Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. NR. 70/
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentele pârâte
și, domiciliate în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 491/22.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul ales în C, strada - cel nr. 57, -. C,. 92, județul C, având ca obiect "partaj judiciar".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă -, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/25.11.2009, recurenta pârâtă prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/25.11.2009 și intimații reclamanți și prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 99761/17.12.2009, aflată la fila 17 din dosar.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod proc. civ.; recursul este declarat în termen, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanță seria/nr. CT - PJ din 26.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei; intimații reclamanți și au depus întâmpinare la data de 04.02.2010, înscris care a fost comunicat recurenților pârâți la aceeași dată prin poștă.
Apărătorul recurenților pârâți depune la dosar împuternicirea avocațială seria -, nr. -/25.11.2009, la care este atașată chitanța nr. -/25.11.2009, înscris cu care face dovada onorariului de avocat și solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar adresa nr. 77026/22.12.2009 emisă de Oficiul Registrului Comerțului C cu care face dovada că "-" are sediul și își desfășoară activitatea comercială în spațiul pe care pârâtele îl solicită a fi atribuit în natură și corespunde cotei de 1/8 din imobilul litigios supus partajării.
Apărătorul intimatelor pârâte depune la dosar, în copie certificată, dovada consemnării sultei în sumă de 71.215,77 lei în favoarea recurentelor pârâte, respectiv notificările emise prin BEJ și recipisele CEC de consemnare nr. -/1 din 05.02.2010 și nr. -/2 din 05.02.2010.
Întrebate fiind, părțile prezente prin apărători precizează că nu mai sunt acte noi de depus sau cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurentelor pârâte, având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului.
În principal se solicită modificarea în tot a deciziei Tribunalului Constanța, în sensul admiterii apelului și a atribuirii în natură a cotei de 1/8 din imobilul ce urmează a fi partajat. În baza probelor administrate s-a probat că imobilul în cauză are patru intrări, că prin formarea a două loturi nu se "îmbucătățește peste măsură" imobilul, așa cum nelegal reține instanța de apel. Legalitatea cererii pârâtelor este dovedită și prin expertiza efectuată în apel, care arată fără putință de tăgadă că partajarea în natură este posibilă, aceasta necontravenind niciunei norme legale. Soluția instanței de apel este nelegală și pentru că înlătură fără nicio motivație concluziile expertizei efectuate în apel.
În subsidiar, în raport cu primul motiv de recurs, ce vizează nelegala înlăturare a expertizei efectuate în apel d e către Tribunalul Constanța, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării intimaților-reclamanți la plata către recurente a unei sulte de 92.395 lei, așa cum reține expertiza efectuată în apel, sultă necontestată.
Arată că potrivit art. 167 alin. 1 coroborat cu art. 212.pr.civ. în momentul în care instanța este nelămurită, poate dispune suplimentarea probei sau încuviințarea unei noi probe. La instanța de apel au fost întrunite cerințele acestor dispoziții, și cu toate acestea în considerentele hotărârii se omite în mod nelegal să se precizeze care sunt concluziile expertizei efectuate în apel. Precizarea este importantă, întrucât dacă se va aprecia că nu există motive pentru partajarea în natură, urmează a se avea în vedere faptul că expertiza efectuată în apel a stabilit o diferență de sultă de 21.179,23 lei, instanța de apel înlăturând această valoarea stabilită prin expertiză și indirect a menținut valoarea sultei potrivit expertizei efectuate la fond.
Raportat la această împrejurare depune concluzii scrise.
Totodată, urmează a se avea în vedere, vizavi de primul motiv de recurs că, în opinia sa, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6735alin. 2 și art. 741 alin. 1.civ. și prin aplicarea greșită a art. 741 alin. 2.civ
Ori, stabilirea a 2 loturi nu înseamnă o"îmbucătățire peste măsură" ci în mod evident o "îmbucătățire minimă", mai puțin de 2 loturi nu se pot forma în partajarea în natură.
Mai reține, instanța de apel, în baza unei deducții, că partajarea în natură nu ar fi posibilă deoarece "părțile s-ar situa într-o perpetuă stare de conflict, generat de comunitatea utilităților și branșamentelor comune". Ori, dacă s-ar reține o astfel de motivație ar însemna că toți locuitorii blocurilor de locuințe nu ar putea avea utilități comune deoarece s-ar afla într-o perpetuă stare de conflict. Ceea ce este evident neadevărat și nelegal.
Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că, în mod nelegal instanța de apel apreciază că partajarea în natură nu ar fi posibilă întrucât ar încălca prevederile Legii nr. 114/1996. Sub acest aspect s-a făcut dovada că în partea din imobil care corespunde recurentelor își desfășoară activitatea o societate comercială.
Totodată, solicită a se verifica că în motivația deciziei Tribunalului Constanța sunt strecurate tot felul de motive nelegale și nu corespunde situației de fapt.
Față de cele expuse, solicită admiterea recursului, și în subsidiar se solicită a se avea în vedere modificarea în parte a deciziei apelate, în sensul atribuirii sultei care se cuvine recurentelor fiind vorba de o diferență de 21.179,23 lei.
Apărătorul intimatelor pârâte, având cuvântul, arată că, recurenții susțin că s-au încălcat disp. art. 741.civ. Ori, instanța de apel nu a trecut la formarea de loturi, ci a menținut hotărârea instanței de fond și a adus ca argument în plus în motivarea deciziei și faptul că art. 741 alin. 2.civ. impune instanței de fond să țină cont la formarea loturilor de îmbucătățirea peste măsură a eritajelor. Argumentul reținut de instanța de apel este tocmai pentru a nu se ajunge la o fărâmițare excesivă. Instanța de fond a format un lot în natură și sultă conform cotelor coindivizarilor. La pronunțarea hotărârii, prima instanță a avut în vedere disp. art. 6735pct. 1 și nu pct. 2.pr.civ. întrucât aceasta are obligația la stabilirea loturilor să țină cont de calitatea de coproprietar, de cotele ce revin părților și creanțele născute din starea de proprietate, ori tocmai aceste aspecte au fost hotărâtoare la luarea soluției respective. Imobilul supus partajului, ca să poată fi partajat comod în natură, trebuie să ofere două unități locative în funcție de cota deținută de coindivizari. Ori, apelantele dețin 1/8, iar intimatele 7/8.
Mai arată că, recurentele nu solicită partajarea imobilului în natură pentru a locui în el, ci doresc camera din față ce are destinația de spațiu comercial pentru a-l închiria, astfel că prima instanță a ținut cont de faptul că o singură cameră nu poate fi o unitate locativă. Instanța de apel aduce argumente în plus în susținerea acestei idei în sensul Legii nr. 114/1996, act normativ care stabilește norma locativă pentru o persoană și nu permite formarea de loturi fără existența dependințelor. Pentru obținerea de dependințe recurentele trebuie să aducă îmbunătățiri imobilului care nu se pot efectua decât cu acordul coindivizarului, dacă se menținea starea de indiviziune așa cum impun disp. Legii nr. 50/2001 și normele de aplicare ale acesteia. Spațiul comercial este compus din două camere, iar recurentele cer doar o cameră, conform expertizei din apel și a cotelor procentuale, iar cele două camere au în comun utilitățile, electricitatea, încălzirea, apa, scurgerea, ce nu ar reveni primei camere întrucât toate se află în a doua cameră ce revenea intimaților, acest fapt fiind menționat și în expertiza efectuată în apel.
Este corectă motivarea instanței de apel în sensul că partajarea în natură susținută de recurente ar duce la o stare permanentă de conflicte întrucât în expertiza imobiliară efectuată în apel, se menționează faptul că utilitățile rămân în stare de indiviziune și sunt necesare transformări ale spațiului comercial care nu s-ar obține decât cu acordul coindivizarilor și respectarea legii. Spațiul din față, așa cum a fost delimitat de expertiza imobiliară nu poate fi destinat pentru locuință, recurentele reclamă nevoia de locuință, dar susțin că pot folosi ele spațiul comercial pentru închiriere. Argumentele recurentelor sunt doar pentru a obține sume mai mari pentru sultă.
Față de cele expuse, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de apel și de fond, ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 15 martie 2006 reclamanții și au chemat în judecată pârâții - și solicitând instanței să dispună partajarea imobilului din C,-, potrivit cotelor de proprietate dobândite de părți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 833/2004.
Prin cerere reconvențională pârâții au solicitat să le fie atribuită în natură cota de 1/8 pe care o dețin din imobilul ce face obiectul partajului și să fie obligați reclamanții să le restituie cota parte ce li se cuvine din cedarea folosinței unei părți din imobil, respectiv încăperea folosită cu destinația de spațiu comercial.
Prin sentința civilă nr.17275 din 8 octombrie 2008 Judecătoria Constanțaa admis acțiunea reclamaților, a respins cererea reconvențională formulată de pârâți și a dispus ieșirea din indiviziune a imobilului din C,- prin atribuirea lui către reclamanți și plata unei sulte către pârâți de 71215,77 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții și pârâții au cumpărat în indiviziune imobilul din strada - - care nu poate fi împărțit în două unități locative din care una să corespundă cotei dobândite de pârâți, dar și că varianta atribuirii în natură a cotei pârâților ar menține starea de indiviziune a acestora ori ar duce la o fărâmițare excesivă a imobilului, situație în care s-a apreciat că imobilul trebuie atribuit în întregime reclamanților.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtele - și a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.491 din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În apel instanța a reținut, ca și judecătoria, că atribuirea unei camere din imobil către pârâte, corespunzătoare cotei lor din imobil, ar pune părțile într-o permanentă stare de conflict, generat de comunitatea utilităților și a branșamentelor comune, iar argumentul referitor la criteriul folosirii imobilului de către reclamanți pentru ob inerea unor fructe civile din închirierea unei păr i către o societate comercială nu poate fi folosit de pârâte, care i-ar da imobilului aceeași destinație.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele - și ț sus ținând că hotărârea este nelegală pentru mai multe motive:
1. Instanța de apel nu a valorificat probele administrate în aceasta fază procesuală, limitându-se la analizarea probelor administrate în fața instanței de fond, situație în care se apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
2. Instanța de apel a încălcat prevederile art. 741 Cod civil, art. 6735alin. 2 și art. 6739din Codul d e procedură civilă pentru că stabilirea a două loturi, din care unul compus din camera 1, cu acces separat din stradă și care corespunde cotei indivize a apelantelor recurente, nu înseamnă o îmbucătățire peste măsură a imobilului, ci una minimă, care ar respecta prevederile de principiu ale art. 6735alin. 2 din Codul d e procedură civilă, referitoare la partajarea în natură.
Soluția încalcă și prevederile art. 673 alin. 9 Cod procedură civilă pentru că nu a ținut cont de faptul că domiciliul unuia dintre intimați este în Olanda și domiciliul celuilalt intimat este în Găești, jud.
3. Este nelegal argumentul reținut că partajarea în natură ar genera stare permanentă de conflict între părți, o situație similară regăsindu-se în cazul blocurilor de locuințe, unde nu se pune o asemenea problemă.
4. Instanța a invocat nelegal nerespectarea prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996 la atribuirea către recurente a unei camere, corespunzătoare cotei fizice și valorice de 1/8 deținută de acestea, destinația spațiului fiind și în prezent un spațiu comercial, iar nu un spațiu locativ, destinație pe care și recurentele o pot da acestui spațiu.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului ca
nefondat, cu motivarea că instanța a respectat prevederile legale referitoare la partajarea imobilelor.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate de pârâte, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Este real că în apel, la cererea apelantelor pârâte, s-a administrat o probă suplimentară cu o expertiză tehnică imobiliară, necesară pentru a determina corespondența camerei închiriate din imobil cu cota parte deținută de apelante, existența unei intrări separate la acest spațiu închiriat și valoarea de circulație a imobilului la data soluționării cauzei în apel, dar această probă tindea la dovedirea împrejurării că în favoarea apelantelor sunt îndeplinite unele criterii pentru atribuirea în natură a spațiului solicitat de apelante a le fi atribuit.
Instanța de apel, confirmând sentința primei instanțe, a reținut însă că trebuie aplicate alte criterii de partajare decât cele invocate de apelante (mărimea cotei părților, cine folosește spațiul vizat, destinația spațiului), astfel că proba cu expertiză a fost considerată neconcludentă pentru soluția pronunțată. În aceste condiții, împrejurarea că expertiza nu a fost valorificată de instanța de apel nu este o critică relevantă, ea neputând determina, prin sine, nelegalitatea hotărârii pronunțate.
2. Art. 6739Cod procedură civilă enumeră,cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar. În sensul acestor prevederi, în lipsa unui acord al coproprietarilor, un criteriu esențial al partajului îl constituie mărimea cotei părți care se cuvine fiecăruia din masa bunurilor supuse împărțelii, fiind preferat la atribuirea în natură acela care deține o cotă mai mare. Rațiunea acestui criteriu este cea stabilită prin art. 741 Cod civil, respectiv evitarea îmbucătățirii peste măsură a imobilului. În speță, acest criteriu operează în favoarea intimaților reclamanți care dețin o cotă mai mare din imobil (de 7/8), în raport cu cota deținută de recurentele pârâte (1/8).
Acestui criteriu i se adaugă, în speță, și un alt criteriu, respectiv acela al folosirii spațiului. Spațiul solicitat de recurente a le fi atribuit nu a fost niciodată în folosința acestora, recurentele folosind o parte din corpul de clădire cu parter și etaj, în timp ce intimații reclamanți au avut folosința acestui corp separat de imobil încă de la cumpărare, înțelegând să închirieze acest spațiu unei societăți comerciale.
La toate acestea se adaugă faptul că, printr-o asemenea partajare, sunt necesare lucrări suplimentare de construcție (astuparea unor goluri de uși) și o parte din utilități rămân comune. Sub acest ultim argument, analogia cu blocurile de locuințe nu este în mod fericit aleasă de recurente, în condițiile în care aceste ansambluri de locuințe asigură totuși o utilizare separată a acestor utilități, permițând prin construcție o contorizare separată, dar care, așa cum se știe din practică, au generat nu de puține ori litigii între proprietarii condominiului.
Aceste criterii au un caracter prioritar în economia criteriilor aplicabile partajului imobilului în cauză, astfel că apar ca fiind secundare, deci neesențiale, criteriul corespondenței mărimii cotei deținute de recurentele pârâte cu întinderea spațiului (camera 1) ce se solicită a fi atribuită în natură, precum și existența unei intrări separate de acces la acel spațiu.
De asemenea, nici criteriul domiciliului nu poate determina soluția preconizată de recurente, în condițiile în care spațiul ce se solicită a fi atribuit, respectiv camera 1 din imobilul parter, nu a constituit nici măcar parte a locuinței recurentelor (rațiunea legiuitorului din art. 6739fiind tocmai conservarea utilității pe care o prezintă spațiul pentru cel care îl folosește).
În fine, instanțele s-au raportat corect la prevederile Legii locuinței nr. 114/1996, recurentele folosind la data partajului o parte din imobil cu destinația de locuință, astfel că schimbarea de către intimații reclamanți a destinației spațiului solicitat acum de recurente, respectiv de spațiu comercial, nu le poate profita recurentelor care, în schimbul spațiului folosit anterior partajului, ca locuință, ar obține, invocând criteriul domiciliului, un spațiu comercial.
Prin urmare, constatând că prin criteriile reținute de instanțe nu au fost nesocotite drepturile copărtașilor și că partajul este achitabil, Curtea va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile arz. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimaților, recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat plătit conform chitanței - 305/17.12.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele pârâte
și, domiciliate în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 491/22.10.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul ales în C, strada - cel nr. 57, -. C,. 92, județul C, ca nefondat.
Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Jud.apel-/
Red.recurs jud./14.05.2010
Tehnored.disp.gref./2ex./14.05.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter
