Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.708
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.35/A din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul (), având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată și avocat pentru pârâta recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, ul pârâtei recurente depune dovada achitării diferenței taxei de timbru în cuantum de 2240 lei, cu factura 661/23.06.2009.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, și în principal modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului, constatarea nulității absolute pentru cauză ilicită a contractului de donație, și la cota de participare "0" a intimatului la îmbunătățirile aduse apartamentului în cauză, precum și respingerea apelului declarat de reclamant, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea deciziei civile cu trimiterea cauei spre rejudecare, arătând că din probele administrate în cauză rezultă că părțile s-au cunoscut doar din anul 1999, reclamantul neavând nici o contribuție la îmbunătățirile imobilului, toate sumele fiind avansate de către pârâtă.
Apărătorul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, arătând că susținerile recurentei nu se bazează pe probe, părțile s-au căsătorit în anul 2002, iar contractul de donație s-a încheiat în anul 2000, în perioada concubinajului, nefăcându-se dovada cauzei ilicite și de asemenea, nu a fost răsturnată prezumția contribuției egale la îmbunătățiri.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei judecătorii sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună sistarea stării de indiviziune dintre el și pârâtă asupra imobilului apartament evidențiat în CF 9337 Reșița Română, nr. top /12/.3/VII,. nr. 8 compus din 3 camere, bucătărie, 2 debara, 2 băi, 2holuri, balon, boxă 8.38 mp din folosința comună revenind cota de 31,06 mp, în suprafață de 56,55. III, 58, 23 Et. IV, situat administrativ în Reșița, str. -, nr.1,.1,.8,jud. C-S, prin atribuirea acestui imobil reclamantului, urmând să plătească pârâtei sulta echivalentă cotei sale de proprietate, cu cheltuieli de judecată în cazul opuneri pârâtei la admiterea acțiunii.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în cauză, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută pentru cauza nelicită a contractului de donație autentificat sub nr.5496/21.09.2000 la Biroul Notarului Public &, să constate calitatea de bun propriu al pârâtei reclamante reconvențional a imobilului în litigiu, acesta nefiind supus partajului să dispună radierea dreptului e proprietate al reclamantului pârât reconvențional din cartea funciară cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar pârâta reclamantă reconvențional a solicitat instanței ca în măsura în care va fi admisă în parte acțiunea principală, aceasta va dispune atribuirea apartamentului ei cu obligarea sa la plata unei sulte echivalente cotei de către reclamantul pârât reconvențional, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul pârât reconvențional a formulat completare de acțiune, solicitând ca prin acțiunea ce o va pronunța instanța să constate că în timpul concubinajului a dobândit prin contribuție comună și egală cu pârâta următoarele bunuri mobile: cadă de baie, valoare aproximativă 10.000 lei Ron; canapea de piele + 2 fotolii de piele, valoare aproximativă de 7.000 lei Ron; mobilă de sufragerie valoare aproximativă 2.100 lei Ron; mobilă de bucătărie, c aragaz, hotă, ghiuvetă și frigider incorporate, valoare aproximativă 4.000lei Ron; mobilier pentru B principală, valoare aproximativă 1.000 lei Ron; mobilier pentru B de serviciu, valoarea aproximativă 1.000 lei Ron; mobilier de dormitor, culoare gri închis, valoare aproximativă 10.000 lei Ron; mobilier de dormitor culoare gri deschis, val. aproximativă 5.000 lei Ron; televizor color marca panasonic, valoare aproximativă 1.500lei Ron; televizor color marca, valoare aproximativă 1.200 lei Ron; televizor color+ video, marca Philips, valoare aproximativă 1.500 lei Ron, televozor color + video marca, valoare aproximativă1.200 lei Ron, combină muzicală marca Sony, valoare aproximativă1.500 lei Ron; combină muzicală marca, val. aproximativă 1.500 lei Ron, situație față de care solicită ieșirea din indiviziune asupra acestora prin formarea a două loturi, cu valori apropiate și atribuirea câte unui lot fiecăruia dintre ei, cu cheltuieli de judecată în cauză în cazul în care pârâta reclamantă reconvențional se va opune la admiterea acțiunii, specificând totodată că bunurile mobile enumerate, se află în apartamentul proprietate comună în litigiu.
Prin sentința civilă nr.784 din 26 martie 2008, Judecătoria Reșița în dosar nr-, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, în consecință:
A admis în parte cererea convențională formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamant
A constatat că părțile au dobândit în timpul concubinajului apartamentul situat administrativ în Reșița, str. -,.1,.1..8,înscris în CF nr.9337 Reșița Română nr. cadastral /12/.III/VIII - apartament nr8 compus din 3 camere, bucătărie, 2 debara, 2 băi, 2 holuri, balcon, boxă 8,38, în suprafață de 56,35,.3 și 58,23,. 4, din folosința comună revenind cota de 31,062, în cote de fiecare, în valoare de 136.000 Ron, fără îmbunătățiri.
A constatat că părțile au efectuat îmbunătățiri la imobilul menționat în valoare de 70.000 Ron, reclamantul avândo contribuție de 30% iar pârâta o contribuție de 70%.
A atribuit pârâtei reclamante reconvențional imobilul apartament menționat mai sus, cu obligarea acesteia la plata către reclamant pârât reconvențional a unei sulte în cuantum de 68.000 Ron reprezentând cota de 1/2 din valoarea apartamentului fără îmbunătățiri precum și o sultă în cuantum de 21.000 Ron reprezentând contravaloarea contribuției de 30% a reclamantului la efectuarea îmbunătățirilor.
A respins petitul acțiunii principale privind atribuirea imobilului în litigiu reclamantului, precum și cel privind constatarea ca bunuri comune a bunurilor mobile menționate de reclamant în completarea de acțiune.
A respins petitele principale din cererea reconvențională, privind constatarea nulității absolute pentru cauză nelicită și imorală a contractului de donație, constatarea calității de bun propriu al pârâtei imobilului în litigiu și radierea dreptului de proprietate al reclamantului, din CF,pentru acest motiv.
A autorizat pârâta reclamantă reconvențional să se adreseze Biroului de Carte Funciară din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C-S în vederea intabulării dreptului său de proprietate astfel obținut.
A compensat cheltuielile de judecată suportate de părți pe parcursul procesului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2494/27.11.2006 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, a fost desfăcută căsătoria părților, încheiată în data de 05.03.2002, în localitatea, Italia. În sentința de divorț se reține că părțile au conviețuit, anterior încheierii căsătoriei, o perioadă de aproximativ 4 ani și că neînțelegerile dintre ei au apărut ca urmare a relațiilor extraconjugale ale soților, a consumului exagerat de băuturi alcoolice de către soț, și a faptului că acesta practica jocuri de noroc, unde cheltuia sume mari de bani din bugetul familiei.
Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, această soluție a instanței nefiind schimbată în căile de atac declarate.
Anterior încheierii căsătoriei, în cursul anului 2000, pârâta-reclamantă reconvențională - a achiziționat prin cumpărare apartamentul situat administrativ în mun. Reșița, înscris în CF 9337 Reșița Română, nr. top. /12/.III/VIII. Ulterior, aceasta a donat reclamantului-pârât reconvențional, concubinul său la acea dată, prin contractul de donație autentificat la BNP - sub nr. 5496/21.09.2000, cota de din apartament.
Prin cererea reconvențională se solicită constatarea nulității absolute a contractului de donație, motivat pe faptul că acesta ar avea o cauză ilicită și imorală, scopul mediat al încheierii contractului fiind acela al continuării relației de concubinaj, urmată de căsătoria părților. Pârâta reclamantă reconvențional susține că a fost condiționată de către concubin, în sensul de a-i o parte din apartament în schimbul continuării relației de concubinaj.
Una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, în speță a donației, este existența unei cauze licite și morale(art. 948 pct.4 civ.), nerespectare acestei condiții atrăgând nulitatea contractului.
Potrivit dispozițiilor art. 968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Existența cauzei, precum și valabilitatea ei, sunt prezumate, până la proba contrarie(art. 967.civ.).
Revine, așadar, sarcina celui care invocă nevalabilitatea cauzei, în speță reclamantei reconvenționale, să dovedească aceasta.
Instanța apreciază că nu s-a probat ilicitatea și imoralitatea cauzei. După cum rezultă din sentința de divorț, părțile au conviețuit în concubinaj doi ani înainte de încheierea donației și încă un an și J după aceea, căsătoria încheindu-se în martie 2002.
Din analiza coroborată a probelor testimoniale rezultă că la momentul donației relațiile dintre părți erau bune și că reclamantul-pârât reconvențional a coordonat lucrările de renovare și modernizare a apartamentului în litigiu.
Toate împrejurările arătate denotă că acest contract nu s-a fondat pe o cauză imorală, cea a menținerii relației de concubinaj, ci a fost rezultatul voinței părților.
Faptul că, în prezent, părțile nu se mai înțeleg bine, că relația lor s-a deteriorat, ei chiar divorțând în final nu este de natură să conducă la nulitatea contractului.
Cauza de nulitate trebuie să existe la momentul încheierii contractului, or în cauză nu s-a probat existența, la momentul încheierii convenției, a vreunei condiționări imorale din partea pârâtului în sensul continuării concubinajului și apoi a încheierii căsătoriei.
Astfel, instanța constată că părțile au dobândit în timpul concubinajului imobilul apartament situat administrativ în municipiul Reșița, str. -, nr. 1,. 1,. 8 jud. C-S, înscris în CF nr. 9337 Reșița Română nr. cadastral /12/.III/VIII - apartament nr. 8 compus din 3 camere, bucătărie, 2 debara, 2 băi, 2 holuri, balcon, boxă 8,38, în suprafață de 56,35,.3 și 58,23,. 4, din folosința comună revenind cota de 31,062, în cote de fiecare, pârâta reclamantă reconvențional prin cumpărare iar reclamantul pârât reconvențional prin donație.
Apartamentul se află într-o stare de conservare foarte bună, fiind evaluat prin raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit în cauză la suma de 206.000 Ron, din care 70.000 Ron reprezintă valoarea îmbunătățirilor efectuate ulterior cumpărării acestuia, îmbunătățiri care potrivit raportului de expertiză reprezintă de fapt lucrări de modernizare utile, eficiente și care duc la o creștere substanțială a valorii de calcul a apartamentului. Potrivit aceluiași raport de expertiză, apartamentul în cauză fiind de tip unifamiliar nu este comod partajabil în natură.
Contrar afirmațiilor pârâtei reclamante reconvențional, cum că reclamantul pârât reconvențional nu a participat sub nici o formă la achiziționarea apartamentului în cauză și la efectuarea lucrărilor de modernizare a acestuia, din probatoriul testimonial administrat în cauză rezultă că de fapt acesta a fost cel care a supravegheat în permanență și a coordonat efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a apartamentului în litigiu.
Principala sursă de dobândire a bunurilor comune ( în speță îmbunătățirile efectuate în apartamentul respectiv) o constituie veniturile obținute din muncă.
La stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune-mobile, precum și la stabilirea contribuției la efectuarea îmbunătățirilor, instanța are în vedere și următoarele: veniturile realizate din muncă de soți, sumele dobândite de soți de la părinți, ajutorul dat de părinți pe parcursul căsătoriei, starea de fapt reținută de instanță la pronunțarea sentinței de divorț, momentul achiziționării bunurilor și efectuării îmbunătățirilor.
Astfel, ambii soți au beneficiat de sume de bani provenite din vânzarea apartamentelor. Pârâta reclamantă reconvențională a vândut în Italia imobilul său propriu, iar reclamantul pârât reconvențional, împreună cu mama sa și cu fratele său, au vândut apartamentul pe care l-au avut părinții săi în mun. Reșița,bd. -,. 2A. Instanța reține că reclamantul a primit doar o mică parte din banii obținuți din vânzare, având în vedere că mama sa și-a achiziționat un alt apartament în mun. Reșița, bd. -. Din, nr. 4.(fila 78).
În ce privește veniturile din muncă obținute de reclamant, din probele administrate rezultă că acestea nu au avut constanță, continuitate. Martorii au declarat că acesta muncea câteva luni în străinătate, venea în țară alte câteva luni, unde nu a făcut dovada unui loc stabil de muncă și din nou se întorcea în străinătate, unde presta munci ocazionale la negru.
Pârâta a locuit constant în Italia, venind în țară mai rar și pentru scurte perioade de timp, din depozițiile coroborate ale martorilor audiați rezultând că acesta a prestat munci cu caracter de continuitate.
Pe lângă acestea, din sentința de divorț rezultă că reclamantul consuma în mod excesiv băuturi alcoolice și pierdea sume importante de bani din bugetul familiei la jocurile de noroc.
Toate cele reținute mai sus converg către o contribuție mai mare a pârâtei la efectuarea îmbunătățirilor, instanța apreciind, în acest sens, că reclamantul a avut o contribuție la acestea de 30% iar pârâta de 70%.
În ce privește bunurile mobile solicitate de reclamant a se constata ca bunuri comune și a fi partajate, din depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, rezultă că acestea au fost aduse din Italia, ele fiind achiziționate de pârâta reclamantă-reconvențional,aspect probat și cu facturile fiscale ale bunurilor, emise anterior căsătoriei, pe numele pârâtei.
În aceste condiții,bunurile mobile au caracter de bunuri proprii ale pârâtei,conform dispozițiilor art. 31 lit. a din Codul familiei. O eventuală contribuție a reclamantului la dobândirea lor i-ar fi dat calitatea de creditor al pârâtei, corespunzător acestei contribuții, însă reclamantul nu a dovedit în mod cert că a participat financiar la achiziționarea lor.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 673 ind.9 pr.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât reconvențional și cererea reconvențională a pârâtei și constata că părțile sunt proprietare în cotă de1/2 fiecare asupra imobilului în litigiu, în valoare de 136.000 lei fără îmbunătățiri, că părțile au efectuat la acest imobil îmbunătățiri în valoare totală de 70.000 RON (conform raportului de expertiză), la care contribuția reclamantului a fost de 30%, iar a pârâtei de 70%.
Pentru aceleași considerente instanța a respins petitul acțiunii principale privind atribuirea imobilului în litigiu reclamantului, precum și cel privind constatarea ca bunuri comune a bunurilor mobile menționate de reclamant în completarea de acțiune; de asemenea, a respins petitele principale din cererea reconvențională, privind constatarea nulității absolute pentru cauză nelicită și imorală a contractului de donație, constatarea calității de bun propriu al pârâtei imobilului în litigiu și radierea dreptului de proprietate al reclamantului, din CF,pentru acest motiv.
În baza dispozițiilor art. 673 ind. 9.pr.civ. ținând seama de imposibilitatea partajării în natură a imobilului, de contribuția mai mare a pârâtei la efectuarea îmbunătățirilor din apartament, de împrejurarea că acest apartament a fost achiziționat de ea inițial, ulterior donând cota de reclamantului, precum și de faptul că nici una dintre părți nu deține în proprietate personală un imobil în Reșița, instanța a atribuit apartamentul pârâtei, cu obligarea acesteia de a plăti o sultă în cuantum de 68.000 RON, reprezentând contravaloarea cotei de din valoarea apartamentului, fără îmbunătățiri, și o sultă de 21.000 RON, reprezentând contravaloarea contribuției de 30% a reclamantului la efectuarea îmbunătățirilor.
În baza dispozițiilor art. 276.pr.civ. având în vedere că pretențiile fiecărei părți au fost admise doar în parte instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea acesteia în parte în sensul admiterii acțiunii reclamantului și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041Cod procedură civilă dar și art. 282 și 287 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs, recurentul reclamant susține în primul rând că apelul este calea de atac corectă și în mod greșit prima instanță a pronunțat hotărârea cu drept de recurs, atâta timp cât valoarea obiectului este de peste 1 miliard lei vechi. Recurentul reclamant critică hotărârea primei instanțe, care a reținut în mod greșit că pârâta a muncit cu o mai mare constanță sau pe perioade mai mari decât recurentul, când în realitate, veniturile părților erau obținute în moduri similare și aveau relativ același cuantum.
Recurentul reclamant critică hotărârea primei instanțe, care a reținut în mod greșit că reclamantul a supravegheat și a coordonat efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a apartamentului în litigiu. În realitate a suportat în mod efectiv contravaloarea unei mari părți a acestor îmbunătățiri; s-a deplasat distanțe lungi pentru a achiziționa materiale speciale (gresie și faianță de la T, marmură de la, etc.), pe care le-a plătit din banii lui.
Recurentul reclamant susține că a suportat exclusiv contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului cu banii câștigați în Italia, din vânzarea unui apartament al mamei sale dar și din vânzarea autoturismului său Renault.
Recurentul reclamant susține că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, deși pârâta nu a cerut o cotă mai mare, prima instanță a considerat contribuția părților la realizarea îmbunătățirilor în raport de 70% - 30% în favoarea pârâtei.
Cu privire la bunurile mobile, recurentul reclamant susține că acestea au fost dobândite pe parcursul concubinajului părților prin contribuție egală. Facturile erau trecute pe numele pârâtei, fiindcă aceasta avea cetățenie italiană.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs în termen legal și pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii reconvenționale în sensul constatării nulității absolute a contractului de donație nr. 5496/2000, a constatării calității de bun propriu al pârâtei asupra imobilului în litigiu, și a dispunerii radierii dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului și a diminuării sultei.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și9 Cod procedură civilă.
În motivele de recurs, recurenta pârâtă susține că imobilul în cauză este bunul său propriu, sens în care solicită anularea contractului de donație. Cu privire la cota de 30% reprezentând contribuția reclamantului la efectuarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, pârâta consideră că aceasta este prea mare, motiv pentru care trebuie diminuată conform înscrisurilor depuse la dosar.
Recurentul reclamant a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată. În această întâmpinare, reclamantul arată că apelul este calea de atac ce trebuia promovată, având în vedere că valoarea imobilului depășește 1 miliard lei, sens în care solicită recalificarea căii de atac.
De asemenea, invocă excepția insuficientei timbrării a acțiunii reclamantului în primă instanță, dar și în apel.
Pe fond, susține că nu există nici o cauză de nulitate a actului autentic (contract de donație).
În ce privește cea de-a doua critică a recurentei pârâte susține că aceasta nu a solicitat în primă instanță răsturnarea prezumției de contribuție comună în ceea ce privește efectuarea îmbunătățirilor la apartamentul în litigiu.
Prin încheierea de ședință din 21.10.2008, cauza a fost transpusă pe completul specializat cu soluționarea cauzelor de minori și familie, constatându-se că obiectul litigiului vizează raporturi patrimoniale de drept familial.
La termenul de judecată din 12.11.2008, s-a pus în discuția părților necesitatea recalificării căii de atac.
În baza art. 2821Cod procedură civilă, Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, având în vedere că valoarea obiectului litigiului depășește 1miliard lei (respectiv 206.000 RON).
Totodată, a fost admisă excepția insuficienței timbrării a acțiunii în primă instanță, dar și în apel, punându-se în vedere apelantei pârâte să achite diferență taxă de timbru pentru primă instanță 3.336,30lei, iar pentru apel 1.653 lei.
Prin decizia civilă nr. 35/18.02.2009, Tribunalul C-S a admis apelul formulat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 784 din 26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A constatat că părțile au avut o contribuție de 50% fiecare la îmbunătățirile aduse apartamentului din Reșița, str. -, nr. 1,. 1,. 8.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 103.000 RON, cu titlu de sultă, sumă reprezentând din contravaloare apartamentului și îmbunătățirilor efectuate în acesta.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
A respins apelul formulat de pârâta împotriva aceleiași hotărâri mai sus menționate.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2658 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a dat în debit pârâta cu suma de 3336,30 RON sumă reprezentând diferență taxă de timbru aferentă primei instanțe.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect contribuția comună și egală a părților la achiziționarea apartamentului în litigiu întărită de consimțământul pârâtei la donarea cotei de părți reclamantului. Solicitarea pârâtei referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 5496/2000, apare ca nefondată și nedovedită.
Astfel, s-a apreciat că pârâta nu a reușit prin nici un mijloc de probă să dovedească vreo cauză ilicită și imorală a acestui contract, conform art. 948 pct. 4 Cod civil, deși a susținut- pe toată durata procesului și chiar și în motivele de apel.
De altfel, s-a constatat că toate condițiile de valabilitate a unui contract sunt îndeplinite, pârâta nereușind să facă dovada contrară.
Apartamentul nefiind comod partajabil în natură, a fost atribuit pârâtei, ținându-se cont, în mod corect că aceasta nu are un alt loc unde poate locui în România, în timp ce reclamantul poate locui la mama sa, cu fratele său.
Referitor la îmbunătățirile aduse imobilului, s-a reținut că acestea au fost realizate pe parcursul căsătoriei, tot prin contribuție comună și egală.
În aceste condiții, considerând că cele două părți au avut contribuție de la efectuarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, instanța a procedat la recalcularea sultei pe care pârâta urmează să i- plătească reclamantului.
Cu privire la bunurile mobile care se găsesc în imobil, s-a apreciat că prima instanță raportându-se la facturile ce atestă proveniența acestora, depuse la dosar, dar și la declarațiile martorilor audiați, a stabilit corect că pârâta le-a achiziționat personal din Italia înainte de a se ralia în concubinaj cu reclamantul, astfel încât sunt considerate bunuri proprii ale acesteia și deci, nu intră în comunitatea de bunuri ale părților.
Un alt argument pentru atribuirea apartamentului pârâtei este și faptul că toate aceste bunuri mobile ce aparțin acesteia se află în acest apartament. În plus, s-a apreciat că situația materială a pârâtei, faptul că are constant un salariu în Italia, îi dă posibilitatea acesteia de a-i plăti reclamantului sulta la care va fi obligată.
Împotriva deciziei civile nr. 35/18.02.2009 a Tribunalului C-S a declarat recurs în termenul legal pârâta, solicitând în principal admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului acesteia cu privire la constatarea nulității absolute pentru cauză nelicită a contractului de donație autentificat sub nr. 5496/21.09.2000 la. & și la cota de participare "0" a pârâtului reconvențional la îmbunătățirile aduse apartamentului în cauză, precum și în sensul respingerii apelului intimatului - reclamant principal - pârât reconvențional -, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu aceeași finalitate ca și în principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că instanța de apel a apreciat eronat probatoriul administrat în cauză și a reținut greșit că îmbunătățirile aduse imobilului au fost realizate pe parcursul căsătoriei, prin contribuție egală. De asemenea, s-a criticat hotărârea și în ceea ce privește soluția de respingere a petitului privind constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 5496 la 21.09.2000, pentru cauză ilicită.
În acest sens s-a învederat că prin probele administrate, s-a dovedit că pentru a continua relația de concubinaj începută în anul 1999 și ulterior pentru a se căsători, reclamantul a condiționat, iar pârâta (a fost nevoită) să îi doneze cota de din imobilul proprietate a acesteia, situat în mun. Reșița str. -,.1,.1,.8 compus din 3 camere, bucătărie, 2 debara, 2 băi, 2 holuri, balcon și boxă, fapt ce s-a și întâmplat în luna septembrie 2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4-9. pr. civ..
Curtea, analizând recursul raportat la motivele de fapt și de drept invocate, în coordonatele dispozițiilor art. 299 și urm. pr. civ., raportat la art. 312 alin. 1. pr. civ. a constatat că este nefondat.
Referitor la critica privind modul de soluționare a cererii pârâtei - reclamantă reconvențional, se apreciază a fi nefondată, instanța de apel în mod corect a respins-o raportat la dispozițiile legale în materie, respectiv art. 948 pct. 4 Cod civil, constatând că în speță nu s-a făcut dovada cauzei ilicite și imorale.
În ceea ce privește abordarea de către recurentă a netemeiniciei, în dezvoltarea motivelor de recurs, cu referire la reanalizarea materialului probator existent la dosar, Curtea apreciază că reprezintă aspecte ce nu pot constitui obiect al controlului în calea extraordinară de atac a recursului.
De asemenea, se constată a fi nefondată și critica privind îmbunătățirile aduse imobilului, susținerile recurentei neavând corespondență în piesele dosarului.
Astfel, se constată că însăși pârâta recurentă prin cererea reconvențională a învederat în motivarea cererii că " pârâtul reconvențional nu a avut nici o contribuție la achiziționarea imobilului în cauză și, cu atât mai mult, pe parcursul ființării juridice a căsătoriei lor, acesta nu a contribuit la nici o lucrare de îmbunătățire sau modernizare a apartamentului".
Prin urmare, la realizarea lucrărilor în timpul căsătoriei, se prezumă contribuția egală a părților la efectuarea acestora.
Or, prin probele administrate în cauză, această prezumție legală nu a fost răsturnată.
În consecință, în mod just, tribunalul a reținut contribuția egală a soților la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire.
Față de cele expuse -sus, Curtea apreciază că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ. invocat de recurentă, nu are incidență.
Referitor la celelalte motive de drept invocate de pârâtă, respectiv art. 304 pct. 4,5,6 și 7. pr. civ., Curtea apreciază a fi nefondate, câtă vreme recursul nu a fost motivat în fapt și argumentat în ce privește incidența acestora, deoarece întreaga argumentare a cererii de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. cu excepția reanalizării probatoriului existent la dosar.
Raportat la cele expuse mai - sus, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. să respingă recursul declarat de pârâta - reclamantă reconvențională împotriva deciziei civile nr.35/A din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe recurentă să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - reclamantă reconvențională împotriva deciziei civile nr.35/A din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional ().
Oblig pe recurentă să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red./25.06.2009
Dact. 2 ex./29.06.2009
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Erica Nistor, Claudia Rohnean
