Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 660/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 660/
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în, str.- - - 1.22, împotriva deciziei civile nr.332 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 17 aprilie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 24 aprilie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 126 din 2 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 1323/2006, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului, obligând-o pe reclamantă la cheltuieli de judecată către pârât.
Prin decizia civilă nr. 332 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile sus-menționate, obligând-o pe aceasta cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia instanței de apel este criticabilă întrucât nu s-a avut în vedere faptul că relația de concubinaj dintre reclamantă și pârât rezultă din declarațiile martorilor și, care au fost audiați în cauză. S-a mai relevat că alte probe în susținerea acțiunii introductive sunt două rețete medicale eliberate pe numele pârâtului și rezultatul unui examen tomografic în care adresa acestuia figurează la imobilul aparținând reclamantei. De asemenea, trebuiau luate în considerare adeverința privind ocupația, vechimea în muncă și salariul lunar, copia cărții de identitate, copia extrasului CF nr. 5549 și adeverința eliberată de Asociația de locatari privind achitarea de către reclamantă a cheltuielilor de consum pentru apartamentul din pentru două persoane în perioada 1991 - mai 2002.
S-a apreciat că toate aceste probe evidențiază faptul că între părți a existat o relație neîntreruptă de concubinaj și în această perioadă părțile s-au gospodărit în comun și au dobândit de asemenea în comun mai multe bunuri mobile și imobile, enumerate și indicate în acțiunea introductivă și în precizarea ulterioară a acestei acțiuni.
Reclamanta a invocat faptul că prezumția de comunitate în favoarea soților instituită de art. 30 din Codul familiei, nu funcționează și în cazul concubinilor, bunurile dobândite în timpul concubinajului devenind proprietatea fiecăruia dintre concubini, potrivit contribuției aduse la achiziționarea lor.
În cazul concubinilor bunurile achiziționate de aceștia devin proprietate comună pe cote părți pentru fiecare în proporția în care au contribuit la dobândirea lor, indiferent pe numele căpruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuția concubinului la achiziționarea lor.
În practica judiciară s-a decis că are regim de bun comun și imobilul cumpărat de unul din viitorii soț pe numele lui, dar cu contribuția celuilalt soț convenindu-se ca imobilul să devină bun comun la data căsătoriei. În lipsa unei asemenea convenții, chiar dacă a existat o contribuție substanțială a uneia din părți, la acoperirea prețului bunului, acesta nu are regim de bun comun iar această parte are doar un drept de creanță.
În raport de cele menționate în memoriul de recurs raportat la probele administrate în cauză, s-a apreciat că starea de concubinaj pe parcursul a 12 ani, dintre reclamantă și pârât este de necontestat, aceasta neputând fi privită ca o simplă relație intimă între părți. Constatând starea de concubinaj dintre reclamantă și pârât, s-a solicitat să se stabilească faptul că reclamanta are un drept de creanță asupra
bunurilor care au fost dobândite pe durata concubinajului, chiar dacă în unele chitanțe depuse de pârâtul, acesta apare ca proprietar.
În concluzie reclamanta a apreciat că pe baza probelor administrate în cauză se impune a se stabili că i se cuvine o cotă de 1/3 parte din valoarea bunurilor dobândite în timpul concubinajului în virtutea dreptului său de creanță, la valoarea solicitată prin acțiunea precizată.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul s-a opus admiterii recursului.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamanta și precizată ulterior, s-a solicitat a se stabili că reclamanta și pârâtul au dobândit împreună în timpul concubinajului imobilul compus din construcții și teren în suprafață de 1820 mp, situat în,-, județul M, înscris în CF nr. 5549, autoturismul marca Ford YT, cu număr de înmatriculare -, o combină frigorifică, un aragaz și o mașină de spălat și că reclamanta are o cotă parte de 1/3 din aceste bunuri. De asemenea, s-a solicitat să i se atribuie pârâtului aceste bunuri și acesta să fie obligat să-i achite reclamantei echivalentul valoric al cotei sale de 1/3 parte.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut, în urma analizării probelor administrate în cauză, că deși între părți au existat relații apropiate, nu s-a dovedit faptul că aceste relații au fost neîntrerupte și de asemenea nu s-a dovedit contribuția reclamantei la dobândirea bunurilor indicate în acțiune.
Față de actele și lucrările dosarului, curtea apreciază că în mod justificat instanța de apel și instanța de fond au reținut că nu s-a dovedit faptul că bunurile indicate au fost dobândite în proprietate comună pe cote părți. Probele la care se face referire în memoriul de recurs chiar dacă dovedesc că între părți au existat relații apropiate, nu fac dovada faptului că aceste relații au fost neîntrerupte.
Pe de altă parte, pentru ca un bun să constituie proprietatea comună a două persoane, este necesar să se facă dovada contribuției efective a fiecăreia dintre acestea la dobândirea bunului, precum și existența unei convenții tacite sau exprese în sensul ca bunul respectiv să fie dobândit pentru a alcătui obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți, însă în speță nu s-a făcut dovada unei astfel de convenții, iar faptul că ambele părți realizau venituri nu poate constitui o dovadă în acest sens.
În memoriul de recurs s-a făcut referire și la o serie de aspecte din practica judiciară și din literatura de specialitate privind dreptul de creanță pe care îl dobândește unul dintre concubini care a pus la dispoziția celuilalt o sumă de bani pentru achiziționarea unui bun, însă în speță reclamanta nu a solicitat recunoașterea unui drept de creanță, ci a dreptului de proprietate comună pe cote-părți.
Probele administrate în cauză nu fac dovada proprietății indivize a părților asupra bunurilor indicate în acțiune, probă care trebuie făcută în raport de fiecare bun în parte, astfel că în mod corect s-a reținut că acțiunea reclamantei este nefondată și sub acest aspect instanța de recurs își însușește considerentele reținute de instanțe în fazele procesuale anterioare.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursului reclamantei.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în, str.- - - 1.22, județul M, împotriva deciziei civile nr.332 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă reclamanta să-i plătească pârâtului, domiciliat în,-, județul M, suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDCECĂTORI,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
Pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:; jud. apel:;-22.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
