Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.745
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în orașul,-, jud.P, G, domiciliat în P,-,.71,.A,.19, jud.P, împotriva deciziei civile nr.303/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în orașul,-, jud.P și intervenientul, domiciliat în orașul,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 53/30.07.2009, G, reprezentat de același avocat, intimatul-intervenient reprezentat de avocat în substituire pentru avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.104/ 27.08.2009, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, obligându-i pe aceștia în mod greșit la demolarea construcțiilor, respectiv a șopronului, a intrării în beci și a gardului, deși nu ei, recurenții, sunt proprietarii acestor construcții.
Consideră că, pentru ca instanța să poată dispune o asemenea măsură, trebuia ca respectivele construcții să fie situate pe terenul intervenientului și astfel să-i încalce acestuia dreptul de proprietate ori să-i aducă anumite prejudicii, situație în care soluția extremă să fie demolarea.
Apreciază că intervenientul trebuia să formuleze o cerere în revendicare pentru ca instanța să dispună măsura demolării construcțiilor, iar cererea de grănițuire a fost formulată de recurentul, tocmai pentru a se stabili hotarul dintre terenul acestuia și cel care a aparținut pârâtei, transferat ulterior intervenientului.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate, în sensul respingerii cererii de completare a hotărârii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-intervenient, arată că în mod greșit cei doi recurenți critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova privind măsura de demolare a construcțiilor, deoarece în cauză există o expertiză constructor care menționează în mod expres ce anume trebuie demolat.
Consideră că în mod corect instanțele de fond și apel au dispus demolarea construcțiilor aflate pe terenul aparținând intervenientului și arată că șopronul este deja degradat, iar pentru demolarea gardului nu era nevoie de formularea unei acțiuni în revendicare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 4345/2002, reclamanții și G au chemat in judecata pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul construcție situat in,-, stabilirea unui drept de superficie pentru terenul aferent construcției în situația atribuirii în natură a imobilului reclamanților, precum și grănițuirea celor două proprietăți.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâta este nepoata lor de soră si că a dobândit de la tatăl lor, terenul proprietatea acestuia in suprafață de 745 mp și dreptul indiviz de 5/8 din casa de locuit situată pe acesta, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 8951/1993. Cealaltă cotă de 3/8 din casă, reclamanții au susținut că au dobândit-o prin moștenire legală de la mama lor, conform certificatului de moștenitor nr. 261/1993. Pârâta a intenționat să își vândă partea în dauna lor, situație față de care se impune ieșirea din indiviziune cu atribuirea in natură a imobilului - locuință, crearea unui drept de superficie pentru terenul aferent, stabilirea liniei de hotar.
În drept, a invocat art. 728 civ. 673/1 si urm. pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a învederat că este de acord cu cererea formulată, urmând ca imobilul să fie atribuit in natură reclamanților.
La data de 10.02.2003, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate că este proprietarul terenului asupra căruia părțile se judecă, să fie obligați să îi respecte dreptul de proprietate si posesie asupra lui, precum și asupra cotei de 5/8 din casă.
În motivarea cererii, acesta a arătat că, prin înșelăciune, pârâta a fost de acord cu această ieșire din indiviziune pentru a induce instanța în eroare, deoarece cei 745 mp nu puteau forma obiectul acțiunii de față, în condițiile în care terenul i-a fost vândut prin antecontractul de vânzare cumpărare nr. 563/2002.
Reclamanții au solicitat respingerea cererii de intervenție ca fiind formulată de către o persoană fără calitate și interes, deoarece nu a dobândit imobilul in litigiu, prin antecontractul încheiat pârâta obligându-se doar să-i înstrăineze bunul in cotele arătate. Pentru că i-a oferit un preț derizoriu, s-a cerut ulterior desființarea actului, dosar aflat in apel.
La data de 26.03.2003, instanța a admis în principiu cererea de intervenție.
Prin sentința civilă nr. 657/26.03.2003, Judecătoria Câmpinaa admis cererea formulată de reclamanți, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție, a constatat deschisă succesiunea defunctei, masa succesorală, persoanele care au calitatea de moștenitori, cotele acestora și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei A din raportul de expertiză. A stabilit în favoarea reclamanților, pe terenul pârâtei, un drept de superficie pentru exploatarea construcției și a dispus grănițuirea terenurilor.
Prin decizia civilă nr. 1339/18.09.2003, Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de intervenientul în interes propriu, arătând că, în mod corect, prima instanța a respins cererea de intervenție ca neîntemeiată, reținând că prin antecontractul de vânzare cumpărare nu s-a transmis către acesta dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din locuința ce a aparținut autorului reclamantei și pârâtului, pentru intervenient născându-se un drept de creanță față de pârâta.
Prin decizia civilă nr. 1534/13.12.2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de intervenient, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Câmpina. În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut că, prin decizia civilă nr.570/2006, Curtea de APEL PLOIEȘTI, urmare admiterii recursului declarat de recurentul reclamant, a admis apelul declarat de reclamant și, schimbând în tot sentința, a admis acțiunea acestuia și a constatat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în,-,constând în teren în suprafață de 745 mp și dreptul indiviz de 5/8 din locuința de pe acesta, în schimbul prețului de 25 de milioane lei, hotărârea pronunțată ținând loc de act de vânzare- cumpărare. Cum aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanțele anterioare, care au interpretat greșit antecontractul depus la dosar și au încălcat astfel dispozițiile art. 480 civ. a constatat că în cauză sunt întrunite disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr.cv. Deasemenea, Curtea a constatat că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât in speță este necesară administrarea de probe noi, respectiv expertiză prin care să se identifice și să se evalueze la prețul actual imobilul litigios și să se procedeze la întocmirea unor variante de lotizare care să țină cont și de dreptul de proprietate al intervenientului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 09.01.2007, sub nr-.
La termenul din 22.03.2007, instanța a pus în discuția părților cererea de intervenție a numitului (având în vedere că aceasta a fost încuviințată în principiu prin practicaua sentinței civile nr. 657/26.03.2003, ce a fost casată), pe care a admis-o în principiu.
La data de 20.02.2007, intervenientul din prezenta cauză, a formulat, pe cale principală, cerere de chemare in judecată a reclamanților din prezenta cauză, cerere înregistrată sub nr-, prin care a solicitat obligarea pârâților să participe cu cota lor de proprietate și la contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu, obligarea pârâtului să își ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea sa, respectiv magazie, intrare în beci și gardul provizoriu.
În motivarea acestei cereri, numitul a învederat că este proprietarul cotei de 5/8 din imobilul -construcție si că a efectuat lucrări la acest imobil, constând în realizarea tavanelor la ambele camere, zugrăveli interioare si exterioare, repararea și vopsirea tâmplăriei, reparații pardoseală, înlocuit geamuri si broaște la uși, realizarea instalației interioare de gaze, învelirea acoperișului cu carton.
Prin încheierea din 27.03.2007, instanța a înaintat dosarul la completul F 5 civil, în vederea discutării conexării cauzei la dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință din 19.04.2007, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 747/2007 la dosar nr. 67/2007, apreciind că există o strânsă legătură între ele.
La data de 07.11.2007, intervenientul a depus precizare la cererea de intervenție, prin care a arătat că solicită ieșirea din indiviziune asupra construcției prin atribuirea sa in natură, având in vedere că deține cota majoritară de 5/8 si este și proprietar al terenului, a făcut îmbunătățiri, care echivalează cu contravaloarea a aproximativ J din valoarea construcției, construcție ce nu este comod partajabilă în natură, dat fiind faptul că este compusă din trei încăperi, cu uzură avansată, două dintre ele având legătură între ele prin ușă.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 2650/25.09.2008 a Judecătoriei Câmpinas -a admis atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, precum și cererea reconvențională a acestuia, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori reclamanții, în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/8 și, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 2/8 (cotă pe care acesta a înstrăinat-o, împreună cu cota sa de de bun propriu, pârâtei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8951/1993) din masa succesorală compusă din din locuința situată în, str.- (fostă -) nr. 40, formată din trei camere și fânar deasupra a două camere.
Prin aceeași sentință, s-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză ing. (în sensul că s-a atribuit intervenientului întreaga locuință) și au fost obligați reclamanții să demoleze construcțiile edificate pe terenul proprietatea intervenientului, respectiv: parțial construcția 4- șopron, construcția 5- acces beci, construcția 6- gard, identificate pe releveul anexă la raportul de expertiză ing..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
- de pe urma defunctei au rămas ca succesori reclamanții- și G, în calitate de fii, cu o cotă de 3/8 fiecare și, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală compusă din din locuința situată în, str.- (fostă -), nr. 40, formată din trei camere și fânar deasupra a două camere;
- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8951/1993, a înstrăinat cota sa din locuință (2/8 cotă succesorală, bun propriu) și terenul aferent de 745 mp (bun propriu) pârâtei;
- conform antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 563/15.04.2002 și deciziei civile irevocabile nr. 570/5.04.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, pârâta a transferat dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu intervenientului;
- varianta de lotizare omologată corespunde cel mai bine criteriilor legale de partajare;
- intervenientul este titular al dreptului de proprietate asupra terenului situat în, str.- (fostă -), nr. 40 și nu există vreun temei pentru care au fost ridicate pe acest teren, de către reclamanți, construcțiile identificate pe releveul anexă la raportul de expertiză ing..
Prin sentința civilă nr. 3735/27.11.2008, Judecătoria Câmpinaa admis cererea completatoare formulată de intervenientul și a dispus completarea sentinței civile nr. 2650/25.09.2008 a Judecătoriei Câmpina, în sensul că a dispus grănițuirea proprietății reclamantului cu proprietatea intervenientului pe aliniamentul 1,2,3,4, conform raportului de expertiză topometrică ing..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
- a omis a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților, astfel cum a fost formulată;
- aliniamentul pe care s-a dispus grănițuirea a fost stabilit pe baza identificării și măsurării terenurilor părților, conform actelor de proprietate.
În baza acelorași considerente, prin decizia civilă nr. 303/21.0.4.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți împotriva sentințelor civile nr. 2650/25.09.2008 și nr. 3735/27.11.2008 ale Judecătoriei Câmpina.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că:
1- în mod greșit au fost obligați la demolarea construcțiilor-șopron, acces beci, gard, pretins existente pe terenul proprietatea intervenientului. Astfel, G nu putea fi obligat la demolarea șopronului, întrucât acesta nu este proprietar al construcției respective. Nu s-a precizat întinderea obligației lui cu privire la demolarea șopronului;
2- nu se putea dispune demolarea șopronului atâta timp cât, potrivit raportului de expertiză topografică ing., acesta nu se află situat pe terenul proprietatea intervenientului;
3- în mod greșit au fost obligați la demolarea gardului întrucât acesta nu se află pe terenul intervenientului; de altfel, pentru a se putea dispune demolarea gardului, intervenientul trebuia să formuleze o acțiune în revendicare;
4- nu se putea admite cererea de completare a hotărârii judecătorești formulată de intervenient, în condițiile în care cererea privind grănițuirea proprietăților a fost formulată de reclamantul.Numai el, conform principiului disponibilității, putea hotărî dacă mai susține sau nu propria sa cerere;
- nu se putea dispune grănițuirea și în contradictoriu cu G, care nu are nicio legătură cu proprietățile respective;
- grănițuirea s-a dispus pe un alt aliniament decât cel solicitat de reclamantul;
5-prin varianta de lotizare omologată s-au încălcat îndrumările date pe linia deciziei de casare referitoare la posibilitatea împărțirii în natură a bunurilor. În acest sens, varianta a II-a de lotizare este corespunzătoare, în sensul că i se atribuie și reclamantului o parte din construcție.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod proc.civilă sub denumirea de motive de modificare sau casare.
Obiectul analizei instanței de recurs este limitat la motivele de modificare sau casare enumerate în textul de lege anterior menționat.
Ca atare, criticile reclamanților, ce vizează exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului administrat, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât aceasta implică, practic, reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, iar controlul de netemeinicie a hotărârii excede limitelor impuse de art. 304 Cod proc.civilă și nu intră în atribuția instanței de recurs.
O atare situație se impune, întrucât nemulțumirea privind greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate (în opinia recurenților) a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civilă.
Față de considerentele arătate, Curtea va analiza doar motivele 4 și 5 de recurs, ce se referă la nelegalitatea deciziei.
Potrivit dispozițiilor art. 2812alin.1 Cod proc.civilă, în cazul judecății în primă instanță, când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, nefăcându-se nicio precizare cu privire la partea care poate uza de această procedură.
Ori, din moment ce legiuitorul nu a făcut nicio distincție sub acest aspect, conform principiului de drept ce instituie regula potrivit căreia acolo unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, orice parte ce figurează într-o hotărâre judecătorească (indiferent de calitatea sa procesuală) poate solicita completarea acesteia în baza art. 2812alin.1 Cod proc.civilă.
Față de considerentele expuse, având în vedere că prin acțiunea principală s-a solicitat și grănițuirea proprietăților, în mod legal, prima instanță a dispus completarea sentinței civile nr. 2650/25.09.2008 Judecătoriei Câmpina, în sensul grănițuirii proprietăților reclamantului și intervenientului.
Întrucât și G este parte în proces, evident că și-a păstrat această calitate și în procedura de completare a hotărârii judecătorești, figurând ca atare în aceasta.
Susținerea recurentului, în sensul că se impunea grănițuirea proprietății sale de cea a intervenientului pe aliniamentul solicitat de el, nu poate fi reținută din moment ce aliniamentul omologat de prima instanță corespunde dreptului de proprietate al fiecărei părți, respectându-se astfel dispozițiile art. 584 Cod civil.
Referitor la ultimul motiv de recurs, este de menționat că varianta de lotizare omologată de instanță corespunde criteriilor legale de partajare prevăzute de art. 6739Cod proc.civilă.
Astfel, intervenientul este unicul proprietar al terenului pe care se află construcția și are o cotă de 5/8 din construcție, cotă mai mare decât a celor doi recurenți împreună. Deasemenea, intervenientul este cel care a efectuat o serie de lucrări de îmbunătățiri la construcție.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod proc.civilă, raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod proc.civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 334/27.08.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, domiciliat în orașul,-, jud. P, G, domiciliat în P,-,.71,. A,. 19, jud. P, împotriva deciziei civile nr.303 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în orașul,-, jud. P și intervenientul, domiciliat în orașul,-, jud.
Obligă recurenții să plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
6 ex./21.10.2009
nr- Judecătoria Câmpina
a
nr- Tribunalul Prahova
, -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
