Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.594
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier - escu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în P, str.-,.18,.44, jud. P, împotriva deciziei civile nr.76 din 07 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în P,-,.23.A,.B,.33, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă - reprezentată de avocat din cadrul Baroului și intimatul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,00 lei potrivit chitanței nr.- din 09.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile având pe rând cuvântul prin apărători declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru toate motivele indicate în scris la dosar și potrivit practicii judiciare depusă în susținerea recursului.
Astfel, arată că instanța nu a ținut cont de materialul probator, respectiv răspunsurile intimatului reclamant la interogatoriu, precum și declarațiile martorilor pârâtei din care rezultă cu certitudine că reclamantul nu făcut niciun act de acceptare a moștenirii, respectiv nu și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare expresă, tacită sau forțată.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică, întrucât în mod corect și potrivit probatoriului administrat în cauză, tribunalul a reținut că intimatul a acceptat tacit succesiunea prin actele și faptele săvârșite de acesta în stabilirea intenției reale de a-și păstra calitatea de moștenitor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta -, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunta să se dispună ieșirea din indiviziune asupra moștenirii rămasă de pe urma defunctului .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 21.03.2003 decedat numitul, cu ultimul domiciliu în P, str. -,. 18,.44, județ P și că de pe urma acestuia au rămas următoarele bunuri imobile: un apartament compus din 2 camere, situat în P, str. -,.18,.44, județ P, un teren în suprafață totală de 1,50 x 3 mp, situat în Cimitirul, concesionat de către defunct potrivit actului de concesiune nr. 00587 din 10.04.1975.
Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea, motivat de faptul că reclamantul, deși este fiul defunctului, nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 700 Cod Civil.
Prin cererea reconvențională, pârâta solicitat instanței să constate deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 21.03.2003, cu ultimul domiciliu în P și să se constate că ea este unicul moștenitor al defunctului .
În fapt, pârâta arătat că în timpul căsătoriei cu defunctul a dobândit un apartament situat în P, str. -,.18,.44, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar și că, deși reclamantul este fiul defunctului, acesta nu a acceptat succesiunea în termenul legal.
A mai arătat pârâta că, la data când a decedat soțul său, reclamantul se afla în Belgia, ea efectuând cheltuielile de înmormântare și parastasele ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 4387 pronunțată la 11.05.2007, Judecătoria Ploieștia admis excepția prescripției dreptului de accepta succesiunea și excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, respingând acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Totodată, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, constatându-se deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 21.03.2003 și că pârâta-reclamantă este unica moștenitoare a defunctului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că plata cheltuielilor de înmormântare sau efectuarea parastaselor defunctului au un caracter echivoc, ele putând fi efectuate din alte considerente, iar concesionarea locului de veci nu semnifică acceptarea tacită a succesiunii.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a susținut că instanța nu a ținut seama de depozițiile martorilor audiați în cauză și nici de celelalte
probatorii care demonstrau că, la un interval de 4 luni de la deces, reclamantul a venit din Belgia unde s-a ocupat în mod direct de efectuarea parastaselor și de locul de veci situat la Cimitirul din - -.
A mai susținut apelantul că, potrivit art.690 Cod Civil, actele conservatorii și de administrare nu sunt acte de primire a moștenirii dacă cel ce le-a făcut nu a luat titlul sau calitatea de erede.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.76 din 7 februarie 2008, a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea fondului cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că sub aspectul acceptării tacite a succesiunii de către reclamant, chiar instanța de fond a arătat că, din probele administrate în cauză, rezultă că acesta a solicitat să i se predea actul de concesiune a locului de înhumare de la Cimitirul i la 40 de zile de la decesul defunctului, împrejurare recunoscută și de către pârâtă la interogatoriu.Tot la interogatoriu, pârâta a recunoscut că în luna iulie 2005 fost sunată de reclamant în legătură cu cheltuielile privind parastasele defunctului.
A mai reținut tribunalul că din atitudinea procesuală a pârâtei și din motivele invocate în susținerea excepției prescripției dreptului de a accepta succesiunea, reiese intenția acesteia de a-l înlătura pe reclamant de la succesiunea defunctului, profitând și de faptul că acesta s-a aflat în Belgia, dar și de posesia exclusivă a bunurilor succesorale, ce făceau mai dificilă acceptarea succesiunii de către reclamant.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că în condițiile în care masa succesorală se compune numai din apartamentul aflat în posesia exclusivă a pârâtei și din concesiunea locului de veci, singurele acte de acceptare a succesiunii de către reclamant puteau fi efectuate în legătură cu aceste bunuri, ceea ce s-a și întâmplat, rezultând din recunoașterea pârâtei și din declarațiile martorilor, că reclamantul a cerut actul de concesiune a locului de înhumare a defunctului și că a efectuat parastase în memoria defunctului.
Se mai arată că deși instanța de fond a reținut că martorii propuși de reclamant au declarat că acesta s-a implicat financiar în efectuarea înmormântării și a parastaselor și că ar fi îngrijit locul de veci al defunctului, a apreciat că aceste acțiuni au un caracter echivoc, ele putând fi efectuate și din alte considerente decât cele patrimoniale, spre exemplu pentru considerente de respect față de memoria defunctului, de filiație etc. Această interpretare nu poate fi primită întrucât, față de componența masei succesorale și de posesia exclusivă a bunurilor de către pârâtă, actele efectuate de reclamant reprezintă în mod evident acte de săvârșire tacită a succesiunii, mai ales că, martorii au declarat că reclamantul a tot încercat să ajungă la un acord cu pârâta cu privire la succesiunea defunctului, fiind refuzat de fiecare dată.
Tribunalul a mai reținut că întregul probatoriu administrat conduce la concluzia că reclamantul a înțeles să accepte tacit succesiunea defunctului potrivit art.689 cod civil și nu să realizeze anumite acte exclusiv pentru cinstirea memoriei tatălui său, dovadă fiind și faptul că tot reclamantul a inițiat și acțiunea pentru sistarea indiviziunii.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs este că instanța nu a ținut seama de materialul probator, respectiv răspunsurile lui la interogatoriu, de declarațiile martorilor pârâtei.
Susține recurenta că, la interogatoriu, reclamantul a recunoscut că nu a acceptat succesiunea în termenul legal și că ea a efectuat cheltuielile de înmormântare și parastase și că numai ea a efectuat acte de administrare a bunurilor, situație susținută și de declarațiile martorilor propuși de ea.
A doua critică este că instanța nu a ținut cont de faptul că mama reclamantului este - și nu - și datorită acestei neînțelegeri s-a reținut greșit că ea a primit bani de la reclamant pentru efectuarea cheltuielilor de înmormântare.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se precizează că mama reclamantului s-a ocupat de parastasele bunicii acestuia, iar martorii reclamantului, în declarațiile lor, se refereau la aceste parastase.
Precizează recurenta că din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că atât reclamantul, cât și pârâta au vocație succesorală generală la moștenirea defunctului, însă, pentru a veni efectiv la moștenire, cel cu vocație succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod Civil, iar expirarea termenului de prescripție fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moștenirii are drept consecință pierderea dreptului de accepta moștenirea și odată cu aceasta și a vocației succesorale concrete.
Recurenta invocă dispozițiile art. 689 Cod Civil, potrivit căruia însușirea, consolidarea necondiționată a calității de moștenitor se realizează prin acceptare expresă, acceptare tacită sau forțată a moștenirii.
Însă, reclamantul nu și-a manifestat dreptul de opțiune succesorală prin acte de acceptare expresă, tacită sau forțată, Codul Civil prevăzând în art. 690 că actele de conservare. îngrijire și administrare provizorie nu constituie, prin ele însele, acte de primire a moștenirii.
Arată recurenta că în mod corect instanța de fond, pe baza întregului material probator administrat, a reținut că reclamantul nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, iar reclamantul nu a făcut dovada faptului că s-a preocupat în vreun fel de administrarea bunurilor succesorale, recunoscând la interogatoriu că numai ea a făcut acte de administrare și nu a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimatul, deși citat cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu a formulat-o până la data judecării cauzei.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica recurentei că reclamantul a recunoscut la interogatoriu (fila 38 dosar fond) că nu a acceptat succesiunea în termenul prevăzut
de lege și că recurenta a efectuat, într-o anumită măsură, cheltuielile de înmormântare și cu parastasele.
Martorii și C, audiați la instanța de fond, au arătat că recurenta a efectuat cheltuielile de înmormântare și cele cu parastasele ulterioare.
A doua critică, referitoare la faptul că instanța nu a ținut cont de faptul că mama reclamantului este - și nu - și datorită acestei neînțelegeri s-a reținut greșit că ea a primit bani de la reclamant pentru efectuarea cheltuielilor de înmormântare, urmează a fi respinsă întrucât instanțele de fond și de apel au arătat ce au declarat martorii cu privire la acest aspect.
Este corectă susținerea recurentei că art. 700 alin. 1 Cod Civil, prevede că dreptul de accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii.
În cauza de față, reclamantul-intimat a recunoscut că nu a acceptat succesiunea în termenul legal sus-menționat.
Ca atare, s-a prescris dreptul de a accepta succesiunea defunctului, de către reclamant.
Art. 689 Cod Civil prevede că acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită.
Același text de lege precizează că acceptarea este expresă atunci când voința succesibilului de a accepta expres moștenirea trebuie să fie manifestată în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată, iar din conținutul înscrisului trebuie să rezulte că succesibilul și-a însușit, în mod neechivoc, calitatea de moștenitor.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamantul-intimat ar fi întocmit un act care să valoreze acceptarea expresă a succesiunii.
De asemenea, art. 689 Cod Civil, precizează că acceptarea este tacită când succesibilul face un act pe care nu l-ar putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă, neîndoielnic, intenția sa de a accepta moștenirea.
Art. 690 Cod Civil, nu arată, în concret, care anume acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, mulțumindu-se să precizeze că actele de conservare și de administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare dacă cel ce l-a făcut nu și- însușit calitatea de moștenitor.
Însă, în art. 691 Cod Civil, se precizează că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale, respectiv donația, vinderea, transportul drepturilor succesorale, constituie acte de acceptare a succesiunii.
În cauza de față, reclamantul-intimat nu a săvârșit nici un act de dispoziție care să valoreze acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod Civil.
Faptul că reclamantul a solicitat să i se predea actul de concesiune a locului de înhumare și că s-ar fi implicat financiar în efectuarea înmormântării și a parastaselor, astfel cum au arătat martorii audiați la propunerea reclamantului la instanța de fond, nu constituie acte de dispoziție, astfel cum sunt definite în art. 691 Cod Civil.
În consecință, în mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamantul, prin actele săvârșite, a înțeles să accepte tacit succesiunea defunctului, admițând apelul, desființând sentința atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea fondului cauzei.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot decizia și pe fond, va menține sentința instanței de fond.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, va obliga intimatul la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, avocatul nedepunând dovada de plată a onorariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în P, str.-,.18,.44, județ P împotriva deciziei civile nr.76 pronunțată la 7.02.2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,.23.A,.B,.33, județ
Modifică în tot decizia și pe fond menține sentința civilă nr. 4387 din 11 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimatul, către recurentă, la plata sumei de 19 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
escu
Red. ES
Tehnored.PJ
3 ex/9.06.2008
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
