Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 77/2009
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr. 288/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect sistare indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială în reprezentarea recurentului reclamant (fila 15) și recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială în reprezentarea acesteia (fila 9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul recurentei pârâte este timbrat (fila 8), cel al reclamantului este netimbrat, ambele recursuri sunt motivate.
Instanța pune în vedere mandatarului recurentului reclamant să achite, până la sfârșitul dezbaterilor, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar așa cum au fost stabilite.
Avocat arată că până la sfârșitul dezbaterilor va achita și depune la dosar dovada taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată caza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de, învederează că în principal s-au invocat motive referitoare la două vicii ale hotărârii din apel, sens în care solicită admiterea recursului cu consecința desființării deciziei atacate și trimiterea cauzei în rejudecare. Arată că instanța de apel a considerat că nu s-a produs nici o vătămare părților și s-a pronunțat pe fond, însă proba esențială ar fi aceea că o normă procedurală presupune, prin încălcarea ei, existența unui prejudiciu. Mai susține că instanța de fond nu a luat act de renunțarea parțială a reclamantului la judecată cu privire la sistarea stării de indiviziune, iar în al doilea rând, nu s-a pronunțat asupra acțiunii reconvenționale formulate în cauză. Ambele aspecte constituie vicii procedurale conform art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, sens în care consideră că se impune admiterea recursului, casarea cu rejudecare în fond. În măsura în care instanța va trece peste aceste aspecte procedurale, pe fond, arată că în fapt s-a realizat sistarea de indiviziunestricto senso, însă, deși e corectă, nu este echitabilă raportat la prevederile art. 6737Cod procedură civilă. Se mai arată că ambele părți au interesul separării, iar pârâta nu s-a opus și s-a dorit aceasta, însă este știut că există o stare conflictuală între părți, astfel, întrucât nu era posibilă sistarea în tot a terenului, s-a renunțat de către reclamant la acest capăt de cerere. În fapt, la etaj se află apartamentul recurentului reclamant și la mansardă o mini-garsonieră, iar din hol și WC s-a realizat o bucătărie, holul fiind singura cale de trecere, iar susținerile privind posibilitatea realizării separării în tot prin atribuirea holului pentru a asigura accesul la podul parte indiviză sunt de neprimit și au creat aceste disensiuni între părți. În concluzie, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut. Cu cheltuieli de judecată conform notei pe care o depune la dosar.
Avocat, având cuvântul, asupra recursului formulat de către pârâtă, susține că reiterează motivele care au fost și în apel, în primul rând faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii reconvenționale și, în al doilea rând, nu a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind sistarea indiviziunii asupra terenului. În acest context, starea de fapt demonstrează că aceste două apartamente, suprapuse, care sunt identice, având 3 și 4 camere, pentru camera de la mansardă pârâta fiind retribuită cu o sumă inechitabilă de 509 lei, aspect care impune procedural casarea cu trimitere în rejudecare. Ideal ar fi, se mai arată, cota de atribuită fiecăreia dintre părți. Oad oua problemă care se pune este acea a holului de trecere către pod, care este în coproprietate pe cote de și nu este logic a fi atribuit părții adverse în totalitate pentru că acest lucru este o sursă de neînțelegere, iar acest hol este unica cale de acces. Concluzionând, solicită admiterea recursului pârâtei și respingerea recursului reclamantului. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat, având cuvântul cu privire la recursul pârâtei, solicită instanței respingerea acestuia cu reținerea înțelegerii apriorice a părților care au acceptat evaluarea valorică a apartamentelor la sumele inițial stabilite.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
Notă: la sfârșitul dezbaterilor se depune dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recursul reclamantului, respectiv chitanța nr. -/20.02.2009 în valoare de 9,5 RON și timbru judiciar de 0,15 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1346/29.02.2008 a Judecătoriei Sibius -a admis în parte acțiunea civilă formulată, precizată și restrânsă de reclamantul împotriva pârâtei privind sistarea stării de indiviziune și în consecință:
S-a constatat că părțile sunt coproprietare în cote egale asupra imobilului situat în-, înscris în CF nr. 8143 Sibiu nr. top. 1779/2/1.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului construcții conform anexei 113 din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză de experții, și - parte din sentință, prin dezmembrarea acestuia astfel:
A). apartament I cu nr. top. 1779/2/1/I situat la parter, compus din trei camere, bucătărie, baie, debara, două cămări, antreu, hol și WC serviciu, plus două pivnițe la subsol, 1 spațiu sub scara de la subsol, o și un WC la mansardă.
S-a stabilit că părțile comune indivize în cotă de părți pentru fiecare apartament sunt: spălătoria, holul, accesul de la subsol, casa scărilor cu podelele ei de la subsol până la mansardă, holul de la mansardă, fundațiile, zidurile, planșeele dintre apartamente, racordurile și branșamentele de apă canal, gaz și energie electrică până la intrarea în apartamente, podul casei și acoperișul, împrejmuirea și terenul de 412 mp.
S-a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 509 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor operațiuni în CF.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că între părți există un partaj de folosință asupra imobilului, că pârâta a fost de acord cu sistarea stării de indiviziune asupra construcțiilor conform folosinței actuale, solicitarea sa fiind ca holul de la mansardă să rămână în continuare comun, întrucât nu ar mai avea acces la pod.
Prin expertizele întocmite în cauză s-au propus mai multe variante de partaj, din care reclamantul a optat pentru varianta din suplimentul la raportul de contraexpertiză, iar pârâta pentru varianta 1B din raportul de contraexpertiză, singura diferență dintre acestea fiind modul de atribuire a holului de la mansardă.
S-a apreciat că, deși acest hol deservește mai mult camera și WC - ul situate la mansardă, atribuirea lui în exclusivitate reclamantului ar pune-o pe pârâtă în imposibilitatea de a intra în boxa sa de pod, așa cum s-a stabilit cu ocazia cercetării locale și cum de altfel au afirmat și experții.
Astfel, în temeiul art. 728.civil și art. 50 din Lg. 7/96 acțiunea a fost admisă în parte, prin sistarea stării de indiviziune conform variantei din anexa 1 B din raportul de contraexpertiză, cu compensarea cheltuielilor de judecată conform art. 276.pr.civ.
Împotriva hotărârii au declarat apel, repartizat ca recurs și stabilit ca fiind apel, ambele părți.
Prin apelul său reclamantul a solicitat în principal în baza art. 297.pr.civ. desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar în baza art. 296.pr.civ. schimbarea ei în parte în sensul sistării stării de indiviziune asupra construcțiilor conform suplimentului la raportul de contraexpertiză din 22.02.2008 întocmit de experții, și care să facă parte integrantă din hotărâre și pe cale de consecință să fie obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtei în cuantum de 3186 lei. De asemenea, solicită compensarea în mod real a cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtei să suporte cota de din aceste cheltuieli.
Motivează petitul principal pe considerentul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra renunțării sale la judecarea capătului de cerere de a se sista starea de indiviziune și asupra terenului aferent imobilului.
Consideră că renunțarea intervenind mai înainte de dezbaterea fondului, astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinței, trebuia ca prin dispozitiv să se ia act de renunțarea parțială la judecată.
Totodată arată că instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
În ce privește petitul secundar, arată că problema holului - parte comună indiviză a generat neînțelegeri între părți, intervenite din cauza nerecunoașterii de către pârâtă a modalității faptice de împărțire convenită cu mult timp în urmă, aceasta având ulterior pretenția de a folosi efectiv acest hol de la mansardă din fața ușii apartamentului său, în care și-a amenajat o mică bucătărie și o baie. Susține că se impunea o separare totală a celor două apartamente care să elimine conflictele, iar ultimul supliment la expertiză rezolvă toate aceste aspecte litigioase: holul să fie proprietatea sa exclusivă, pârâtei i se asigură o cale de trecere la podul comun, modalitate suficientă de valorificare a dreptului său, se rezolvă o problemă de intimitate pentru ambele familii care vor deține în proprietate exclusivă una parterul și cealaltă etajul. Nu se opune ca holul să fie folosit ca și cale de acces dar calificarea acestui spațiu ca și cale de acces sau ca parte comună indiviză este esențială cu privire la natura drepturilor pe care părțile le pot revendica și exercita asupra holului respectiv.
Susține cu privire la cheltuielile de judecată, că a suportat integral două din cele trei expertize efectuate și din cea de-a treia. Cum s-a pronunțat o soluție bazată pe expertiza achitată exclusiv de el, era necesar ca pârâta să fie obligată le plata din totalul cheltuielilor efectuate.
Apelanta pârâtă solicită prin apelul declarat desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru o nouă judecată conf. art. 297.pr.civ. cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale reconvenționale în senul de a se lua act de renunțarea la judecată, deși asupra renunțării sale s-a specificat în încheierea de la termenul din 20 ianuarie 2006. De asemenea, nu s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind sistarea coproprietății asupra terenului.
Consideră că strict procedural instanța trebuia să se pronunțe asupra acestor aspecte și cum nu s-a luat act în acest sens nici prin încheiere separată nici prin sentință, singura soluție este casarea cu trimitere.
În subsidiar solicită schimbarea în parte a sentinței în sensul recalculării sultei pe motiv ca apartamentul atribuit reclamantului, ce include și camera de la mansardă, este mult mai valoros decât s-a determinat prin expertiză și se impune a fi reevaluat.
Prin decizia civilă nr. 288/2008 Tribunalul Sibiua respins apelurile declarate de reclamantul și de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1364/29.02.2008 a Judecătoriei Sibiu, care a fost păstrată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În ce privește petitul principal invocat în cele două apeluri, respectiv desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru același motiv de a nu se fi luat act de renunțarea la judecată a reclamantului la capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune asupra terenului aferent imobilului și nici de renunțarea pârâtei la judecarea cererii sale reconvenționale, se observă următoarele.
În situația concretă acest aspect este pur formal și chiar dacă strict procedural instanța de fond era ținută să ia act de renunțarea la judecată conf. art. 246.pr.civ. aceasta nu poate atrage nulitatea hotărârii, întrucât nu s-a produs nicio vătămare părților, instanța soluționând fondul cauzei în limitele cererilor cu care a rămas învestită. În dispozitivul sentinței se arată expres că s-a admis în parte acțiunea formulată, precizată și restrânsă de reclamantul, prin aceasta reținându-se implicit că s-a renunțat la parte din petitele formulate, iar faptul că la cererea reconvențională pârâta a renunțat încă la termenul următor celui la care a fost depusă (20 ianuarie 2006,.12 dosar fond), fără a se solicita nici o probă în susținerea cererii, confirmă cât de nesemnificativ este pentru parte motivul de desființare invocat.
Dealtfel, nepronunțarea asupra unei cereri nu mai constituie în sine un motiv de casare a hotărârii, părțile având posibilitatea odată cu introducerea art. 281 ind. 2.pr.civ. să ceară completarea hotărârii.
Cu atât mai puțin poate fi primită nepronunțarea în speță, care nu afectează în nici un fel interesele și drepturile procesuale ale părților.
Văzând că apelanta pârâtă nu și-a mai susținut motivul subsidiar de apel prin care a solicitat recalcularea sultei și schimbarea sentinței atacate sub acest aspect, se constată că ceea ce a rămas controversat în prezenta cale de atac declarată de părți este problema holului de la mansardă și a cheltuielilor de judecată ocazionate în prima instanță, invocată de apelantul reclamant.
Așa cum s-a putut vedea și cu ocazia cercetării la fața locului conform procesului-verbal din 22.10.2008, holul este amplasat în capătul scării care duce la mansardă și la pod, în care în prezent apelantul - reclamant și-a amenajat o bucătărie, iar apelanta - pârâtă și-a depozitat un frigider ( 20 dosar apel).
Casa scării s-a stabilit a fi parte comună indiviză, iar părțile nu au contestat aceasta. Prin natura lor atât casa scării cât și micul hol în care se ajunge pentru a se urca în pod nu pot avea decât aceleași regim juridic odată ce deservesc ambele apartamente, atât de la parter, cât și de la etaj. Este adevărat că din acest hol se intră în camera de la mansardă și într-un WC care au fost atribuite în exclusivitate pârâtului, însă deopotrivă acest hol asigură singurul acces la pod pentru ambele apartamente. O cale de acces nu poate fi delimitată în speță, intrarea în pot fiind în dreptul scării (în față), iar camera și WC - ul sunt situate de-o parte și de alta a holului, fiind deci imposibil a fi folosit în exclusivitate (planșa foto 3, fila 331 dosar fond).Considerăm că din construcție acest hol nu poate rămâne decât în indiviziune forțată cum corect a reținut instanța de fond pe baza opiniei experților în construcții, din raportul depus la 291 - 308 dosar fond.
Prin urmare nu s-a primit motivul subsidiar de apel formulat de apelantul - reclamant privind atribuirea în proprietate exclusivă a acestui hol.
Verificând actele dosarului s-a constatat că nu se confirmă nici susținerile apelantului - reclamant sub aspectul cheltuielilor de judecată, din chitanțele depuse la dosar rezultând că ambele părți au contribuit la plata onorarilor de expert, sumele achitate în total de fiecare fiind sensibil egale.
Prin urmare, în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-au respins ambele apeluri și s-a păstrat ca temeinică și legală sentința atacată.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs ambele părți.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, reclamantul arată următoarele:
- deși instanța de apel reține ca reale argumentele invocate de ambele părți, le respinge pentru că nu s-a produs vătămarea și nepronunțarea nu mai este motiv de casare în condițiile art. 2812Cod procedură civilă;
Ori, în cazul nulităților anume prevăzute de lege vătămarea se presupune până la proba contrarie conform art. 105 alin 2 Cod procedură civilă, iar prin dispozițiile art. 2812Cod procedură civilă nu s-au abrogat dispozițiile art. 297 sau ale art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, dispoziții care sancționează independent de textul art. 2812Cod procedură civilă. Astfel se impune desființarea sentinței de fond pentru nepronunțare.
În subsidiar, reclamantul arată că soluția dată de instanța de fond cu referire la holul - parte comună indiviză este în totală contradicție cu dispozițiile care au determinat promovarea acțiunii.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă, pârâta arată următoarele:
- în fața instanței de apel s-au invocat trei motive de apel, primele două vizau nepronunțarea instanței de fond asupra cererii reconvenționale și cererii reclamantului, al treilea viza faptul că sulta stabilită nu corespunde diferenței de valoare dintre apartamente.
Întrucât primele două motive de apel invocate vizau vicii de procedură ce impuneau desființarea cu trimitere, nu s-au solicitat probe în vederea recalculării sultei. Însă în practicaua hotărârii s-au consemnat eronat susținerile avocatului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar conform dispozițiilor alineatului 6, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Conform dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
În speță, se constată că aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către instanța de fond iar instanța de apel, prin păstrarea soluției primei instanțe, a pronunțat o hotărâre nelegală.
Deși instanța de apel arată viciile hotărârii pronunțate de instanța de fond subliniind că sub aspect procedural instanța era ținută să ia act de renunțarea la judecată, nelegal reține că aceste aspecte sunt pur formale și nu atrag nulitatea hotărârii întrucât nu s-a produs nici o vătămare părților.
E de precizat că ambele părți, atât reclamantul cât și pârâta au solicitat instanței de apel desființarea cu trimitere pentru nerespectarea prevederilor art. 246 din Codul d e procedură civilă de către instanța de fond.
Mai mult, reținerile instanței de apel referitoare la vătămare sunt nelegale față de dispozițiile art. 105 alin 2 Cod procedură civilă, dispoziții care prevăd că în cazul nulităților anume prevăzute de lege vătămarea se presupune până la proba contrarie.
De asemenea, motivarea instanței de apel referitoare la dispozitivul soluției care arată expres restrângerea acțiunii este vădit nelegală față de dispozițiile procesuale civile române. Codul procesual civil nu prevede prin nici o dispoziție instituția restrângerii acțiunii ci doar a renunțării la judecată și drept conform art. 246 și 245 Cod procedură civilă.
Față de cele ce premerg, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite ambele recursuri, va casa decizia și sentința și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Față de soluția procesuală se constată că nu se mai impun analizarea celorlalte critici formulate de către ambii recurenți, însă, instanța de fond, în rejudecare va respecta dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă și va răspunde tuturor motivelor invocate de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul și de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 288/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
(continuarea deciziei nr. 77/2009 din dosar nr-)
Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 1346/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar civil nr- și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - Semn. Președinte | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/ 04 Martie 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
