Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 641
Ședința publică de la 13 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, G, și împotriva deciziei civile nr. 187 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, recurenții reclamanți G, și, reprezentați de același avocat și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea întâmpinării de către intimatul pârât, după care;
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a depus la dosar chitanța nr. 532-114-0056/24.04.2009 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei; de asemenea, a depus la dosar un set de înscrisuri, comunicând un exemplar de pe acestea apărătorului intimatului pârât.
Instanța a pus în discuție excepția de admisibilitate a recursului declarat în cauză, invocată de intimatul pârât prin întâmpinarea depusă la dosar și a acordat cuvântul asupra excepției și asupra recursului formulat în cauză.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, conform dispozițiilor art. 299 și art. 377 Cod procedură civilă, întrucât recursul vizează o decizie civilă irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Dolj, ca instanță de recurs.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepției, apreciind că recursul este admisibil în cauză, apreciind că Tribunalul Dolj în mod greșit a stabilit ca fiind recurs calea de atac împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond. Întrucât valoarea obiectului cauzei este mai mare de 100.000 lei, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, calea de atac ce trebuia soluționată de Tribunalul Dolj era apelul și nu recursul. În acest sens, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj pentru soluționarea apelului.
Pe fond, a pus concluzii de admiterea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că în mod greșit ambele instanțe au găsit întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Față de susținerea pârâtului, în sensul inexistenței stării de indiviziune, instanța ar fi putut respinge acțiunea ca nefondată și nu pentru lipsa calității procesuale pasive.
Avocat, pentru intimatul pârât, pe fond, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat. A precizat că în mod corect instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs, întrucât acțiunea este lipsită de obiect, părțile neaflându-se în indiviziune, iar obiectul cauzei nu are valoare economică; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-, reclamanții G, și, în contradictoriu cu pârâtul, au solicitat ieșirea din indiviziune pentru suprafața de 1758 mp. pentru reclamanți și 816 mp. pentru pârât, suprafețe de teren pe care le au în folosință de la data cumpărării imobilelor lor.
În fapt, au arătat că au achiziționat în anul 1979 împreună cu autorii lor și, imobilul situat pe terenul de 1758 mp. teren ce a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974, în aceeași situație aflându-se și pârâtul care a cumpărat în anul 1980 imobilul învecinat situat pe terenul în suprafață de 816 mp. și că, în urma măsurătorilor efectuate pentru întocmirea lucrărilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, a reieșit că reclamanții folosesc suprafața de 1734 mp. iar pârâtul o suprafață de 820 mp. și că înțeleg să acorde servitute de trecere pârâtului pe terenul lor.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt și în drept, a arătat că în baza art.35 din Legea nr.18/1991 i-a fost atribuită în proprietate suprafața de teren de 816 mp. aferentă locuinței, așa cum și reclamanților le-a fost atribuită în proprietate suprafața de 1758 mp. aferentă casei acestora.
A mai arătat că suprafața de 100 mp. ce constituie calea sa de acces la drumul public nu ar trebui îngrădită abuziv de către reclamanți, fiind în folosința pârâtului din anul 1980.
A fost invocată excepția lipsei de obiect a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au depus o precizare prin care au arătat că nu există o deparcelare a suprafeței respective, chiar dacă imobilele au numere diferite, iar suprafața totală de 2754 mp. este în indiviziunea părților.
Reclamanții au depus o altă precizare prin care au indicat o posibilă variantă de tranzacție.
Pârâtul a depus o altă întâmpinare, prin care a invocat expres excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a acțiunii.
Prin sentința civilă nr.12153 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții G, și, în contradictoriu cu pârâtul, ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârât a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții și G, împreună cu părinții și respectiv socrii lor, și, au cumpărat imobilul situat în C,-, de la numiții și, iar terenul aferent de 1758 mp. a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974.
a decedat, fiind moștenit de soția supraviețuitoare, copiii renunțând expres la moștenirea sa.
a vândut nepoților săi - reclamanții și, cota sa de proprietate din acest imobil (copie contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1683/1997 - la fila 10-11 din dosar).
Prin Decizia nr.15(81) /1992, reclamanților le-a fost atribuit în proprietate privată terenul aferent locuinței în suprafață de 1758 mp. în baza Legii nr.18/1991.
Pârâtul a cumpărat imobilul situat în C,- de la numiții și, iar terenul aferent de 816. mp a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974.
Prin Decizia nr.15/1992, pârâtului i-a fost atribuit în proprietate privată terenul aferent locuinței în suprafață de 816 mp. în baza Legii nr.18/1991, pârâtul nefiind în indiviziune cu reclamanții.
Astfel, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Nu există o indiviziune care să fie sistată, deși reclamanții au arătat că au cumpărat imobile diferite cu terenul aferent aflat în indiviziune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod greșit a fost soluționată cauza în temeiul excepției lipsei calității procesuale, câtă vreme cu actele de proprietate au făcut dovada susținerilor din cererea dedusă judecății.
Au invocat de asemenea, nemotivarea soluției de către instanța de fond, schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al obiectului cererii și în concluzie necercetarea fondului cauzei.
În recursul declarat de către pârâtul s-a criticat sentința sub aspectul reducerii cuantumului onorariului de avocat plătit.
Prin decizia civilă nr.187 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins recursul formulat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 12153/09.09.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
S-a admis recursul formulat de pârâtul și s-a modificat în parte sentința civilă atacată, în sensul că au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma totală de 1000 lei, cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.
Au fost obligați recurenții reclamanți la plata către pârâtul recurent a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată critica privind nemotivarea hotărârii în raport de dispozițiile art. 261 alin.4 Cod pr. civilă, cu motivarea că instanța a expus motivele de fapt și de drept care au condus la soluția litigiului, motivarea fiind pertinentă, completă, întemeiată și accesibilă.
În privința obiectului cererii de chemare în judecată, s-a pornit de la noțiunea coproprietății, apreciindu-se că prima instanță a făcut o analiză completă a mijloacelor de probă administrate de părți, precum și a excepției calității procesuale pasive, situație în care recursul reclamanților a fost respins ca nefondat.
Recursul pârâtului, ce a vizat doar cheltuielile de judecată a fost respins, cu motivarea că față de cuantumul onorariului dovedit,nu poate fi vorba de o disproporționalitate între onorariu și complexitatea susținerilor.
Împotriva deciziei a fost formulată inițial contestație în anulare, de către, G, precizată ulterior ca recurs.
În motivare s-a susținut că:
- tribunalul în mod greșit a stabilit ca fiind recurs calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr.12153/9.09.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-;
- decizia nr.32/2008 a ICCJ pronunțată în cazul recursului în interesul legii, cu privire la dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod pr. civilă potrivit căreia, în cauzele al căror obiect are o valoare de peste 100 mii lei, calea de atac împotriva sentinței pronunțate de judecătorie este apelul, motiv pentru care în speță, calea de atac trebuia calificată ca apel;
- în mod greșit s-a consemnat în practicaua hotărârii atacate că s-a achiesat la concluzia că recursul este calea de atac ce trebuia formulată, din moment ce din actele ce au fost depuse la dosarul cauzei, precum și din susținerea orală a concluziilor, reiese fără echivoc, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod pr. civilă;
- evaluarea bunului aparține exclusiv reclamantului, iar în acest sens la dosar există acte din care rezultă că valoarea imobilului depășește suma de 100 mii lei;
- că, atât prima instanță, cât și tribunalul au interpretat și aplicat greșit legea în ceea ce privește evaluarea obiectului litigiului.
Deși nu este motivat în drept, prin modul cum este argumentat recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 1, raportat la art. 312 Cod pr. civilă.
În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât este exercitat împotriva unei decizii irevocabile.
Recursul este fondat.
Instanțele au fost investite de reclamanții, G, și, cu o acțiune de ieșire din indiviziune privind suprafețele de 1758. și 816 mp.situate în C,-, în contradictoriu cu pârâtul.
Având în vedere că litigiul are un obiect evaluabil în bani - ieșire din indiviziune asupra unor terenuri situate în C care, după prețuirea reclamanților depășesc suma de 100 mii lei, calea de atac ce se poate exercita împotriva sentinței este apelul, și nu recursul, așa cum a greșit a statuat tribunalul, situație în care apreciind că decizia este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 1 Cod pr. civilă, urmează a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza la tribunal, pentru judecare ca instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, G, și împotriva deciziei civile nr. 187 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Casează decizia și trimite cauza pentru judecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
28.05.2009
Jud.apel
St.
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
