Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/2008-
Sedința publică din 17.01.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța judecător
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în comuna, sat, nr. 81, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu domiciliul în O, str. -, nr. 41,. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 585/A din 13.06.2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 142/27.02.2007, pronunțată de Judecătoria Salonta, în dosar nr-, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții reclamanți personal, cu reprezentata acestora, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 44 din 15.08.2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în substituirea avocatei, în baza împuternicirii avocațiale din 16.01.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 150 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. Arată că, hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, astfel că solicită modificarea acesteia conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod procedură civilă. De asemenea, apreciază că, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă referitoare la autoritatea de lucru judecat. Arată că, litigiul nu a fost soluționat pe fond.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea în totalitate a deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial Apreciază că, în mod corect instanțele au respins cererea recurentei, observând pe cale de excepție faptul că există autoritate de lucru judecat. Arată că, în prezenta cauză există autoritate de lucru judecat, litigiul între părți fiind soluționat pe fond prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.142/27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosarul nr. 873/2006 s-a admis excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta (fostă ) și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta.
A obligat reclamanții la plata în favoarea pârâtei a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, reclamanții au solicitat să se constate că, prin actul sub semnătură privată încheiat la data de 28.04.1982 cu pârâta, aceștia au cumpărat, iar pârâta le-a vândut imobilul înscris în 1792, cu nr.top 1222/16b în natură casă și teren situat în com. nr.81, pentru prețul de 10.000 lei și să se dea o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Subliniază instanța că, aceiași solicitare a formulat-o reclamanții și în dosarul 10328/1997 a Judecătoriei Oradea, în cadrul căreia s-a solicitat în subsidiar obligarea aceleiași pârâte la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții efectuate la imobil.
A conchis instanța că, întrucât cererea inițială a fost respinsă ca nefondată și nu pe excepție, sentința rămânând definitivă și irevocabilă, în cauză există autoritate de lucru judecat.
De asemenea, mai arată judecătoria că, chiar în dosarul 52104/1996 a Judecătoriei Oradea, având ca obiect cererea formulată de reclamanta de evacuare a pârâtului, acesta din urmă a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat din nou pronunțarea unei hotărâri care să țină loc autentic, cu privire la imobilul în litigiu, care a fost din nou respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 7545/1996 menținută prin decizia civilă nr. 2272/A/2000 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Prin urmare s-a concluzionat că, în speță este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, ce a fost calificat de instanță ca fiind apel, reclamanții și solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.
Prin decizia civilă nr. 585/A din 13.06.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și, ambii din com. - sat nr.81 jud. B în contradictoriu cu din O str. - nr. 41,.1 împotriva sentinței civile nr.142/27.02.2007 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 RON în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Corect prima instanță a opus prezentei acțiuni, excepția autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr.7545/1996 pronunțată de judecătoria Oradea în dosarul 5204/1996, prin care s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de reclamanții prin care s-a solicitat să li se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și față de sentința civilă nr.984/1999 pronunțată de Judecătoria Oradea prin care s-a respins cererea reclamanților, având același obiect ca și cel dedus în prezent judecății.
Eronat apreciază apelanții că celelalte două acțiuni au fost soluționate pe excepție, temeinic judecată reținând că celelalte două acțiuni au fost soluționate pe fond, chiar dacă la pronunțarea hotărârilor anterioare s-a avut în vedere faptul că nu s-a prezentat actul sub semnătură privată, situație în care nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, sau că nu există act scris - forma scrisă fiind o condiție ad validitatem pentru existența actului juridic.
Constatându-se prin urmare existența triplei identități de părți, obiect și cauză între prezentul litigiu și cele derulate anterior, criticile apelanților fiind astfel nefondate în temeiul dispozițiilor art.296 din pr.civil, apelul a fost respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a apelanților, în temeiul art.274 din pr.civil aceștia au fost obligați la 400 lei în favoarea intimatei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 150 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, au declarat recurs apelanții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este rezultatul greșitei aplicări art. 1201 Cod civil. dat dovadă instanța de apel d o superficialitate ieșită din comun, nu s-a sinchisit să-și motiveze soluția, limitându-se la a reține că prima instanță a opus petentei excepția autorității de lucru judecat, fără argumenta juridic această teză.
Litigiul nu fost soluționat pe fond, acțiunea din dosarul nr. 5204/1996 al Judecătoriei Oradea s-a respins ca neîntemeiată, reținându-se că nu fost prezentat actul sub semnătură privată, cu toate că acesta se afla în dosar. S-au respins toate probele solicitate, ca inutile cauzei deși, promisiunea de vânzare putea fi încheiată chiar verbal.
Nu s-a analizat fondul cauzei, s- omis pronunțarea cu privire la întrunirea tuturor condițiilor de admisibilitate a acțiunii în prestație tabulară, greșit acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, iar soluționarea litigiului pe fond era o condiție invocării excepției autorității de lucru judecat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 9, art. 166 Cod procedură civilă, art. 1201 Cod civil.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 10328/1997 al Judecătoriei Oradea recurenții au solicitat în principal a se constata că - fostă, la 28.04.1982 le- vândut imobilul în litigiu, a se dispune întabularea dreptului lor de proprietate, în subsidiar, a fi obligată pârâta la plata valorii investițiilor efectuate la imobil, cu stabilirea unui drept de retenție.
Din analiza sentinței civile nr. 984/29.01.1999 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul susmenționat, se reține faptul că s-a respins capătul de cerere referitor la constatarea dobândirii unui drept de proprietate referitor la imobil, în schimb le-au fost acordate despăgubiri reprezentând valoarea investițiilor, reținându-se din considerentele acesteia faptul că acest capăt de cerere este neîntemeiat ca urmare a neprezentării actului sub semnătură privată la care s-a făcut referire.
Împotriva acestei sentințe prin care s-a constatat că nu există înscrisul sub semnătură privată ce să confirme vânzarea, nu au declarat apel reclamanții ci doar pârâta - fostă.
Acțiunea de față, în care s-a pronunțat sentința ce a făcut obiectul apelului, soluționat prin decizia recurată, are capătul de cerere similar, identic cu cel ce a făcut analiza celuilalt dosar indicat mai sus - constatarea că prin actul sub semnătură privată încheiat la 28.04.1982 au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Sigur că, din considerentele sentinței civile nr. 984/1999 a Judecătoriei Oradea se reține faptul că acest capăt de cerere a fost respins ca fiind neîntemeiat ca urmare a lipsei actului sub semnătură privată, împrejurarea că în acel dosar se afla atașată traducerea acestuia neluată în considerare, era un aspect ce îndreptățea recurenții reclamanți în acel dosar să uzeze de căile de atac, întrucât era evidentă o greșită apreciere a probelor de către instanță, ori, nu au procedat astfel, rămânând în pasivitate.
Se mai reține faptul că, și în dosar nr. 5204/1996 al Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7545/1996, recurenții prin cererea reconvențională au solicitat constatarea dreptului lor de proprietate, cerere respinsă cu aceiași motivare, a inexistenței actului de vânzare cumpărare.
Așadar, din cele expuse se poate concluziona, cum de altfel au făcut-o corect ambele instanțe, faptul că, acțiunea anterioară în prestație tabulară fost soluționată pe fond, reținându-se netemeinicia acesteia și nu pe excepție cum greșit se susține. Astfel cum s- arătat mai sus, înscrisul sub semnătură privată numit chitanță, exista și în celălalt dosar, neluat în considerare la pronunțare, însă, recurenții au stat în pasivitate, necontestând prin declararea căilor de atac reținerile greșite ale instanței, aspect ce nu înlătură reținerea excepției autorității de lucru judecat prevăzută de art. 1201 Cod civil, existând între cele două acțiuni tripla identitate de obiect, cauză, părți. Motivarea sumară a deciziei recurată nu echivalează cu lipsa motivelor pe care se sprijină în sensul art. 304 alin. 1 pct. 7 Cod procedură civilă.
Luând în considerare cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța de recurs îi va obliga să-i plătească intimatei 400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în comuna, sat, nr. 81, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu domiciliul în O, str. -, nr. 41,. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 585/A din 13.06.2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente și să plătească părții intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 23.01.2008
- judecător fond -
- judecători apel - -,
- dact. gref. MV - 23.01.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
