Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/2008-
Sedința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța judecător
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în -, - 50,. A,. 4,. 19, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 76, - 6,. 30, cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O,-,. 19, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B și intimații pârâți domiciliată în O,-/A, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, PREFECTUL JUDEȚULUI B cu sediul în O, P-cul, județul B, împotriva deciziei civile nr. 684/A din 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 328 din 19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 8284/2005, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât personal, intimatele reclamante, personal, și reprezentantul intimaților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din 10.01.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 11.01.2008, o completare a motivelor de recurs, și o întâmpinare, formulată de intimații reclamanți, după care:
Recurentul pârât și reprezentantul intimaților reclamanți arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Arată că recurentul nu era îndreptățit decât la suprafața de 166 mp, totuși a primit 352 mp, însă acesta tot nu este mulțumit.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 328 din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradeas -a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții, și împotriva pârâților - decedat pe parcursul soluționării cauzei și continuată împotriva moștenitorului acestuia, în nume propriu, și.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamanților pârâți reconvenționali, și și a pârâților Primăria mun. O și prefectul județului
A declarat nul parțial ordinul prefectului nr.231/2003 pentru suprafața de 185,48. (cota de 15/82,1 din nr.top 673/15 și cota de 170,48./487,4 din nr.top 858/8) înscrise în 15138
A dispus anularea parțială a încheierii nr.24864/05.12.2003 pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B în sensul radierii cotei de 185,48. de sub 22.
A declarat nul parțial contractul nr.197/27.08.1996 încheiat de def. și în calitate de cumpărători și în calitate de vânzător în sensul că în loc de suprafața de 166/516 din imobilele cu nr.top 8197/26, 672/15 și 858/8 înscrise în 158 O se va trece suprafața de 352/516
A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor cu nr.top 8197/26, 673/15 și 858/8 înscrise în 15138 O prin dezmembrarea acestora conform variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de exp., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, respectiv după cum urmează: imobilul cu nr.top 673/15 a fost dezmembrat în imobilele cu nr.top noi 673/15a (67.) și 673/15b (15.); imobilul cu nr.top 858/8 a fost dezmembrat în imobilele cu nr.top noi 858/8a (151.) și 858/8b (337.).
A atribuit reclamanților pârâți reconvenționali în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele cu nr.top noi 673/15a, 858/8a și a imobilului cu nr.top 8197/26, iar imobilele ce nr.top noi 673/15b și 858/b în favoarea def. și a pârâtului.
A dispus intabularea dreptului de proprietate în
A obligat pârâtul reclamant reconvențional să plătească reclamanților pârâți reconvenționali suma de 285 lei cu titlu de cheltuieli de judecată a respins ca nefondate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut că asupra imobilelor cu nr. top 8197/26, 673/ 15, 858/8 înscrise în CF 15138 O în natură reprezentând loc de casă în suprafață totală de 616, 98 mp și două case sunt coproprietari reclamanții cu titlu de moștenire și antecesorii pârâtului - defuncții și cu titlu de vânzare cumpărare.
Potrivit înscrisurilor de sub B 15 - 20 și 22 în patrimoniul reclamanților se află una din cele două case și suprafața de 450, 98/616, 98 mp, iar în patrimoniul defuncților ce de a doua casă și suprafața de 166/616, 98 mp.
Subliniază instanța că,cu privire la cel din urmă imobil între defuncții și și pârâții de rândul 3 - 4 s-a încheiat o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare la data de 08.05.2002.
Arată că judecătoria că fiind susceptibilă de transmite dreptul de proprietate la momentul expirării interdicției de înstrăinare prev. de art. 9 din Legea 112/ 1995, convenția îi îndreptățește pe pârâții de rândul 3 - 4 ca pe calea acțiunii oblice în condițiile art. 974 Cod civ. să urmărească protejarea drepturilor ce au făcut obiectul lui în măsura în care proprietarii tabulari manifestă deficitar în acest sens, motiv pentru care s-a considerat că justifică calitate procesuală activă de a solicita declararea nulității absolute a ordinului prefectului prin care li s-a atribuit reclamanților în patrimoniul cota de 450, 98/ 616, 98 mp teren.
Referitor la fondul cauzei, arată instanța că soluționarea cererii principale presupune determinarea cotei părți ce revine din teren fiecărei părți, întrucât sistarea stării de indiviziune presupune determinarea în prealabil întinderii dreptului fiecărui coproprietar.
În acest sens instanța a reținut că asupra terenului a fost inițial proprietar Statul Român, cu titlu de posesiune faptică construcția aflându-se în proprietatea numitului. Prin contracte de vânzare - cumpărare succesive încheiate supraedificate notate la început în CF au intrat în patrimoniul antecesorilor reclamanților iar cele notate ulterior în patrimoniul Statului Român.
Până la apariția Legii 18/ 1991 în patrimoniul nici unei persoane nu s-a aflat vreo cotă - parte din teren, ci numai un drept de folosință.
În temeiul acesteia le-a fost atribuit reclamanților cota de 450, 98/ 616, 98 mp din teren, iar defuncților și cota de 166/ 616, 98 mp în baza Legii 112/ 1995.
Arată instanța că Legea 112/ 1995 dat posibilitatea chiriașilor, titulari ai contractelor de închiriere să cumpere după expirarea termenului prev. de art. 14 locuințele ocupate în calitate de chiriași însă legea nu a reglementat situația terenurilor pe care sunt amplasate construcțiile.
Singurele referiri exprese în acest sens se găsesc în art. 21, 22, 26 al. 3 ele fiind detaliate într-o oarecare măsură din Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG20/ 1996.
Subliniază instanța că examinarea comparativă a acestei prevederi legale conduce la concluzia că legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod diferit regimul juridic al terenului în funcție de faptul că imobilul se restituie fostului proprietar sau este cumpărat de către chiriaș, așa încât și întinderea dreptului de proprietate asupra terenului ce s-ar putea naște în patrimoniul persoanelor amintite este diferită.
Astfel în timp ce art. 21 din Legea 112/ 1995 prevăzut posibilitatea ca fostul chiriaș să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului aferent așa cum a fost determinat la data trecerii în proprietatea statului cu excepția suprafețelor ocupate și aferente altor construcții și alte dotări realizate cu probări legale, art. 33 din HG20/ 1996 prevăzut că fostul chiriaș dobândește dreptul de proprietate și asupra terenului situat sub aceste construcții în condițiile art. 35 al. 2 din Legea 18/ 1991.
Trimiterea pe care cea de a doua ipoteză o face la prevederile fondului funciar, nu face decât să întărească concluzia că în patrimoniul fostului chiriaș nu se poate naște dreptul de proprietate asupra întregului teren din moment ce în temeiul Legii 4/ 1973 și 58/ 1974 atribuirea în folosință nu se putea face pe o suprafață mai mare de 150 mp în mediul.
În realitate trimiterea expresă amintită vizează producerea de constituire a dreptului de proprietate și nicidecum întinderea lui din moment ce art. 33 din nr.HG 20/ 1996 face referire la terenul situat sub aceste construcții și nu la cel aferent.
Modificarea articolului amintit a survenit prin HG11/ 1997 acesta fiind formulat în sensul că dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent cu respectarea prevederilor art. 26 al. 3 din Legea 112/ 1995, însă distincția operată între fostul proprietar și chiriaș este păstrată din moment ce trimiterea vizează art. 26 al. 3 și nu art. 21.
Arată Judecătoria în continuare că după cum reiese raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, folosința asupra terenului este delimitată printr-un gard reflectat din punctele a-b-
Fiind vorba de o posesiune exercitată de antecesorii părților anterior anului 1989, instanța a considerată că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului nu se poate face decât potrivit acestui criteriu întrucât el corespunde noțiunii de teren aferent.
Prin urmare a conchis instanța că se impune constatarea nulității absolute parțiale a ordinului prefectului nr. 231/ 2003 pentru suprafața de 185, 48 mp, precum și a contractului nr. 197/ 27.08.1996 încheiat de defuncții și în calitate de cumpărători și în calitate de vânzători.
Cât privește capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune instanța a luat în considerare concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, care arată că dezmembrarea imobilelor se poate face atât folosinței faptice cât și potrivit cotelor părți înscrise în
Prin urmare instanța urmare a reținerii faptului că fiecare este îndreptățit la o cotă parte raportată la folosința exercitată a dispus ca sistarea să se facă potrivit celei de a doua variante.
În privința cheltuielilor de judecată instanța a dispus ca pârâtul să le plătească reclamanților suma de 285 lei, reținând că partajul profită ambelor părți.
Prin încheierea civilă dată în Camera de Consiliu din 30 aprilie 2007 s-a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanții, și, în ceea ce privește sentința civilă nr. 328/ 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în sensul de a se trece în cuprinsul acesteia și nr. top 8438/ 15 în lotul lor.
A reținut în motivare Judecătoria că prin cererea introductivă reclamanții nu au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra acestui imobil și mai mult decât atât folosința exercitată de părți nu echivalează cu existența în patrimoniul lor a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ce a fost calificat de instanță ca fiind apel pârâtului, criticând în dezvoltarea motivelor de apel hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat s-a reținut că în patrimoniul reclamanților se află una din cele două case și suprafața de 450, 98/ 616, 98 mp iar în patrimoniul defuncților cea de a doua casă și suprafața de 166/ 616, 98 mp; arătând că nu s-a ținut cont de actele dosarului din care rezultă cine sunt proprietarii.
Prin decizia civilă nr. 684/A din 27 iunie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de recurentul din O-/A în contradictoriu cu din O--50,. A,.4,.19, din O-, -.6,.30, din O-, din O-,.19, din O-, din O-/A, din O-, Primăria mun. O, Prefectura județului B împotriva sentinței civile nr.328/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
A obligat apelantul în favoarea intimaților, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel avut în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din evidența colii CF 15138 O asupra imobilului în litigiu reprezentând în natură două case și teren aferent în suprafață de 617 mp au avut inițial calitatea de proprietari numiții și conform înscrierii de sub B3.
În 07 iulie 1975 în baza contractului de vânzare cumpărare cu nr. 5057 s-a înstrăinat în favoarea antecesorilor reclamanților una din cele două case, asupra terenului aferent înscriindu-se dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în baza Legii 57/1974.
După apariția Legii 18/ 1991 li s-a atribuit în proprietate acestora, prin ordinul prefectului nr. 231/ 2003, suprafața aferentă construcției de 450, 98/ 616, 98 mp.
Întrucât și cea de a doua casă a foștilor proprietari a fost preluată de Statul Român, anterior anului 1989, în baza 223/ 1974, aceasta în temeiul Legii 112/ 1995 l-a fost înstrăinată antecesorilor pârâtului și anume numiților și, în calitatea acestora de chiriași, obiect al înstrăinării folosindu-l și cota de 166/ 516 mp teren aferent construcției.
Ulterior între și (succesorul defunctei ) în calitate de promitenți vânzători și apelantul în calitate de promitent cumpărător a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu privire la imobilul dobândit în baza Legii 112/ 1995.
Rezultă așadar că asupra imobilului în litigiu în prezent au calitate de coproprietari reclamanții, dreptul acestor întemeindu-se pe prev. art. 35 din Legea 18/ 1991 și antecesorii pârâtului, temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate în favoarea acestora formându-l art. 33 din nr.HG 20/ 1996, care a aprobat normele metodologice privind aplicarea Legii 112/ 1995.
În ceea ce privește, dreptul de proprietate recunoscut în favoarea antecesorilor reclamanților, este de subliniat că prin art. 35 al. 3 din Legea 18/ 1991 republicată s-a prevăzut că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor în condițiile art. 30 din Legea 58/ 1974, cu privire la sistematizarea teritoriului în localitățile urbane și rurale trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenurilor proprietari ai locuințelor.
Prin urmare antecesorii reclamanți sunt îndreptățiți la recunoașterea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren aferent construcției trecute în proprietatea statului la data dobândirii imobilului, suprafața ce a fost folosită efectiv de aceștia.
Referitor la dreptul de proprietate, recunoscut în favoarea antecesorilor pârâtului se impune a se face următoarele precizări:
Inițial prin nr.HG 20/ 1996 s-a prevăzut la art. 32, că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, și dacă este cazul a anexelor gospodărești și a grajdurilor aferente, dreptul se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, în condițiile art. 35 al. 2 din Legea 18/ 1991.
Acest text a fost modificat prin nr.HG 11/ 1997 în sensul că dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege.
Prin sintagma "teren aferent" se înțelege terenul destinat a deservi în mod necesar construcțiile.
Față de aceste dispoziții legale, corect a determinat prima instanță suprafața de teren aferent fiecăruia dintre cele două construcții, potrivit posesiei exercitate de către antecesorii părților anterior anului 1989, astfel cum aceasta a fost reflectată prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Astfel criticile apelantului, prin care se arată că reclamanții nu sunt îndreptățiți la recunoașterea dreptului de proprietate numai asupra suprafeței de 100 mp, și că diferența de 516 mp i-ar reveni lui, au fost înlăturate.
Nefondată este și critica apelantului referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță, aceasta făcând aplicarea disp. art. 274 pr.civ. reținând culpa procesuală a acestui pârât.
Cererea formulată de intimații, și, prin concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunțare, de a se constata că au adresat la apel prin întâmpinare formulată, nu va putea fi primită, știut fiind că cererea de aderare la apel trebuie să aibă conținutul prevăzut de art. 287 pr.civ, condiție neîndeplinită în cauză.
Față de cele ce preced, în conformitate cu disp. art. 296 pr.civ. apelul a fost respins menținând ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Fiind în culpă procesuală apelantul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, și, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârile sunt greșite, nu țin cont de documentele aflate în dosar și nici de efectele ce se vor produce. A cumpărat casa și 516 mp teren la numărul nou creat 4. de familia și după ce a vândut casa veche și 100 mp teren. Din pricina acestor încurcături nu se pot bucura de ceea ce au cumpărat, nu pot să-și schimbe domiciliul, să facă buletin copiilor la împlinirea a 14 ani, nu pot beneficia de drepturile legitime ca cetățeni ai orașului, nu pot fi găsiți de salvare, poliție, pompieri, decât după ore în șir. pe-/A unde nu poate fi afișat numărul întrucât au ieșirea în strada - -, neputând să-și creeze acces la poziția nr. 4. din str. -.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Astfel cum în mod corect au concluzionat ambele instanțe, imobilul înscris în CF nr. 19138 O, având nr. top. 8197/26, 673/15, 858/8 în natură reprezintă două case și 616,98 mp teren aferent asupra cărora au calitatea de coproprietari intimații reclamanți cu titlu de moștenire și antecesorii pârâtului intimat - defuncții și, cu titlu de cumpărare. Din înscrierile de la foaia B nr. 15-20 și 22 se reține faptul că una dintre cele două case și 450, 98/616, 98 mp teren se află în proprietatea reclamanților, iar în cea în cea a defuncților, cealaltă casă și 166/916 mp teren - foaia B nr. 9-10, defuncți ce la 08.05.2002 au încheiat cu recurentul o promisiune de vânzare cumpărare.
Inițial, asupra întregii suprafețe de teren aferente celor două case în litigiu, a avut un drept de proprietate exclusiv Statul Român iar construcțiile au aparținut numitului ce le- înstrăinat antecesorilor reclamanților. În baza Legii nr. 18/1991, reclamanților li s- atribuit o cotă din teren de 450, 98/616, 98 părți, iar def. doar o cotă de 166/616, 98 părți teren în baza Legii nr. 112/1995.
Așadar, cei de la care recurentul cumpărat casa și terenul aferent, prin promisiune de vânzare cumpărare, aveau în proprietate doar o suprafață de 166 mp teren ori, tocmai pentru că folosința exercitată asupra terenului a fost și este alta, conform împrejmuirilor faptice exercitate înainte de anul 1989, s-a dispus anularea parțială Ordinului Prefectului nr. 231/2003 prin care intimaților reclamanți le-a fost atribuit în proprietate o suprafață mai mare decât cea aferentă casei și folosinței.
Sigur că, întrucât terenul aferent celor două case a constituit dreptul de proprietate al Statului Român, conform art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință al terenurilor, aspect față de care s-a și emis ordinul prefectului susmenționat, însă, suprafața atribuită a fost redusă ca urmare a considerentelor expuse și raportat la faptul că cei de la care recurentul cumpărat imobilul, la rândul lor au dobândit proprietatea în baza Legii nr. 112/1995 iar, conform art. 32 din HG nr. 20/1996 au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent. Inițial, dreptul dobândit de către antecesorii recurentului a fost mult restrâns la 166 mp, ca apoi, în baza expertizei ce a concluzionat că suprafața de teren folosită de antecesorii părților anterior anilor 1989 este o alta, a redus suprafața atribuită reclamanților majorând-o pe cea a recurentului (antecesorii lui), tocmai pentru respectarea sintagmei "terenului aferent construcției", adică cel destinat a deservi ambele construcții.
Nu se poate reține din nici un act aflat la dosar faptul că, antecesorii recurentului: - defuncții - ar fi avut în folosință sau proprietate o suprafață de 516 mp cum eronat se susține, ci dimpotrivă, aveau întabulată în favoarea lor doar o suprafață de 166 mp, majorată de instanțe conform folosinței faptice reliefate de raportul de expertiză.
Cât privește faptul că nu se poate afișa nr. 4. din strada - la care locuiește recurentul, acest aspect nu face obiectul prezentului litigiu, și nici celelalte aspecte referitoare la întocmirea actelor de identitate, faptul că ar avea ieșirea pe o altă stradă, criticile fiind neavenite.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală recurentului, instanța de recurs, în baza art. 274 Cod procedură civilă îl va obliga să le plătească intimaților, 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în -, - 50,. A,. 4,. 19, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 76, - 6,. 30, cu domiciliul în O,-, județul B, cu domiciliul în O,-,. 19, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B și intimații pârâți domiciliată în O,-/A, județul B, cu domiciliul în O,-, județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, PREFECTUL JUDEȚULUI B cu sediul în O, P-cul, județul B, împotriva deciziei civile nr. 684/A din 27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate, suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 23.01.2008
- judecător fond -
- judecători apel - -,
- dact. gref. MV - 23.02.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
