel invocat privește faptul că nu au fost verificate criteriile generale și speciale de atribuire a bunurilor, neadministrându-se probe cu privire la modul de administrare al bunurilor succesorale și a necesității atribuirii lor față de nevoile comoștenitorilor, nu s-a ținut cont de faptul că familia apelantei nu are nici o locuință, în timp ce intimata care posedă o locuință proprietate personală dorește să îi fie atribuită și cea din litigiu.
S-a mai susținut de către apelanți că în mod nelegal a fost respinsă și cererea privind anularea certificatului de moștenitor nr.144/1997 întrucât acesta nu a respectat dispozițiile legale, având în vedere că, deși între comoștenitori au existat neînțelegeri privind dezbaterea succesorală, notarul în loc să închidă dosarul și să trimită cauza la instanța de judecată a continuat rezolvarea cererii.
Au mai arătat apelantii, că nu poate fi acceptat punctul de vedere conform căruia neprezentarea testamentului la notar înseamnă neacceptarea succesiunii și sub aspectul moștenirii testamentare, mai ales că notarul a fost acela care a refuzat să menționeze și calitatea de moștenitoare testamentara antecesoarei lor.
Intimata pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat sub toate aspectele invocate.
La termenul din data de 20.02.2003 apelanții au invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.673/6 alin.2 Cod proc.civilă raportat la art.123 alin.1 și art.125 alin.1 din Constituție, sens în care, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții Constituționale care, prin decizia nr.269/24.06.2003 a respins excepția de necontituționalitate, iar cauza a fost repusă pe rol.
Prin decizia nr.1717/06.11.2003 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de catre reclamanți împotriva sentinței civile nr.12737/04.11.2002 reținându-se că prima instanță a motivat în drept hotărârea pronunțată, că desemnarea experților nu s-a facut prin tragere la sorți întrucât reclamanții nu au formulat obiectiuni privind modul de desemnare al experților și nici cereri de recuzare a acestora, că prin decizia Curții Constituționale nr.269/24.06.2003 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a disp.art.673/6 alin.2 Cod proc.civilă, stabilindu-se că instanța validează propunerile expertului pe care și le poate însuși sau poate dispune completarea acestora în raport de eventualele obiecțiuni întemeiate ale părților.
Împotriva deciziei nr.1717/2003 a Tribunalului Prahova, reclamanții au declarat recurs în termen legal, susținând că în cauză sunt incidente disp.art.304 pct.6,9,10 Cod proc.civilă, primul motiv de recurs vizând nerespectarea principiului disponibilității în sensul că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, întrucât prin cererea reconvențională s-a solicitat modificarea Titlului de proprietate nr.25217/1994 emis pe numele defunctului, iar instanța a dispus anularea în parte a titlului de proprietate și modificarea în parte a acestuia, fără a preciza temeiul de drept al soluției pronunțate.
C de al doilea motiv de recurs se referă la incidența în cauză a disp.art.304 pct.9 Cod proc.civilă, în sensul că hotarârile pronunțate au fost date cu aplicarea greșită a legii în ceea ce priveste modificarea titlului de proprietate nr.25217/1994 și constatarea dreptului de proprietate al intimatei pârâte cu privire la suprafața de 750 mp teren intravilan situat pe raza com. sat, jud.
Au precizat recurenții, că pârâta nu putea decât să solicite validarea vânzării pretins a fi fost făcută în anul 1961 și numai după ce obținea o astfel de hotărâre ar fi putut solicita anularea titlului legal emis de către Comisia Județeană P de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Un alt motiv de recurs, se referă la aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere având că obiect anularea certificatului de moștenitor nr.144/1997.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenții au arătat că în condițiile în care certificatul de moștenitor conține contradicții între comoștenitori cu privire la masa succesorală a defunctului, procedura notarială succesorală trebuia suspendată, iar în instanță putea să își valorifice și calitatea de moștenitor testamentar.
Recurenții au mai criticat hotărârile pronunțate în cauză și în ceea ce privește administrarea probei cu expertiză și aplicarea dispozițiilor legale cu ocazia formării loturilor și atribuirii bunurilor.
Recurenții au susținut că desemnarea experților de specialitate pentru identificare, evaluare și lotizare nu s-a făcut de instanță prin tragere la sorți de pe lista întocmită de Biroul Local de Expertize, că la dosarul cauzei nu există încheierea de desemnare a expertilor, fiind încălcate astfel disp.art.202 Cod proc.civilă, art.16 alin.1 din Constituție, care arata că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări, precum și art.24 potrivit caruia dreptul la apărare este garantat.
În ceea ce privește formarea și atribuirea loturilor, recurenții au arătat că această activitate trebuia să aparțină în exclusivitate instanței și că instanțele au interpretat greșit disp.art.741 Cod civil.
Decizia pronunțată în apel a fost criticată de recurenți și cu privire la faptul că, deși instanța a fost sesizată cu o cerere de refacere a probelor cu expertiză tehnică, potrivit art.295 Cod proc.civilă, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării altor rapoarte de expertiză de către experții desemnați, cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.09.2004 intimata a solicitat respingerea recursului că nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Prin sentința nr.11/17.0.82004 Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis cererea de ordonanță președințiala formulată de reclamanta C și s-a dispus suspendarea provizorie a executarii sentinței civile nr.12737/2002 a Judecătoriei Ploiești și a deciziei nr.1717/2003 a Tribunalului Prahova până la soluționarea de către instanța de recurs a cererii de suspendare a executării.
În ședința publică din data de 10.09.204 recurenta Cap recizat că nu mai stăruie în cererea de suspendare a executării silite a sentinței nr.12737/20002 a Judecătoriei Ploiești și a deciziei nr.1717/2003 a Tribunalului Prahova până la soluționarea recursului, cerere ce a fost formulată la data de 13.08.2004 și întemeiată în drept pe disp.art.300 alin.2 Cod proc.civila, în condițiile în care termenul de judecată fiind 10.09.2004, recursul a fost soluționat.
Prin decizia nr.450/10.09.2004 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de reclamanți și a casat decizia nr.1717/2003 a Tribunalului Prahova, cu reținerea cauzei spre rejudecarea în fond a apelului.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că modalitatea de desemnare a experților, conform disp.art.202 Cod proc.civilă reprezintă o inovație importantă adusă prin OUG nr.138/2000 și este menită să garanteze respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, precum și imparțialitatea instanței în numirea experților.
S-a mai retinut că, în speță, nu au fost respectate disp.art.202 Cod proc.civilă de către prima instanță întrucât expertii nu au fost desemnați prin tragere la sorți în ședinta publică, în ipoteza în care părțile nu ar fi convenit asupra experților, iar la dosarul cauzei nu există încheierea din care să rezulte modalitatea de desemnare a acestora, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
S-a apreciat astfel de către Curtea de APEL PLOIEȘTI că rapoartele de expertiză întocmite în cauză sunt lovite de nulitate, iar instanța de apel în mod greșit a considerat că refacerea probei cu expertiza tehnică nu se impune a fi dispusă în baza disp.art.295 Cod proc.civilă, deși apelantii au formulat o astfel de cerere.
S-a mai retinut de catre instanța de recurs că, este neîntemeiată critica recurenților privind nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la formarea și atribuirea loturilor, precum și celelalte critici care vizează nerespectarea dispozițiilor legale în soluționarea capetelor de cerere având că obiect modificarea Titlului de proprietate nr.25217/1994 emis pe numele defunctului și constatarea dreptului de proprietate al intimatei pârâte cu privire la suprafața de 750.p teren intravilan, motive ce nu pot fi examinate în cadrul procesual existent întrucât au fost invocate cu ocazia apelului și recursului declarate împotriva încheierii din data de 15.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, iar instanțele s-au pronunțat asupra lor.
În aceste împrejurări Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus în baza disp.art.312 Cod proc.civilă și art.II alin.2 din Legea nr.195/2004 admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reținerea cauzei spre rejudecarea în fond a apelului, ocazie cu care a dispus refacerea probelor cu expertize tehnice de specialitate, de către experții desemnați de instanță cu respectarea disp.art.202 Cod proc.civilă.
Astfel, la termenul de judecată din data de 12.11.2004 au fost desemnați, în urma tragerii la sorți pentru efectuarea expertizelor -expert constructor, - expert topo, -- expert merceolog și - expert contabil, termen la care fost admisă și cererea apelanților reclamanți prin care au solicitat încuviințarea participării la efectuarea expertizei topo în calitate de expert consilier a expertei, iar la efectuarea expertizei constructor a expertei .
Raportul de expertiză tehnică merceologică a fost depus la data de 21.02.2005, cel de experrtiza tehnica topometrică a fost depus la data de 25.02.2005, raportul de expertiza tehnică contabilă a fost depus la data de 04.03.2005, iar raportul de expertiză tehnică construcții la data de 22.03.2005.
La termenul de judecata din 12.04.2005 Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția civilă, invocând disp.art.II alin.2 si 3 din Legea nr.493/10.11.2004 coroborat cu art.I pct.2 și art.2 Cod proc.civilă, modificat prin OUG nr.65/2004, a pus în discuția parților exceptia de necompetență materială a acestei instanțe, iar prin încheierea din data de 12.04.2005 a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr.3278/26.04.2005.
La termenul din data de 26 mai 2005 tribunalul din oficiu a invocat la rândul său excepția de necompetență materială în soluționarea apelului, excepție admisă prin decizia nr.440/26.05.2005, declinând competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI și constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.
Pentru a pronunța o asemenea soluție tribunalul a reținut că, chiar dacă art.II pcrt.2 din OUG nr.65/2004 pentru modificarea Codului d e procedură civilă prevede că tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate în materii expres și limitativ prevăzute, printre care se numără și materia împărțelii judiciare, în speță nu sunt incidente aceste dispoziții cât timp Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.450/2004 irevocabilă și-a stabilit propria competență din punct de vedere material de soluționare în fond a apelului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul la nr.8757/2005.
Prin decizia nr.9960/30.11.2005 a stabilit competența Tribunalului Prahova de a soluționa apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.12737/04.11.2002 a Judecătoriei Ploiești, retinând că potrivit disp.art.2 Cod proc.civilă, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.38/2000 și ulterior prin Legea nr.493/2004 tribunalele în materie de împărțeală judiciară, identica obiectului prezentului litigiu, sunt competente să judece apelurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecatorii în aceste pricini, astfel că în mod greșit calea de atac a fost înaintată Curții de Apel, care, chiar daca a recalificat-o în apel, reținând-o spre judecată, că efect al admiterii recursului, a pronunțat o hotarâre nulă întrucât a soluționat cale de atac ce nu era prevăzută de lege.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată la nr-.
Prin încheierea din data de 07.09.2006 instanța de apel, reținând că prin decizia nr.9960/30.11.2005 pronunțată de J, s-a stabilit competența de soluționare a apelului declarat de reclamanți în favoarea Tribunalului Prahova, arătându-se că decizia civilă nr.450/2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este lovită de nulitate, întrucât a soluționat o cale de atac ce nu era prevazută de lege, a dispus efectuarea unor noi rapoarte de expertiză topo, constructor, merceolog și contabilă, conform obiectivelor stabilite prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI.
Potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă, întocmit de expert, având că obiectiv actualizarea sumei de 1.000.000 ROL, depozit, încasată de către defuncta, în raport de coeficientul de inflație, această actualizare a fost stabilită de catre expert la echivalentul sumei de 821,64 lei, până la data de 31.10.2006.
Prin raportul de expertiza tehnică merceologică, întocmit de expert -, bunurile mobile aflate în posesia reclamantei au fost evaluate la suma de 3.489,80 lei, iar bunurile mobile aflate în posesia pârâtei au fost evaluate la suma de 80 lei, în total 3.569,80 lei.
Expertul topometru a identificat și evidențiat pe schița de plan a raportului de expertiză tehnică topometrică terenurile bunuri succesorale, respectiv terenul intravilan situat în 10 A 838, în suprafață de 1705 mp, din care s-au scăzut 750 mp proprietatea pârâtei, rămânând 955 mp 10 840, în supfatâță de 102 mp și 10 837, în suprafata de 465 mp, iar în extravilan 27 290/87 Bis în suprafață de 1.228 mp și 23 278/41 în suprafata de 5.009 mp, calculând /val. terenului din intravilan de categorie curți-construcții în supfață de 465 mp, la suma de 6.393,75 lei, /val.terenului intravilan în suprafață de 955 mp, la suma de 2.626,25 lei, /val. terenului din intravilan de 102 mp, la suma de 280,50 lei, /val. terenului din extravilan de 1.228 mp, la suma de 1688,55 lei și /val. terenului din extravilan de 5.009 mp, la suma de 13.750 lei, valoarea totală a terenurilor fiind, astfel de 17.876,42 lei.
Expertul constructor a identificat și evaluat bunurile imobile- construcții și îmbunătățirile efectuate la imobil, respectiv casa- zona A, a fost evaluată la suma de 25.412,86 lei, îmbunătățirile la casă au fost evaluate la suma de 4.337,57 lei, casa zona -B inclusiv anexele gospodărești- de porci și păsări- au fost evaluate la suma de 11.852,65 lei.
Totodată expertul a calculat și lipsa de folosință a construcțiilor pe perioada 20.11.1997- 2002 și respectiv 24.01.2002-2006, la suma totala de 51.009,780 lei.
De asemenea, expertul a întocmit și 3 variante de lotizare, conform opțiunilor părților.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo, în sensul că expertul nu a cotat laturile terenurilor care fac obiectul partajului și nu a rezolvat în mod legal și potrivit dispozițiilor instanței problema lipsei de folosință, raport la care au formulat obiecțiuni și reclamanții, în sensul că expertul nu stabilește din suprafata de 750 mp, ce suprafață aparține intimatei și nu specifică ce suprafață este ocupată de construcții, teren arabil și fâneață, solicitând ca expertul să precizeze cu exactitate ce suprafețe aparțin tarlalelor nr.840, 837 și 838.
Obiecțiunile sus menționate au fost încuviințate de catre instanță la termenul din 18.01.2007, revenindu-se cu o adresă către expert în vederea refacerii raportului de expertiza conform acestor obiecțiuni.
La data de 27.03.2007 expertul topo a depus raportul de expertiză topo-refacere, pârâta formulând obiecțiuni și împotriva acestui raport de expertiză, ce au fost respinse de către instanță prin încheierea din data de 29.03.2007, dată la care s-a revenit cu adresă către expertul constructor în vederea întocmirii mai multor variante de lotizare ținând seama și de raportul de expertiză topo - refacere, de cotele parților, de posesia și dorințele acestora, evitând pe cât posibil sulte exagerate.
La data de 24.04.2007 expertul tehnic constructor a solicitat refacerea raportului de expertiză topo, arătând că expertul topo a introdus parcele noi, față de raportul de expertiza - completare din noiembrie 2006, respectiv parcela nr.837/1 cu suprafața de 205,19 mp, parcela 837 cu suprafata de 260 mp și parcela A 838 cu suprafata de 1.160,19 mp
La data de 24.05.2007 expertul topo a depus raportul de expertiza - refacere II, conform obiectivelor încheierii de ședință din data de 18.01.2007.
La data de 08.06.2007 expertul constructor a depus raportul de expertiză tehnică constructor- refacere, raport efectuat conform obiectivelor stabilite de Curtea de APEL PLOIEȘTI și obiecțiunilor părților, precum și ca urmare a refacerii raportului de expertiza tehnică topo din 26.05.2007.
Expertul a întocmit 3 variante de lotizare conform opțiunilor părților, atribuind acestora bunuri în natura și sulte în compensare, nici una dintre părți neformulând obiecțiuni la acest raport de expertiză.
Prin decizia civilă nr. 505 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Prahova judecând cauza după casare și reținere spre rejudecare în fond, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentinta apelata, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii ramase de pe urma defunctului conform încheierii din data de 15.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă și irevocabilă și variantei I - din raportul de expertiză tehnică construcții-refacere întocmit de expert ( filele 22-243 ), reținând următoarele considerente:
Analizând variantele de lotizare întocmite de catre expertul constructor, instanța a constatat că varianta este cea optimă, ținând seama, pe de o parte de cota majoritară de ce revine pârâtei din succesiunea defunctului, în calitate de fiica a acestuia, spre deosebire de apelanta reclamantă C, care are o cota de numai 1/8 din cota de, ce i-a revenit defunctei din succesiunea defunctului.
Această variantă prin care imobilul construcție este atribuit pârâtei se impune a fi omologată, cu atât mai mult cu cât, casa a reprezentat bunul propriu al tatălui său, având astfel și o valoare sentimentală inestimabilă pentru pârâta și mai mult chiar, ar fi și nedrept din punct de vedere moral că acest imobil, care a aparținut tatălui său, să nu fie atribuit fiicei acestuia, ci unei cumnate.
Un alt argument pentru omologarea variantei I din raportul de expertiza a fost acela că sultele sunt mult mai mici decât în celelalte variante.
Față de aceste împrejurări, solicitarea apelantei C de a se omologa varianta a III-a prin care imobilul îi este ei atribuit, pe motiv că nu are o altă locuință, nu a putut fi reținută de instanță, cu atât mai mult cu cât la data introducerii acțiunii, aceasta avea domiciliul în Targoviste, mutându-se apoi în comuna și apoi în comuna, ceea ce înseamnă că aceasta a căutat prin orice mijloace să intre în stăpânirea casei - bun succesoral, pentru ca apoi să poata invoca posesia, în vederea atribuirii locuinței în lotul său.
În ceea ce privește criticile apelanților referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale în soluționarea capetelor de cerere având obiect modificarea titlului de proprietate nr.25217/1994 emis pe numele defunctului și constatarea dreptului de proprietate al intimatei pârâte cu privire la suprafata de 750 mp teren intravilan, aceste motive au mai fost invocate și cu ocazia exercitarii căilor de atac a apelului și recursului împotriva încheierii din data de 15.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, ocazie cu care instanțele s-au pronunțat cu privire la aceste motive, încheierea rămânând definitivă și irevocabilă, astfel încât ele nu mai pot fi reluate cu ocazia prezentului apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții C, -, și, arătând că aceasta este nelegală dat fiind faptul că pe de o parte, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, respectiv cele referitoare la anularea certificatului de moștenitor atacat, modificarea titlului de proprietate și a constatării dreptului de proprietate pentru suprafața de 750 mp teren.
Au mai arătat recurenții, că în mod greșit instanța de apel a omologat varianta Iar aportului de expertiză, singurul argument de natură juridică fiind cota indiviză mai mare, restul argumentelor fiind de ordin moral sub aspectul faptului că imobilul a aparținut tatălui pârâtei, apreciind că, în realitate, faptul că o parte deține o cotă mai mică decât alta, nu este decisiv, ci trebuie avute în vedere criteriile stabilite de lege, nefiind legal ca dintr-o suprafață de 1500 mp teren intravilan, un coproprietar să nu primească nicio suprafață de teren și să nu se țină cont de modul de folosință al bunului și faptul că o parte rămâne fără posibilitatea de a avea o locuință.
Totodată, s-a arătat că instanțele au reținut în mod greșit lipsa de folosință pentru teren și casă în cotele stabilite, câtă vreme pârâta a fost beneficiară atât a terenurilor extravilane, iar din anul 2003 și a terenului intravilan, iar în cele din urmă recurenții au arătat că în mod greșit au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată întrucât, în calea de atac a apelului, toate cheltuielile privind efectuarea expertizelor au fost achitate de C, astfel încât se impune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată potrivit cotei sale succesorale.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, arătând că cererea de recurs este lovită de nulitate întrucât nu este motivată în drept, nefiind indicat în cuprinsul cererii de recurs niciunul din motivele de nelegalitate reglementate de disp.art.304 cod pr.civilă, iar pe de altă parte recursul este nefondat întrucât aspectele referitoare la nepronunțarea asupra unor motive de apel, greșita reținere a contravalorii lipsei de folosință au fost rezolvate în mod irevocabil prin încheierea de admiterea în principiu, iar varianta de lotizare este aleasă în mod judicios de către instanța de apel, ca și soluția referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Nu se poate reține apărarea intimatei pârâte în sensul că prezentul recurs este lovit de nulitate absolută întrucât nu au fost indicate motivele de nelegalitate reglementate de disp.art.304 cod pr.civilă câtă vreme, art.306 alin.3 cod pr.civilă precizează că nu se poate constata nulitatea recursului, din moment ce dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor întrunul din motivele prevăzute de art.304 cod pr.civilă.
Din examinarea cererii de recurs rezultă că în speță au fost invocate disp.art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, în sensul că hotărârea nu a cuprins motivarea soluției în ceea ce privea examinarea unora dintre motivele de apel și că aceasta ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.6739cod pr.civilă și art.274 alin.1 cod pr.civilă.
În ceea ce privește rezolvarea pe fond a cererii de recurs urmează a se observa că numai unul dintre cele cinci motive de recurs invocate este fondat, respectiv cel referitor la alegerea variantei de lotizare.
Motivele numărul 1, 2 și 4 de recurs referitoare la nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel invocate, respectiv respingerea cererii privind anularea certificatului de moștenitor și nelegalitatea soluției pentru capetele de cerere privind modificarea titlului de proprietate nr.25217/1994 și a constatării dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 750 mp, precum și greșitei rețineri a contravalorii lipsie de folosință asupra terenului și construcției, sunt nefondate sub aspectul faptului că instanța de apel s-a pronunțat asupra acestor aspecte, motivând că apelul reclamanților nu poate fi primit, câtă vreme aceste motive au fost invocate și cu ocazia exercitării căilor de atac a apelului și recursului împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, ocazie cu care instanțele s-au pronunțat cu privire la aceste motive, încheierea rămânând definitivă și irevocabilă, astfel încât ele nu mai pot fi reluate.
De altfel, normele procedurale nu impun judecătorului reluarea întocmai a motivelor de apel invocate în cerere, acesta putând sintetiza cererile formulate astfel ca, să se răspundă în esență susținerilor recurenților, deziderat ce s-a îndeplinit în speța de față, astfel încât, raportat la conținutul deciziei Tribunalului Prahova nu se poate reține că în speță sunt întrunite dispozitiile art.304 pct.7 cod pr.civilă în sensul că, această hotărâre nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Nu poate fi reținută de asemenea, nici susținerea recurenților în sensul că sentința atacată, respectiv sentința nr.12737/4.11.2002 a Judecătoriei Ploieștia conținut în dispozitivul acesteia și aspectele sus menționate, astfel încât ar fi admisibil apelul declarat și în ceea ce privește problema anulării certificatului de moștenitor, modificării titlului de proprietate, constatării dreptului de proprietate asupra terenului și reținerii lipsei de folosință, câtă vreme soluționarea acestora a avut loc prin încheierea de admitere în principiu rămasă irevocabilă, iar reluarea în dispozitivul sentinței a fost efectuată în vederea păstrării acurateței juridice și pentru înlesnirea punerii în executare a sentinței judecătorești.
Trebuie precizat că, la data pronunțării încheierii de admitere în principiu părțile aveau posibilitatea de a ataca în mod separat cu apel, respectiv cu recurs, dezlegarea dată de instanță asupra aspectelor preliminarii lotizării și nu are nicio importanță faptul că pe parcursul soluționării acestui litigiu a fost modificată legislația prin procedura împărțirii judiciare în sensul că încheierea de admitere în principiu nu mai poate fi atacată separat, ci împreună cu fondul, câtă vreme potrivit art.725 al.3 și 4 cod pr.civilă hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, astfel încât încheierea sus menționată având caracter interlocutoriu are putere de lucru judecat, iar instanța nu mai poate reveni asupra a ceea ce s-a stabilit prin ea.
În ceea ce privește cel de-al cincilea motiv de recurs în sensul că în mod greșit au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată, trebuie observat că apelanții reclamanți nu au solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată cu ocazia dezbaterilor, lucru ce rezultă cu certitudine din încheierea de amânarea pronunțării din data de 13.09.2007 (fila 251 dosar apel), astfel încât neinvestind instanța cu o asemenea cerere, nu pot aduce critici referitoare la modalitatea de acordare a acestora, având în vedere și principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil.
Analizând cel de-al patrulea motiv de recurs referitor la greșit alegere a variantei de lotizare, Curtea de Apel constată că acesta este fondat, decizia pronunțată de către Tribunalul Prahova fiind afectată de nelegalitate sub aspectul incidenței dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă, întrucât soluționarea cererii de împărțeală a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art.6739cod pr.civilă.
Astfel, potrivit acestui text de lege, în cazul indiviziunii născute din succesiune, la alegerea beneficiarului atribuirii unui bun imobil incomod partajabil în natură, trebuie să se țină cont de o serie de împrejurări de fapt, cum ar fi disproporția dintre cotele cuvenite coindivizarilor, natura bunului și posibilitatea de a fi valorificat în cât mai bune condiții din punct de vedere economic de către un anume copartajant, ocupația copărtașilor, faptul că unul dintre ei l-a folosit un timp îndelungat si alte criterii similare.
Aceste criterii trebuie avute în vedere după o apreciere în concret a unuia sau altuia dintre ele ori a mai multora, fără a se considera că unul față de altul are precădere, deoarece sistarea indiviziunii nu trebuie să nesocotească drepturile copărtașilor ci din contră trebuie să răspundă eticii si echității și să satisfacă nevoile lor actuale,
În speța dedusă judecății, se poate observa că la alegerea variantei de lotizare prin care construcția și terenul intravilan au fost atribuite în totalitate intimatei pârâte, nu au fost corect apreciate criteriile sus menționate sub aspectul ponderii și importanței acestora.
Astfel, criteriile care au determinat atribuirea casei de locuit acestei părți au fost acelea că pârâtei îi revenea cota majoritară, iar casa are valoare sentimentală inestimabilă pentru pârâtă și ar fi nedrept din punct de vedere moral ca acest imobil, care a aparținut tatălui său să nu fie atribuit fiicei acestuia ci unei cumnate.
Instanța de apel nu a observat însă faptul că, varianta III-a solicitată de către reclamanți corespundea întru totul criteriilor prevăzute de art.6739cod pr.civilă câtă vreme, partea căruia i se atribuia casa de locuit nu deține o altă locuință, spre deosebire de pârâtă, care are proprietate pe raza aceleiași localități. Aspectul învederat de către intimați referitor la o înstrăinare anterioară a unei locuințe aflate pe raza orașului Târgoviște, nu este relevant câtă vreme această operațiune a intervenit cu mult timp în urmă, iar de la acea dată și până în prezent reclamanta Cal ocuit în mod continu în imobilul suspus partajării, motiv pentru care a fost obligată la plata lipsei de folosință a imobilului către pârâtă.
Ca atare, la momentul actual nevoia de locuință a reclamantei C este cu mult mai mare decât cea a pârâtei, iar majoritatea copartajanților și-au exprimat acordul cu privire la alegerea variantei a III-a din raportul de expertiză ing., singura în dezacord fiind pârâta.
De asemenea, în această variantă este respectat și principiul potrivit căruia trebuie avută în vedere posesia exercitată anterior asupra bunurilor din masa partajabilă, dat fiind faptul că pârâta nu a menținut relațiile cu tatăl său o mare perioadă de timp și nu a fost interesată de exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale decât după promovarea prezentului litigiu.
Nu în cele din urmă, trebuie observat că potrivit înscrisului depus la dosarul cauzei, respectiv factura nr.60514/6.08.2007 reclamanta Cap rocedat la efectuarea unor îmbunătățiri la imobilul litigios în scopul conservării acestuia, astfel încât acordarea acestui imobil în lotul unei alte persoane ar fi generat o serie de litigii ulterioare.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că decizia tribunalului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.6739cod pr.civilă, sub acest aspect, Curtea de Apel în baza disp.art.304 pct.9 cod pr.civilă, raportat la art.312 alin.3 cod pr.civilă va admite recursul formulat în cauză și pe cale de consecință va modifica în parte ambele hotărâri, atât decizia tribunalului cât și sentința judecătoriei, în sensul că se va dispune ieșirea din indiviziune conform variantei a III-a din raportul de expertiză întocmit de ing. cu menținerea restului dispozițiilor hotărârilor atacate.
În baza disp.art.274 cod pr.civilă va fi obligată intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliată în com., județul P, domiciliată în P, str. G-ral scu nr.7,.77,.A,.43, jud.P, domiciliată în com., jud.P, domiciliată în Târgoviște, B-dul -, - 7,.C,.59, jud. D, domiciliată în Târgoviște, str. -,. 8C,.4, jud. D, domiciliat în com., jud. P, și, toți prin mandatar, împotriva deciziei civile nr.505 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în com., nr.133, jud.P, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, cu sediul în com. jud.P și COMISIA JUDEȚEANĂ P DE APLICARE A LEGII 18/1991, P, județul
Modifică în parte ambele hotărâri, respectiv decizia sus menționată și sentința nr.12737/04.11.2002 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că dispune ieșirea din indiviziune conform variantei a III-a din raportul de expertiză, astfel:
Lotul 1 - reclamanții prin mandatar
- teren curți construcții, teren intravilan, parcela CC 837, S =456.=6393.75 RON
- casa (zona B, anexa, porc și păsări).=11852.65 RON
- casa (zona A, fără îmbunătățiri).=25412.86 RON
- îmbunătățiri (casa, gard 14 m, alei, platforme, WC).=4077.60 RON
- bunuri mobile: cap A, poz.2 și 10 din exp.. =411.00 RON
-depozit.=821.64 RON
Total atribuit.=48969.50 RON
Drepturi.=17846.78 RON
Diferența.=31122.69 RON
O dă sultă.2 - la care se adaugă lipsa de folosință a terenului și casei, adică 5100.97 RON + 1930.83 RON = 7031.80 RON.
Deci sulta finală primită de.2 - este. =38154.49 RON
2- pârâta:
Se atribuie:
- teren intravilan, parcela A 838,=2626.25 RON
- teren intravilan, parcela,.=280.50 RON
- teren extravilan, parc./41, mp.=6887.37 RON
- teren extravilan, parc./87 bis, mp.=1688.55 RON
- gard cu L= 8.7 m (la terenul propr. mp).=259.95 RON
- ac țiuni SC SA (348.). = 100.00 RON
- bunuri mobile, conform exp.merceolog, cap.A(fără poz.2 și 10)
și cap.B (poz.1 și 2).3158.80 RON
Total atribuit.=15001.42 RON
Drepturi.=46124.11 RON
Diferența.=31122.69 RON
O primește sultă de la.1- reclamanți, la care se adaugă lipsa de folosință a terenului și casei, adică 7031.80 RON. Total sultă ce trebuie să o primească.2 - de la.1 - reclamanți este. = 38154.49 RON.
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Obligă intimata pârâtă la plata sumei de 75 lei cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
Grefier,
Red.dact./CC
3.ex.30.05.2008
trib.829/2006 Tr.
trib.
14719/2000 Jud.
jud.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
