Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 77
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanții și, ambii domiciliați în B, str. -,. 2.. 8, Cod poștal -, Județ B și de pârâtul, domiciliat în B,-, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei civile nr. 236 pronunțată la 17 septembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 29 ianuarie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 1 februarie 2007 și înregistrată sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul (), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului G, decedat la data de 3 noiembrie 1988, cu ultimul domiciliu în municipiul B,-, județul
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în fapt, la data de 3 noiembrie 1988, a decedat G, iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală: -în calitate de soție supraviețuitoare, -în calitate de fiică, și, ambii în calitate de fii.
Au mai arătat reclamanții că, urmare a decesului, la data de 18 septembrie 1990, pe numele defunctului și al moștenitorilor acestuia a fost emis certificatul de moștenitor nr.1102, în cuprinsul acestuia reținându-se că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-un imobil casă de locuit și o suprafață de 1.100 mp teren, ambele situate în municipiul B,strada -,
nr.19, județul B, dobândite de defunct împreună cu soția sa, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2903/1958.
S-a mai arătat că, la data de 28 februarie 1996, numita a solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctului G, indicând ca bun succesoral numai suprafața de 1,06 ha teren, situată pe raza municipiului B, iar prin sentința civilă nr.8012 din 3 decembrie 1996, pronunțată în dosarul nr.1880/1996, Judecătoria Buzăua admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestei suprafețe de teren, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic. În executarea acestei sentințe, părțile din proces au fost puse în posesie la data de 11 aprilie 1997.
Reclamanții și au mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.354 din 5 februarie 1998 au cumpărat de la, soția supraviețuitoare a defunctului G, cota acesteia din imobilul casă de locuit și suprafața de 371,73 mp teren aferent, iar cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.383 din 9 februarie 1998, au cumpărat de la, fiul defunctului, cota acestuia din imobilul casă de locuit, împreună cu suprafața de 73,34 mp teren.
În această situație, arată reclamanții și, ieșirea din indiviziune urmează să se facă numai între aceștia și pârâtul.
La solicitarea reclamanților, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, numitul, moștenitor al defunctului G, iar la termenul de judecată din 22 martie 2007, acesta a precizat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamanți și că nu înțelege să solicite probe.
Pârâtul () a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând ca, în funcție de cota ce i se cuvine din masa succesorală ce a mai rămas de partajat, să i se atribuie camera de la stradă și holul de la intrare, în care locuiește.
Pe cale de reconvențională, pârâtul a solicitat să se stabilească un drept de servitute pentru folosința bunurilor ce îi vor fi atribuite în urma partajului succesoral, iar la stabilirea acesteia să se aibă în vedere că, față de actul inițial prin care părinții săi au cumpărat casa și terenul, în urma măsurătorilor efectuate, s-a stabilit că perimetrul curții este mai mare decât cel din acte, iar stabilirea unei servituți de trecere nu ar afecta suprafața de teren ce le-a fost vândută de mama sa reclamanților.
Ulterior, pârâtul și-a precizat cererea reconvențională, în sensul că solicită servitute de trecere pe intrarea principală pentru a-i permite accesul cu piciorul, pe o lățime de cel puțin un metru, la camera în care locuiește, servitute de trecere și prin hol, pentru a-i permite accesul la cameră și pentru a beneficia de verandă și de terenul din spatele casei, în suprafață de 62 mp, cu atât mai mult cu cât, înțelege ca pe această suprafață de teren să-și ridice o cameră de locuit.
Prin încheierea interlocutorie din 20 septembrie 2007, Judecătoria Buzăua admis în principiu acțiunea și a constatat că de pe urma defunctului G, decedat la data de 3 noiembrie 1988, cu ultimul domiciliu în municipiul B,-, județul B, au rămas ca moștenitori,
în calitate de soție supraviețuitoare,cu o cotă de din masa succesorală;, în calitate de fiică, cu o cotă de din masa succesorală;, în calitate de fiu, cu o cotă de din masa succesorală și, cu o cotă de din masa succesorală, compusă din dintr-un imobil casă de locuit, situat în municipiul B,-, județul B, alcătuit din două camere și polată, construcție din paiantă, acoperită cu țiglă și anexe gospodărești, restul de din imobil fiind cota de bun comun a soției supraviețuitoare,.
Totodată, s-a constatat că, soție supraviețuitoare, actualmente decedată, a înstrăinat reclamanților, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.354 din 5 februarie 1998, cota sa de bun comun de și cota cuvenită în calitate de moștenitoare a defunctului G, din imobilul casă de locuit.
De asemenea, s-a constatat că pârâtul a înstrăinat reclamanților cota sa cuvenită ca moștenitor al defunctului G, de din imobilul casă de locuit, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.383 din 9 februarie 1998.
După evaluarea și lotizarea bunurilor, prin sentința civilă nr.1613 din 20 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Buzăua admis acțiunea civilă de ieșire din indiviziune formulată de reclamanții și, dar și cererea reconvențională formulată de pârâtul și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform raportului de expertiză întocmit de ing., în varianta unică, stabilită în completarea a II-a a raportului de expertiză.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 107,43 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren afectată servituții de 30,35 mp și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 3 noiembrie 1988 survenit decesul numitului G, iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală;, în calitate de fiică, cu o cotă de din masa succesorală;, în calitate de fiu, cu o cotă de din masa succesorală și, în calitate de fiu, cu o cotă de din masa succesorală.
A mai reținut instanța că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din dintr-un imobil casă de locuit, situat în municipiul B,-, județul B, compus din două camere și polată, construcție din paiantă, acoperită cu țiglă și anexe gospodărești, restul de fiind cota de bun comun a soției supraviețuitoare,.
Instanța de fond a mai reținut că în timpul vieții, soția supraviețuitoare, actualmente decedată, a înstrăinat reclamanților, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.354 din 5 februarie 1998, cota sa de bun comun de, dar și cota cuvenită în calitate de moștenitoare a defunctului G, din imobilul casă de locuit. La rândul său, pârâtul a înstrăinat reclamanților cota sa de din imobilul casă de locuit, cuvenită în calitate
de moștenitor al defunctului G prin contractul de vânzare-cumpărare nr.383 din 9 februarie 1998.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că ieșirea din indiviziune urmează să se dispună între reclamanți și pârâtul, care nu și-a înstrăinat partea sa.
După evaluarea și lotizarea bunurilor din compunerea masei succesorale, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză întocmit de ing., în varianta unică, stabilită în completarea a II-a a raportului de expertiză, atribuind părților loturile propuse în această variantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, arătând că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, însă, în cererea scrisă, ei nu au precizat motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.
Motivele de apel au fost pe larg dezvoltate într-un memoriu separat, depus la dosar la data de 12 iunie 2008, în cuprinsul căruia apelanții au precizat că soluția instanței de fond este nelegală deoarece s-a procedat la ieșirea din indiviziune asupra cotei indivize din imobilul casă de locuit și terenul aferent acesteia, cu încălcarea dispozițiilor art.6735alin.(2), art.6739și art.67310din Codul d e procedură civilă, prin împărțirea dispusă și prin constituirea celor două loturi, instanța de fond neținând seama de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit și de natura bunurilor supuse partajului.
S-a mai susținut că a fost modificată în mod păgubitor destinația economică a lotului de teren proprietatea reclamanților, dobândită prin contract autentic de vânzare-cumpărare, referitoare la suprafața de teren atribuită ca și servitute de trecere intimatului-pârât.Astfel, în lotul atribuit pârâtului, marcat de suprafața S 3, instanța de fond a inclus o suprafață totală de 74,346 mp, față de limita maximă cuvenită de 46,491
Au mai susținut apelanții că, la stabilirea loturilor, instanța nu a avut în vedere mărimea cotei cuvenită pârâtului, de numai 1/8 din cele două încăperi (cameră și hol) din construcție, în suprafață utilă de 19,43 mp și aceeași suprafață din terenul de sub casă, dar nici faptul că apelanții-reclamanți dețin în total peste 90 % din construcții.
De asemenea, s-a susținut că prin varianta de lotizare propusă de instanță se cauzează o scădere importantă a valorii imobilului casă de locuit, acesta urmând să fie supus unor intervenții care să aibă drept obiect practicarea unei intrări pe instituită ca și servitute de trecere din suprafața de teren S 3, atribuită pârâtului. Pe de altă parte, valoarea de 107,43 lei reprezintă o valoare de despăgubire modică față de de 30,35 mp, stabilită de instanță ca și servitute de trecere.
La rândul său, pârâtul a declarat apel, criticând hotărârea pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, arătând că, din punct de vedere tehnic nu se pot aduce modificări porțiunii de imobil ce i-a fost atribuită, de natură să permită accesul pe calea menționată ca servitute de trecere; cea mai rezonabilă variantă ar fi aceea de a intra pe poarta principală sau pe o alta ce se poate ridica lângă aceasta, permițând accesul pe prispă, hol și în dormitor.
Pe de altă parte, unul dintre bunurile care îi aparține în totalitate, respectiv, cotețul de porci, a fost trecut în lotul reclamanților, împotriva probelor administrate.
Prin decizia civilă nr. 236 pronunțată la 17 septembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins ca nefondate ambele apeluri, reținând că robele p. administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de către instanța de fond atunci când aceasta a stabilit că de pe urma defunctului G au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală;, în calitate de fiică, cu o cotă de din masa succesorală; (), în calitate de fiu, cu o cotă de din masa succesorală și, în calitate de fiu, cu o cotă de din masa succesorală și că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din dintr-un imobil casă de locuit, situat în municipiul B,-, județul B, alcătuit din două camere și polată, construcție din paiantă, acoperită cu țiglă, precum și anexe gospodărești, restul de fiind cota de bun comun a soției supraviețuitoare,.
S-a mai arătat că,în condițiile în care s-a constatat că, soția supraviețuitoare, a înstrăinat reclamanților, în timpul vieții, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.354 din 5 februarie 1998, cota sa de bun comun, de, dar și cota cuvenită în calitate de moștenitoare a defunctului din imobilul casă de locuit și că a înstrăinat reclamanților, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.383 din 9 februarie 1998, cota sa cuvenită ca moștenitor al defunctului, de din imobilul casă de locuit, corect a apreciat instanța de fond că ieșirea din indiviziune urmează să se realizeze numai între reclamanți și pârâtul.
De asemenea, s- reținut că, la stabilirea variantei de lotizare, instanța de fond a respectat dispozițiile art.741 din Codul civil, ținând seama că acesta nu are o altă locuință, în condițiile în care este posibil ca acestuia să i se atribuie în natură o parte din masa succesorală.
Pe de altă parte, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.8012 din 3 decembrie 1996 Judecătoriei Buzăus -a soluționat în mod definitiv și a intrat în puterea lucrului judecat partajarea terenului deținut de defunctul G, printre care și terenul aferent imobilului, pârâtului fiindu-i atribuită suprafața de 74,346 mp. Tocmai pentru a evita depășirea suprafețelor de teren de sub locuință și anexe, primite de pârât prin sentința menționată, instanța de fond a atribuit pârâtului doar camera și holul, nu și parte din prispa aferentă acestora.
Tribunalul a apreciat că, atât timp cât pârâtul nu are acces la suprafața de teren S 3 ce i-a fost atribuită în proprietate, dar nici la camera și holul ce i-au fost atribuite prin sentința apelată, în mod corect instanța de fond a stabilit pârâtului o servitute de trecere, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic -, stabilind o despăgubire corespunzătoare lipsei de folosință a suprafeței de teren afectată servituții, de 30,35 mp.
Reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a respins ambele apeluri ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și și pârâtul .
Reclamanții și au criticat decizia pentru următoarele motive:
Un prim motiv este că instanța de apel a examinat parțial primul motiv de apel, fără a răspunde criticii referitoare la faptul că, în lotul vizând terenul atribuit, s-a inclus în lotul intimatului o suprafață totală de teren de 74,346 mp, față de limita maximă de 46,491 mp.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenții precizează că s-a scos din S 3 suprafața de 19,48 mp ce li s-a atribuit în lotul lor, iar suprafața rămasă în S 3 de atribuit pârâtului era de numai 42,62 mp, la care ar fi trebuit să se adauge 3,870 mp de sub anexă, rezultând un maxim de 46,491 mp în S3, și nu 74,346 mp.
A doua critică se referă la faptul că, la stabilirea loturilor, instanța nu a avut în vedere mărimea cotei-părți cuvenită lui, de numai 1/8 din cele două încăperi, cameră și hol din construcție și aceeași suprafață din terenul de sub acestea. Susțin recurenții că prin atribuirea în natură a celor două încăperi, le-a fost încălcat dreptul de proprietate dobândit prin moștenire legală de către recurentă și prin contracte de vânzare-cumpărare, ca bun comun.
Au mai arătat recurenții că au fost încălcate dispozițiile art. 6739pr.civilă, potrivit cărora la formarea și atribuirea loturilor instanța este obligată să țină seama, în lipsa unui acord, de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecărui proprietar din masa bunurilor de împărțit.
De asemenea, recurenții precizează că există posibilitatea ca împărțeala să se facă cu respectarea prevederilor art. 67310pr.civilă, întrucât prin varianta dispusă de instanță se cauzează o scădere importantă valorii imobilului casă de locuit, mai ales că, în varianta dispusă, imobilul urmează a fi supus unor intervenții care să aibă drept obiectiv practicarea unei intrări pe instituită ca servitute de trecere către suprafața de teren S3 atribuită pârâtului, suprafață care reprezintă, în mod evident, un loc înfundat.
Precizează recurenții că practicarea acestei intrări nu se poate realiza decât prin demolarea parțială a zidului, situație de natură să afecteze structura de rezistență a imobilului, în condițiile în care acesta are o vechime de peste 100 ani și orice modificare ar putea avea drept consecință dărâmarea acestuia.
Consideră recurenții că, din punct de vedere tehnic, imobilul nu poate fi împărțit, neexistând posibilitatea creării unei unități locative distincte în beneficiul pârâtului.
Se critică sentința și sub aspectul admiterii cererii privind instituirea unei servituți de trecere către suprafața de teren atribuită în lotul pârâtului, S3, prin crearea unei servituți de trecere pe terenul lor, față de valoarea modică dispusă de instanță cu titlu de despăgubire.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că terenul în discuție este intravilan, cu destinație curți-construcții, afectația cu această destinație este perpetuă, legată de proprietatea pârâtului asupra terenului ce i-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 8012/1996, astfel că, nu poate fi acceptată limita de despăgubire la nivelul celui dispus de instanță și nici nu are relevanță faptul că trecerea se realizează doar cu piciorul, ci doar faptul că proprietatea lor este afectată de această servitute.
Arată recurenții că sentința este nelegală prin instituirea servituții de trecere conform schiței din figura 1 la raportul de expertiză -, însă instanța nu a precizat că datele din această schiță, care impun limita servituții de 30,35 mp, sunt reținute numai parțial, deși, așa cum s-a consemnat în dispozitiv, această schiță face parte integrantă din sentință.
Consideră recurenții că instanța era obligată să se pronunțe cu privire la faptul dacă ambele lucrări, raportul inițial și completarea, au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței, întrucât această precizare se impune prin perspectiva executării sentinței.
Susțin recurenții că, din probele cu înscrisuri administrate la dosarul cauzei, se poate ajunge la concluzia imposibilității conviețuirii cu pârâtul în același imobil casă de locuit, datorită modului violent în care s-a manifestat de-a lungul anilor, aspecte de natură să le pună viața în pericol.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului în sensul de a omologa varianta unică din expertiza.
Recurentul-pârât a criticat decizia Tribunalului Buzău pentru următoarele motive:
Apreciază că soluția pronunțată în apel este netemeinică și nelegală pentru că nu s-au avut în vedere mențiunile pe care le-a făcut în cadrul apelului declarat.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că, din analiza actelor existente la dosar și a expertizelor, rezultă că singura variantă viabilă este cea care i-ar da posibilitatea să folosească calea de acces pe poartă și, totodată, o servitute de trecere prin interiorul curții care să-i permită accesul la WC și dependințele care se află separat de imobilul în care locuiește.
Susține recurentul că varianta prin care ar putea crea o cale de acces prin spatele casei la un imobil cu o vechime de peste 100 ani, construit din paiantă, ar fi de natură să pună în pericol construcția, situație care ar dezavantaja ambele părți.
Se critică decizia și pentru faptul că nu i s-a atribuit în lotul său cotețul de porci, care este proprietatea sa, precum și depozitul din fața acestuia.
Arată recurentul că, în situația în care nu se dorește a i se atribui o variantă cu accesul pe poarta principală, există posibilitatea ca alături de ea să se facă o altă poartă cu acces din stradă, fără a avea o intrare comună cu cea a reclamanților, iar deplasarea sa către dependințele din spate s-ar putea efectua așa cum a fost de ani de zile și cum este și în momentul de față.
Se solicită admiterea recursului și să i se acorde posibilitatea de acces pe care o practică și în prezent.
În cauză, nu au fost formulate întâmpinări.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea acestora, Curtea va reține că acestea sunt fondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul formulat deși ,Curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, că instanța de apel a examinat parțial primul motiv de apel, fără a răspunde criticii referitoare la faptul că, în lotul vizând terenul atribuit, s-a inclus în lotul intimatului o suprafață totală de teren de 74,346 mp, față de limita maximă de 46,491 mp, Curtea va reține că această critică este fondată întrucât, pe de o parte, expertul nu a ținut cont de dispozițiile sentinței civile nr.8012/1996 a Judecătoriei Buzău prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale constând din terenul în suprafață de 1,06 ha, iar pe de altă parte, prin cererea cu care a fost investită instanța de fond, nu s-a solicitat decât partajarea imobilului casă de locuit.
În cauza de față, instanțele anterioare au dispus și cu privire la terenuri asupra cărora se dispusese deja prin sentința civilă sus-menționată.
Deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat pe o cerere care nu a fost formulată, respectiv și pe împărțirea terenului, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 pr.civilă, în sensul că a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la cea de-a doua critică, referitoare la stabilirea loturilor și faptul că instanța nu a avut în vedere mărimea cotei-părți cuvenită lui, de numai 1/8 din cele două încăperi, cameră și hol din construcție și aceeași suprafață din terenul de sub acestea, urmează ca instanța de trimitere să aibă în vedere la formarea loturilor atât dispozițiile art. 6739pr.civilă, cât și dispozițiile art. 741 Cod civil, în sensul că la formarea și atribuirea loturilor să se aibă în vedere nu numai mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa de împărțit, dar și domiciliul acestora, criterii de ordin familial, social sau moral.
Curtea va reține că aplicabilitatea dispozițiilor art. 67310pr.civilă, poate fi reținută numai în situația în care împărțirea în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia, sau i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică și numai în situația în care unul dintre coproprietari solicită atribuirea imobilului în condițiile acestui text de lege.
Urmează ca instanța de fond să aibă în vedere și aplicabilitatea acestui text de lege, în condițiile în care se formulează o cerere în acest sens.
În ceea ce privește critica privind instituirea unei servituți de trecere către suprafața de teren atribuită în lotul pârâtului, S3, prin crearea unei servituți de trecere pe terenul reclamanților, instanța de fond urmează să aibă în vedere, în situația în care se creează două unități locative distincte, posibilitatea creării unei servituți de trecere de la proprietatea pârâtului către anexele gospodărești și posibilitatea de acces a pârâtului către imobilul construcție și teren.
De asemenea, instanța de fond va avea în vedere la instituirea servituții de trecere, dispozițiile art. 616 Cod civil, potrivit căruia "roprietarul p. al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona", precum și de dispozițiile art. 617-619 Cod civil.
Ca atare, despăgubirile ce vor fi plătite de pârât pentru lipsa de folosință a terenului ce se va constitui ca servitute de trecere, urmează să fie stabilite printr-o expertiză de specialitate, în condițiile art. 616-619 Cod civil.
De asemenea, trebuie menționat că există contradicție între mențiunile din dispozitiv cu privire la plata despăgubirilor, respectiv: "se atribuie pârâtului
camera și holul 2, cu accesul prin drumul cu servitute de trecere în lungime de 30-35 mp, continuă, perpetuă și gratuită, atât timp cât va imobilul și situația din care s-a născut servitutea, având o valoare recalculată de 2004 lei" și mențiunea "bligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 107,43 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren afectată servituții de 30,35 mp și s-au compensat cheltuielile de judecată"
Criticile recurenților referitoare la crearea unei intrări separate în imobil pentru pârât, urmează să fie avute în vedere de experți atunci când efectuează propunerile de lotizare.
Instanța de recurs nu va mai analiza criticile sub aspectul cuantumului despăgubirilor, întrucât această problemă urmează a fi rezolvată de către instanța de fond atunci când se va efectua expertiza ce va stabili lipsa de folosință pentru terenul destinat servituții de trecere și nici criticile referitoare la expertiza -, ținând cont de faptul că urmează a se efectua o nouă expertiză care să stabilească dacă este necesară servitutea de trecere, cu înlăturarea contradicțiilor mai sus arătate.
Susținerea recurenților că nu se poate conviețui pașnic cu pârâtul în același imobil, datorită comportamentului violent, urmează a fi analizat de instanța de fond atunci când se va dispune alegerea unei variante de lotizare, ținând cont de criteriile de atribuire a bunurilor, în concordanță cu dispozițiile art. 741 cod civil și art. 6739pr.civilă.
Cu privire la recursul formulat de, Curtea va reține că și acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica în ceea ce privește stabilirea unei căi de acces care să-i permită pârâtului atât accesul de la drumul public către locuință și anexe, dar și către terenurile atribuite prin sentința civilă nr. 8012/1996 a Judecătoriei Buzău.
Se va avea în vedere de instanța de trimitere dacă se poate împărți în natură imobilul construcție cu respectarea dispozițiilor art. 741 Cod civil și art. 6739pr.civilă.
Urmează ca instanța de fond să stabilească cine este proprietarul anexei denumită de porci și depozitului din fața acestuia, situație de care se va ține cont la efectuarea variantelor de lotizare, vizavi de critica recurentului că nu s-a atribuit în lotul său aceste bunuri.
Referitor la stabilirea servituții de trecere, așa cum s-a mai arătat la analizarea recursului reclamanților, instanța de fond urmează să aibă în vedere, în situația în care se creează două unități locative distincte, posibilitatea creării unei servituți de trecere de la proprietatea pârâtului către anexele gospodărești și posibilitatea de acces a pârâtului către imobilul construcție și teren.
De asemenea, instanța de fond va avea în vedere la instituirea servituții de trecere, dispozițiile art. 616 Cod civil, potrivit căruia "roprietarul p. al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona", precum și de dispozițiile art. 617-619 Cod civil.
Instanța de fond va avea în vedere și cererea recurentului-pârât în sensul de a se efectua o variantă cu accesul pe poarta principală sau, dacă există posibilitatea ca alături de ea să se facă o altă poartă cu acces din stradă, fără a avea o intrare
comună cu cea a reclamanților, iar deplasarea sa către dependințele din spate s-ar putea efectua așa cum a fost de ani de zile și cum este și în momentul de față.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, va admite recursurile, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Buzău, urmând a se întocmi o nouă încheiere de admitere în principiu având în vedere cererea reclamanților, dar și cererea reconvențională, precum și considerentele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamanții și, ambii domiciliați în B, str. -,. 2.. 8, Cod poștal -, Județ B și de pârâtul, domiciliat în B,-, Cod poștal -, Județ B împotriva deciziei civile nr. 236 pronunțată la 17 septembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, Cod poștal -, Județ
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
3 ex/2.02.2009
f- Judecătoria Buzău
.
a- Tribunalul Buzău
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Mioara Iolanda
