Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 207 din 30 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâta, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, intimata reclamantă, asistată de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse înscrisuri și concluzii scrise de către recurenta pârâtă.
La interpelarea instanței, avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că nu s-a formulat acțiunea pentru anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtei, întrucât există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește apartenența bunului la patrimoniul lui .
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că s-a reținut în mod greșit autoritatea de lucru judecat cu privire la calitatea de moștenitori. A arătat că, prin Hotărârea Comisiei Județene, se arată că suprafața de 6000. atribuită pârâtelor este în categoria teren arabil, nu vie. A pus concluzii de admitere a recursului, conform motivelor scrise.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că terenul în suprafață de 9000. a aparținut înainte de colectivizare lui. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că, deși pe titlul de proprietate apare, în fapt terenul este al lui, astfel terenul împărțindu-se în cotele legale. A mai arătat că nu există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește amplasamentul acestui teren. A solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 1 febr. 2006, s-a înregistrat la instanța de fond acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin care a solicitat ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 9000 mp, situat în satul, comuna, cuprins în nr. 2112-2041/26.07.2002, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/08.11.2002 BNP.
In motivarea acțiunii a arătat că terenul din litigiu a aparținut autorului, decedat în anul 1988, avînd calitatea de soție supraviețuitoare, iar pârâta calitatea de descendentă directă.
Pentru terenul cu care figurează autorul s-a emis nr. 46-59498/05.10.1993, care a făcut obiectul unui proces de partaj judiciar între părți, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că la succesiunea autoarei vin reclamanta și pârâtele.
Prin nr. 15910/1997 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 9000 mp pe raza comunei; s-a dispus atribuirea de loturi în natură copartajanților.
Prin Hotărîrea nr. 440/27.06.2002, Comisia Județeană de stabilire a dreptului de proprietate - Prefectura Dar etractat nr. 46-59498/1993, stabilind un alt amplasament decât cel inițial.
Prin sentința civilă nr. 3726 din 10 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 1724/C/2006, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.1590/1998 a fost dispusă ieșirea din indiviziune cu privire la suprafețele de teren aflate în patrimoniul autorului.
Ulterior, prin Hotărârea nr.440/2002 a Comisiei județene de fond funciar a fost retractat titlul de proprietate nr.46-59489/1993, în urma modificării amplasamentului, fiind emis de proprietate nr.2112-2041/2002 al cărui titular este.
Prima instanță a reținut ca nefiind îndeplinită condiția privind identitatea de obiect între cele două litigii judiciare, nereținând spre soluționare excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cererea de partaj judiciar, prima instanță a reținut că dreptul de proprietate asupra terenurilor a căror partajare se solicită a fost reconstituit pârâtei în nume propriu, și nu în calitate de moștenitor al autorului, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței mai multor titulari ai dreptului de proprietate.
S-a mai reținut, cu privire la cererea de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare subsecvent, faptul că reclamanta nu a dovedit lipsa vreunui element esențial al contractului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel la data de 14 iulie 2006, reclamanta.
La data de 30 noiembrie 2006, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr.207 din 30 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în raport de starea de fapt, prima instanță a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat, aceasta reprezentând aplicabilitatea în ceea ce privește calitatea de moștenitori a părților, constată prin SC 15910/1998.
Mai mult decât atât, se constată că, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, pârâta a invocat și ea efectele SC 15910/1998, în ceea ce privește partajul autorului, adăugând că reclamanta nu prezintă interesul promovării cererii, ca urmare a nemodificării lotului său.
Astfel, prima instanță trebuia să verifice numai obiectul celei de a doua cereri de partaj, urmând să constate dacă acest obiect prezintă caracterul de bun ou și omis de la împărțeală, caz în care cea de a doua cerere de partaj devine admisibilă.
De asemenea, în ceea ce privește cererea accesorie, de constatare a nulității contractului subsecvent, lipsa dovezilor privind lipsa unui element esențial al convenției, reținută de prima instanță, constituie o încălcare a dispozițiilor art.112 pr.civ. având ca obiect motivarea în fapt și în drept a acestui capăt de cerere; aceasta întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a precizat cauza de nulitate pe care a înțeles să o invoce (deși implicit, în urma analizei cauzei cererii de chemare în judecată, aceasta ar fi constituită de încălcarea drepturilor sale de copărtaș).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, motivând că valoarea terenului este sub un miliard lei, fiind vorba despre un tren extravilan pe raza loc..
S-a criticat soluția tribunalului dea respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la calitatea de moștenitori, deoarece instanța de fond a avut în vedere tocmai obiectul cererii, respectiv partajul, iar nu stabilirea calității de moștenitor. S-a susținut că tribunalul trebuia să verifice dacă obiectul actualei cereri de partaj este unul nou, omis de la prima împărțeală, ori se poate constata că titlul de proprietate este valabil, nu a fost anulat și este emis pe numele, care este în viață. Cu privire la cererea accesorie de constatare a nulității parțiale a contractului, s-a arătat că tribunalul a considerat că s-au încălcat dispoz art 112, dar în același timp stabilește că ar putea constitui cauză de nulitate a contractului încălcare a drepturilor de copărtaș ale reclamantei.
Recurenta pârâta a depus acte și concluzii scrise.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Respingând acțiunea, judecătoria a apreciat că părțile nu se află în stare de indiviziune deoarece titlul de proprietate nr. 2112-2041/2002 a fost emis doar pe numele pârâtei. Sentința judecătoriei ridică trei probleme de drept: soluționarea excepția autorității de lucru judecat, existența stării de indiviziune și soluționarea cererii pentru constatarea nulității vânzării.
Tribunalul a apreciat că respingerea excepției autorității de lucru judecat este greșită, existând autoritate în ce privește calitatea de moștenitori a părților, însă modul în care tribunalul a făcut această motivare este ambiguu. Excepția autorității de lucru judecat, așa cum este reglementată de art 166 presupune tripla identitate între părți, obiect și cauză. Judecătoria a respins excepția autorității de lucru judecat, considerând că nu există identitate de obiect între cele două litigii. Tribunalul a considerat greșită această soluționare, ceea ce înseamnă că în opinia sa, excepția este întemeiată. Totuși, tribunalul nu duce mai departe motivarea sa și conchide că excepția este aplicabilă în ce privește calitatea de moștenitori a părților. O aplicare parțială a excepției autorității de lucru judecat este inadmisibilă și este corectă soluția de respingere a excepției de către judecătorie, însă sentința civilă 15910/1998 este un act cu valoare probantă, care are autoritate de lucru judecat în ce privește calitatea de moștenitori a părților.
Prin soluția de desființare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul nu stabilit cu exactitate soluția la cea de a doua problemă de drept pusă în discuție de judecătorie și anume dacă părțile se află în stare de indiviziune, însă aplicarea prevederilor art. 297 alin 1 duce la concluzia că excepția admisă de judecătorie a fost găsită neîntemeiată de tribunal.
Astfel, după pronunțarea sentinței civile 15910/1998 prin care s-a supus partajului succesoral suprafața de 9000. identificată prin TP nr.46-59489/1993, respectivul titlu a fost modificat sub aspectul amplasamentului terenului.
Deși în noul titlu de proprietate a fost menționat ca titular pârâta, iar nu autorul comun al părților, nu este vorba despre o nouă suprafață de teren care să fi fost atribuită în proprietate exclusivă acestei pârâte.
Toate părțile litigiului au recunoscut că este vorba despre terenul autorului, dar că s-a modificat amplasamentul.
Deși soluția riguros juridică pe care cele două descendente ale autorului o aveau la îndemână era de a cere anularea celui de al doilea titlu pentru se menționa că este eliberat pe numele autorului, neintroducerea unei astfel de acțiuni nu stinge dreptul dobândit de acestea.
Prin sentința civilă 15910/1998 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că părțile sunt moștenitoare ale aceluiași autor și că în patrimoniul acestuia se află o suprafață de 900. iar noul titlu de proprietate se referă categoric la această suprafață de teren. dreptului de proprietate dobândit de părți ca moștenitoare ale autorului comun ar aduce acestora un prejudiciu întrucât sentința civilă 15910/1998 nu mai poate fi pusă în executare cât timp suprafețele de teren ce erau cuprinse în titlul anterior nu se mai regăsesc fizic pe teren.
Dreptul de proprietate a dobândit un alt obiect prin modificarea amplasamentului suprafeței de 9000. însă, din punct de vedere juridic este vorba despre același drept. Ca urmare, părțile sunt în stare de indiviziune cu privire la suprafața de 900. identificată în titlul de proprietate nr. 2112-2041/2002 urmând ca judecătoria să facă aplicarea prev art 7218 civ. și art 673/1 și urm
Cât privește critica privind valoarea obiectului litigiului, se constată că prețuirea obiectului este făcută de reclamant, care nu a precizat nici la fond și nici în căile de atac că valoarea terenului este sub un miliard ROL iar recurenta nu a dovedit cu nimic susținerea sa din recurs sub acest aspect. În consecință, calea de atac a fost corect soluționată de tribunal în apel iar potrivit art 312 c recursul se va respinge ca nefondat, nefiind întemeiate criticile aduse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 207 din 30 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâta, având ca obiect partaj judiciar.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
14.01.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
,
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Pascu, Gabriela Ionescu
