Anulare act. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78/2009
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător - -
Grefier
Pe se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții G, -, împotriva deciziei civile nr. 473/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții reclamanți G și, personal și asistați de avocat, cu împuternicire avocațială în reprezentarea tuturor recurenților reclamanți (fila 22) și avocat cu împuternicire în reprezentarea intimatei pârâte SC TRANSILVANIA SA (fila 23), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța comunică cu mandatarul recurenților întâmpinarea depusă la dosar, formulată de către intimata pârâtă SC TRANSILVANIA SA.
Avocat depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/23.01.2009 în valoare de 5 RON și timbru judiciar de 1 RON. Declară că nu mai solicită termen pentru studiul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat depune la dosarul cauzei chitanță și factură reprezentând onorariu avocațial și arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că susține recursul așa cum a fost motivat, solicită instanței admiterea acestuia și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal în apel, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor judiciare. Susține faptul că decizia tribunalului este nelegală sub aspectul motivării în sensul că în mod greșit s-a soluționat calea de atac împotriva sentinței raportat la valoarea obiectului litigiului, care este mai mare de 1 mld lei, sens în care cauza trebuia soluționată în apel și nu în recurs. Mai arată că, raportat la valoarea obiectului litigiului, taxele judiciare de timbru au fost consistente, motiv pentru care s-a și realizat o eșalonare a plății acestora. În concluzie, față de faptul că în mod greșit instanța a soluționat cauza în recurs, având în vedere valoarea obiectului litigiului mai mare de 1 mld lei, completul fiind astfel nelegal constituit, în cauză consideră că sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 1 și 9 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 54 din Legea nr. 304/2004, astfel că solicită admiterea prezentului recurs și trimiterea cauzei în rejudecare tribunalului ca instanță de apel.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față pe considerentul că Tribunalul Alba în mod corect a calificat calea de atac ca fiind recurs întrucât contractul a cărui nulitate se solicită a fost apreciat ca având ca obiect o valoare de până la 100.000 RON, iar singurul criteriu de stabilire a competenței după valoare este obiectul acestui contract atât timp cât prețul stabilit nu a fost contestat de către nici o parte.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă 1381/2007, Judecătoria Câmpenia respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta SC Transilvania și în consecință:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților G, -, și lui și în consecință:
A anulat contractul de vânzare-cumpărare. A respins lipsa calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta SC Transilvania SA și în consecință:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G și, și împotriva pârâților G, -, și lui și în consecință:
A anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 27 martie 1999 și autentificat cu încheierea nr.266/27 martie 1999 Notarului Public, între reclamanții G și, ca și cumpărători și pârâtul G ca și vânzător, în sensul că s-a va stabilit că s-a cumpărat cota de proprietate aferentă suprafeței de 2695,45 mp din imobilele înscrise în CF 110, de sub. cu nr.top.433, 434, 435, 436, 437/2 și 438 și nu întreaga cotă de 1/3 parte din cota de parte din imobilele înscrise în CF 2535, de sub, nr.top.443, 444, 445, existând eroare-obstacol, privind identitatea obiectului contractului.
A anulat parțial contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 octombrie 1999 și autentificat cu încheierea nr.979/23 oct.1999 a Notarului Public, în sensul că s-a stabilit că reclamantul a lui a cumpărat de la pârâții G și -, cotele de proprietate corespunzătoare suprafeței de 1059,66 din cota de din imobilele înscrise în CF 110, nr.top.433, 434, 435, 436, 437/2 și 438 iar nu cota de 3/36 parte din cota de 71/90 parte din imobilele înscrise în CF 2574, nr.top.443, 444, 445, existând eroare-obstacol privind identitatea obiectului.
A anulat parțial contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 octombrie 1999 și autentificat cu încheierea nr.979/23 octombrie 1999 de Notarul Public, în sensul că s-a stabilit că reclamantul a lui a cumpărat de la pârâții G și, cota aferentă suprafeței de 2037,88 mp din cota de proprietate de parte pentru imobilele înscrise în CF 110, de sub, nr.top.433, 434, 435, 436, 437/2 și 438 iar nu cota de 6/36 parte din cota de 71/90 parte din imobilele înscrise în CF 2574, de sub, nr.top.443, 444, 445, existând eroare obstacol privind identitatea obiectului vândut.
A anulat încheierea de întabulare nr.559/30 martie 199 Biroului de Carte Funciară Câmpeni și radiază mențiunea de întabulare din CF 2574, de sub B 4, revenindu-se la situația anterioară.
A anulat parțial încheierea nr.1818/27 octombrie 1999 Biroului de Carte Funciară Câmpeni și radiază mențiunea de întabulare din CF 2574, de sub B4, revenindu-se la situația anterioară.
A anulat parțial încheierea nr.1818/27 octombrie 1999 Biroului de Carte Funciară Câmpeni și radiază mențiunile de întabulare a drepturilor de proprietate din CF 2574, de sub B6 și 8, revenindu-se la situația anterioară.
S-a dispus radierea mențiunilor făcute în CF 2574 de sub B 4, 6, 8.
S-a anulat parțial declarația de parcelare autentificată cu încheierea nr. 3231/17 aprilie 2003 Notarului Public, cât privește mențiunile de atribuire a loturilor nr. 5,6,7, în favoarea reclamanților, în urma sistării stării de indiviziune pentru imobilele înscrise în CF 2574, asupra cărora se va reîntabula dreptul de proprietate în favoarea lui G și, în cotele de proprietate existente anterior efectuării operațiunii de sub B 4 și prin deducerea cotei de sub B 7.
S-a anulat parțial încheierea de întabulare nr. 1260/24 aprilie 2003, din 2574, radiind mențiunile de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, sub B 13, 14, 15 precum și din CF 2637 și 2638.
S-a dispus sistarea CF-urilor 2637 și 2638, create în urma întabulării drepturilor de proprietate și a sistării stării de indiviziune, revenindu-se la situația anterioară.
S-a respins cererea pentru restabilirea situației anterioare în CF 2535.
S-a respins cererea pentru înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților pentru imobilele înscrise în CF 110.
S-a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu și cu pârâta Transilvania, cu sediul în,- - 67 jud. A pentru constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1628/2003 a Notarului Public; pentru constatarea nulității parțiale a încheierii nr. 2961/10.IX.2003 din CF 110; pentru întabularea pârâtei Transilvania în cf. 110 doar pentru diferența de cotă de proprietate.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta Transilvania în contradictoriu cu reclamanții, pentru despăgubiri civile.
Au fost obligați reclamanții, în solidar, să achite pârâtei Transilvania, suma de 483,3333 lei cheltuieli de judecată, restul cheltuielilor dintre aceste părți compensându-se.
Au fost obligați pârâții G și, în solidar, să achite reclamanților, suma de 1470,2334 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 266/1999 vânzătorul Gav ândut reclamantului G șui G cota de proprietate de 1/3 părți din cota de parte din imobilele înscris în CF 2535 cu nr. top.443, 444 și 445 de sub B 3,5. În clauzele acestui contract se specifică faptul că, cumpărătorul va intra în posesia imobilelor cu data încheierii contractului și că are cunoștință de situația de fapt și de drept a imobilelor.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 979/1999 pârâții G și au vândut cumpărătorilor lui, lui și lui anumite cote de proprietate din imobilele înscrise în CF 2574, nr. top 443, 444 și 445, fiind determinate și suprafețele care se vând, cumpărătorii declarând că au cunoștință de situația de fapt și de drept a imobilelor, urmând a intra în posesia acestora la data încheierii contractului.
Analizându-se succesiunea înscrierilor de carte funciară, rezultă că inițial imobilele cu nr. top. 443, 444 și 445 au fost înscrise în CF 2535 iar prin încheierea de carte funciară nr. 558/30 martie 1999 s-au transcris în CF 2574. Sub B 4 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamanților G și, prin încheierea nr. 559/30 martie 1999, asupra cotei de 1/3 parte din cota de parte a lui Prin HG încheierea nr. 1818/27 octombrie 1999, potrivit unui contract de vânzare - cumpărare, sub B 6,7,8, s-au întabulat drepturile de proprietate în favoarea numiților lui, lui și, mai exact asupra unor cote de proprietate ideale dobândite de la. Sub B 9 - 15, avându-se în vedere un raport de expertiză tehnică întocmit de expert precum și o declarație de parcelare autentică, imobilele s-au dezmembrat, formându-se mai multe parcela care s-au atribuit în favoarea coproprietarilor de carte funciară.
La parcelarea și dezmembrarea imobilelor înscrise în CF 2574, experta dispus formarea 7 loturi, în funcție de solicitările fiecărui coproprietar, potrivit criteriului folosinței faptice.
Întrucât reclamanta reconvențională și pârâții G și au arătat că partajul s-a făcut la solicitarea părților iar distribuirea parcelelor respectă situația de fapt existentă actualmente, aceștia contestând că s-a avut în vedere folosința faptică exercitată de către coproprietari, instanța a solicitat părerea expertei, aceasta fiind citată în instanță. Prin declarația dată, experta arată că la solicitarea lui a identificat și imobilele situate în comuna, având ca vecinătăți o balastieră, râul și drumul de la balastieră la râul, cu motivarea că acesta ar fi vândut reclamanților și altor persoane, anumite parcele. La momentul efectuării identificării, reclamanții nu au fost prezenți la fața locului, întâlnindu-se cu aceștia la locuința expertei și făcându-le cunoscut modul de distribuire a parcelelor. Arată că, în planul de parcelare au fost cuprinse doar parcelele care la data ieșirii în teren erau arate, omițându-se de la parcelare porțiunea de teren ocupată cu arbuști, înspre râul. La momentul în care a menționat în raportul de expertiză că parcelarea se face potrivit criteriului folosinței faptice, a avut în vedere afirmația pe care numitul a făcut-o precum și indicarea parcelelor de către acesta. Persoana respectivă a indicat ordinea de distribuire a parcelelor, fără să se afirme că coproprietarii folosesc efectiv parcelele. A omis să cuprindă în lotul pentru parcelare o suprafață de teren situată înspre râul, mai exact vechea albie a râului, întrucât existau bălării, denivelări și depuneri de aluviuni pe acest teren. La domiciliul expertei, pârâtul a indicat întinderea suprafețelor care s-au vândut pentru fiecare dintre cumpărători. Mai arată că nu a indicat și vecinătățile fiecărei parcele, doar suprafața și ordinea de distribuire a lor. Mai arată că în dosarul nr. 1846/20032 al Tribunalului Alba, într-un raport de expertiză tehnică întocmit se regăsesc și vecinătățile acestor parcele.
In funcție de acest raport de expertiză s-a încheiat și declarația de parcelare, autentificată cu încheierea nr. 323/2003 a notarului public, iar ulterior parcelele respective s-au înscris în cărți funciare distincte. Astfel, parcela cu nr. top. 443/5, 444/5 și 445/5, imobilul având suprafața de 1147. s-a transcris în CF nr. 2637 în favoarea lui lui. Parcela cuprinzând imobilele cu nr. top. 443/6,444/6 și 445/6,terenul cu suprafața de 2908. s-a transcris în CF 2637 în favoarea lui G și. Parcela cuprinzând imobilele cu nr. top. 443/7, 444/7 și 445/7, cu suprafața de 2293. s-a reînscris în această carte funciară, în favoarea lui lui.
Invocându-se CF nr. 110 se constată că, potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 1628/2003 a notarului public, sub B 37,38, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei Transilvania, și pentru imobilele înscrise în CF 433, 434,435,436,437 și 438/2.
Ulterior, această societate comercială a introdus o acțiune civilă la Judecătoria Câmpeni, înregistrată sub dosar nr. 17/2005, împotriva reclamanților din prezentul dosar, solicitând să se constate că aceștia ocupă o anumită parte din terenurile pe care această societate le-a dobândit prin cumpărare. Prin raportul de expertiză tehnică întocmit, expertul G constată că reclamanții ocupă parcele din terenul înscris în CF 110. Cu ocazia ieșirii în teren, reclamanții au indicat că parcelele ocupate sunt proprietatea lor, însă reiese că ei folosesc fără a se ține seama de documentația de partaj voluntar. Expertul concluzionează că parcelele care s-au atribuit acestor persoane sunt amplasate în altă parte, astfel că aceștia trebuie să revină și să folosească doar terenul menționat în actul de partaj. Prezentându-se schița întocmită de expert precum și schița întocmită de expert, se stabilește că aceasta din urmă, care a stat și la baza întocmirii actului de partaj, este neclară și nu respectă situația de fapt, mai exact folosința faptică exercitată de reclamanți. Raportat la această situație și modul de folosință al parcelelor, cu ocazia cercetării la fața locului din 23 februarie 2007, instanța a procedat la audierea ca martori a lui și. Cei doi martori au arătat modul de distribuire a parcelelor pe care le folosesc reclamanții, pornind de la un numit "pârâul V", în următoarea ordine: prima parcelă ocupată de pârâtul, a doua parcelă ocupată de pârâții iar cea de a treia de către pârâtul. Situația aceasta există încă din perioada anului 1990 și chiar înainte închiriaseră terenul de la Consiliul Local. arată că întâlnindu-se cu pârâtul G acesta ar fi afirmat că va vinde reclamanților parcelele de teren aflate la acea dată în posesia lor. Declarațiile celor doi martori vin să confirme concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G, privind ordinea în care parcelele se folosesc și amplasarea lor în teren. Afirmația respectiv că reclamanții folosesc imobile, având alte numere topografice, este confirmată și prin adeverințele eliberate de Primăria comunei unde se arată că reclamanții și-au declarat dreptul dobândit în anul 2000, însă imobilele se identifică cu cele înscrise în CF 110.
Coroborând raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul cu cel întocmit în dosarul pentru revendicare imobiliară, rezultă că actualmente, dar și înainte de încheierea actului de partaj judiciar, reclamanții foloseau parcele de teren asupra cărora actualmente este întabulat dreptul de proprietate al societății comerciale pârâte iar actul de partaj nu a ținut cont de acordul cumpărătorilor. Astfel, acestora li s-a prezentat de către vânzător că achiziționează terenul pe care ei îl foloseau la momentul încheierii actelor, chiar dacă dreptul acestora pentru imobile corespunde unui teren situat în vecinătate, despre care niciodată reclamanții nu și-au dat acordul pentru al achiziționa. Astfel, experta, la momentul întocmirii acestui raport menționează că s-au format loturi distincte pentru reclamanți, potrivit criteriului folosinței faptice, fiind atribuite în favoarea reclamanților imobilele din loturile 5,6,7 și menționând ca și corespondent al lor imobilele înscrise în CF 2574 cu nr. top. 443, 444 și 445.In realitate, reclamanții au înțeles să achiziționeze imobilele potrivit folosinței faptice, acestea având o altă identificare topografică și identificându-se cu imobilele înscrise în CF 110 cu nr. top, 433, 434,435, 436, 437/2 și 438, unde ulterior s-a întabulat dreptul de proprietate al Transilvania. Este de menționat faptul că, din probele administrate rezultă că reclamanții au înțeles să achiziționeze doar parcelele de teren pe care le foloseau efectiv, fiind evidentă efectuarea unor lucrări agricole anuale și nu toată parcela care se limitează cu râul. Potrivit și constatării nemijlocite, rezultă că de la parcelele efectiv folosite de către reclamanți până la râul, există o zonă cu denivelări, neîngrijită și cu arbuști și care nu poate fi folosită pentru agricultură, unele dintre părți arătând că prin acel loc s-ar fi aflat cu mult timp în urmă, vechea albie a râului. Constatarea expertului tehnic, respectiv că parcelele care s-au atribuit reclamanților, mai exact cele înscrise în CF 2574, 2638 și 2637, au ca limită de delimitare directă râul și vin în continuarea terenurilor care au rămas în favoarea familiei, nu ține seama de faptul că, la momentul partajării realizate de expert s-a avut în vedere ca în lotul reclamanților să se atribuie doar imobile efectiv folosite de reclamanți, pentru agricultură. O situație mai clară este prezentată în raportul de expertiză întocmit de expert G, în dosar nr. 17/2005 al Judecătoriei Câmpeni unde se evidențiază terenurile efectiv folosite de către reclamanți și terenurile care, potrivit identificării făcute de expert, fără să țină cont de criteriul folosinței faptice, trebuiau a fi atribuite acestora.
Analizându-se aceste probe, se poate trage o concluzie certă că vânzătorii au înțeles să inducă în eroare pe reclamanți, în privința obiectului care efectiv s-a vândut iar această acțiune s-a continuat, la momentul când, solicitându-i expertei să întocmească un raport de expertiză, aceasta a identificat imobilele efectiv folosite de către reclamanți ca fiind înscrise în alte cărți funciare și având alte numere topografice decât cele reale. Rezultă astfel o acțiune frauduloasă a vânzătorilor și a expertei, care prin manevrele lor au reușit să obțină acordul vânzătorilor de a încheia contracte de vânzare - cumpărare a unor imobile pentru care în realitate ei nu manifestau nici un interes, nefiind imobile pe care ei să le folosească. Se poate afirma că există o mică diferență între litigiul civil dedus actualmente judecății și o faptă de inducere în eroare, la momentul încheierii contractului, în scopul de a obține un câștig material de către vânzători. Această concluzie este întărită și de faptul că, fără a fi prezenți cumpărătorii, experta, la solicitarea vânzătorului, a făcut identificarea în teren, sub masca că aceasta va respecta întocmai, ca element pentru partajare, criteriul folosinței faptice. Astfel, a propus atribuirea în favoarea reclamanților, potrivit criteriului folosinței faptice, a unor imobile pe care în realitate aceștia nu le foloseau, imobile ce se aflau în posesia altor persoane. Bazându-se pe buna credință, atât a expertei cât și a vânzătorilor, cumpărătorii au acceptat atât încheierea contractelor de vânzare - cumpărare cât și planul de parcelare, întrucât atât experta cât și vânzătorii au arătat că le vând parcelele pe care cumpărătorii le foloseau încă din înainte.
Se poate reține în cauză faptul că atât la momentul încheierii contractelor cât și ulterior, la momentul parcelării, cumpărătorilor li s-a prezentat o realitate inexactă, falsă, pe care ei nu o cunoșteau, bazându-se pe buna credință a vânzătorilor. Astfel, încă de la momentul anterior exprimării consimțământului, s-a pornit de la o premisă falsă, astfel că consimțământul cumpărătorilor a lipsit în ceea ce privește achiziționarea unor parcele de teren pe care în fapt ei nu le foloseau.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții G și precum și reclamanții aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea de motive, pârâții au susținut că instanța de fond a dispus în mod greșit anularea contractelor de vânzare - cumpărare câtă vreme părțile contractante de comun acord au încheiat actele în cunoștință de cauză, în baza expertizei de partaj voluntar cumpărătorii folosind imobilele cumpărate din 1999 până în prezent, în limitele și suprafețele stabilite de comun acord.
Soluția instanței de fond a fost criticată și prin prisma faptului că în mod greșit s-a transformat obiectul dedus judecății, câtă vreme acțiunea reclamanților s-a întemeiat pe motive de nulitate relativă și nu absolută, șa cum a reținut instanța la pronunțarea sentinței.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților recurenți șa încheierea contractelor de vânzare - cumpărare și nu s-a luat în considerare aspectul că reclamanții folosesc în realitate terenul cumpărat, soluția întemeindu-se pe afirmația acestora că au înțeles că în realitate cumpără ceva iar scriptic au cumpărat altceva.
Câtă vreme parcelarea imobilelor s-a efectuat de către un expert iar părțile și-au însușit această parcelare, lipsa de diligență și necunoașterea legii nu pot constitui motive de anulare a unor acte autentice, cu atât mai mult cu cât în speță nu s-a făcut dovada unor manopere frauduloase din partea pârâților vânzători.
Este greșită și motivarea instanței referitoare la perioada anterioară anului 1989, întrucât vânzarea s-a făcut conform cotelor de proprietate din cartea funciară și, mai mult, părțile în mod expres au renunțat la dreptul la acțiune prev. de art. 1327 - 1329 cod civil.
La rândul lor, reclamanții au criticat soluția instanței de fond prin prisma faptului că în mod greșit nu s-a dispus anularea actelor subsecvente încheiate cu pârâta SC TRANSILVANIA A, reținându-se eronat că nu s-a făcut dovada unei fraude comune, câtă vreme rezultă clar din întreaga probațiune administrată că la momentul încheierii contractului, atât vânzătorii cât și societatea cumpărătoare cunoșteau ce terenuri sunt folosite de reclamanții recurenți, observându-se lucrările agricole efectuate pe aceste terenuri.
Intimata SC TRANSILVANIA a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți și admiterea recursului pârâților întrucât în speță motivele invocate de reclamanți nu pot atrage nulitatea actelor autentice încheiate în fața notarului câtă vreme au semnat și și-au însușit declarația de parcelare, necontestând documentația de dezmembrare întocmită de expertă iar în ce privește actul subsecvent prin care intimata a dobândit imobilul, în speță nu s-a făcut dovada relei sale credințe la încheierea contractului.
Prin decizia civilă nr. 273/24 iunie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, recursurile reclamanților G, și ale pârâților G, - au fost respinse.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că, în ce privește critica adusă de pârâții recurenți privitoare la interpretarea greșită de către prima instanță a obiectului cererii prin prisma motivelor de nulitate reținute, aceasta nu poate fi primită întrucât așa cum în mod corect a sesizat instanța fondului, motivele acțiunii se circumscrie erorii-obstacol, ca viciu de consimțământ constând în falsa reprezentare asupra identității obiectului -error în corpore- și care sancționează actul juridic cu nulitate absolută.
Referitor la reaua credință reținută în sarcina pârâților recurenți, aceasta a fost analizată în raport de intenția părților contractante la momentul încheierii actelor atacate, intenție care în ce-i privește pe reclamanții cumpărători a stat la baza consimțământului asupra vânzării, toate operațiunile juridice întemeindu-se pe criteriul folosinței faptice.
Astfel, după cum rezultă din probele administrate, consimțământul cumpărătorilor s-a întemeiat pe reprezentarea faptului că achiziționează parcelele efectiv folosite în mod agricol, acesta fiind și criteriul avut în vedere la întocmirea actului de parcelare.
Ori, câtă vreme vânzătorii recurenți au cunoscut intenția cumpărătorilor și amplasamentul parcelelor folosite de aceștia, cu rea credință au eludat acest element determinant care a stat la baza realizării acordului de voință, aspect corect sesizat de prima instanță în urma coroborării probelor administrate.
În acest context, susținerea pârâților recurenți privitoare la folosința terenurilor în limitele și suprafețele stabilite de comun acord din anul 1999 ca și cea referitoare la însușirea de către cumpărătorii reclamanți a expertizei de parcelare care respectă amplasamentul și folosința faptică exercitată de la momentul vânzării sunt contrazise de probele dosarului care au relevat că terenurile folosite de reclamanți de la momentul vânzării nu sunt cele atribuite prin actul de partaj iar la întocmirea expertizei de parcelare, cumpărătorii au fost induși în eroare, prin aparenta respectare a criteriului folosinței faptice cu ocazia partajării.
Pe de altă parte, pentru a ne afla în prezența erorii obstacol ca viciu de consimțământ se cer a fi întrunite cumulativ două condiții și anume, elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor, determinant pentru încheierea actului și cocontractantul - în actele bilaterale - cu titlu oneros să fi știut acest lucru.
Ori, în speță, elementul hotărâtor, determinant pentru încheierea actului l-a constituit amplasamentul parcelelor asupra cărora reclamanții cumpărători exercitau folosința faptică și cu privire la care au înțeles că tranzacționează iar acest element determinant a fost cunoscut de către vânzătorii cocontractanți, împrejurare față de care, fiind întrunite cumulativ cele două condiții și făcându-se dovada erorii în care s-au aflat cumpărătorii, în mod corect s-a reținut nulitatea absolută a actelor atacate.
În ce privește criticile aduse sentinței sub aspectul incidenței art.1330 cod civil raportat la art.1327-1329 Cod civil nici acestea nu pot fi reținute întrucât, așa cum corect a sesizat prima instanță, textele legale invocate vizează întinderea obiectului vândut, ori, în speță se pune problema unui alt obiect decât cel pentru care cumpărătorii și-au exprimat consimțământul.
Cu privire la criticile formulate de reclamanții recurenți, nici acestea nu pot fi reținute ca fondate în condițiile în care nicio probă de la dosar nu a relevat implicarea terțului dobânditor SC SA în manoperele de inducere în eroare a reclamanților cumpărători, manopere ce au avut loc anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare între SC SA și pârâții.
Concluzia instanței de fond asupra acțiunii frauduloase a vânzătorilor s-a raportat la momentul încheierii actelor de către cumpărătorii reclamanți neputând fi extinsă asupra terțului dobânditor SC SA câtă vreme nu există nicio probă în acest sens.
Faptul că reclamanții cumpărători au fost în eroare la încheierea actelor cu vânzătorii, nu poate atrage nulitatea actelor subsecvente încheiate cu aceștia din urmă cu terțul dobânditor, câtă vreme nu s-a făcut dovada relei credințe a terțului, la momentul contractării acesta întemeindu-se pe înscrierile din Cartea Funciară conform cărora vânzătorii erau proprietari ai imobilului.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții G, și, criticând soluția Tribunalului pentru nelegalitățile prevăzute de art.304 pct.1 și 9 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Câmpeni.
În motivarea recursului au susținut în esență că în mod greșit Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs, întrucât obiectul procesului era anularea parțială a contractului de vânzare - cumpărare și restabilirea situației anterioare de CF, deoarece valoarea obiectului procesului era mai mare de 100.000 lei, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.282 ind.1 cod procedură civilă și nici art.54 din Legea 304/2004. Că în mod greșit au fost stabilite cheltuielile de judecată.
Intimata SC Transilvania SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 cod procedură civilă.
Verificând obiectul cauzei, se constată că reclamanții au solicitat anularea a trei contracte de vânzare-cumpărare, unul în valoare de 300 RON, al doilea în valoare de 800 RON și al treilea în valoare de 800 RON privind bunuri imobile și restabilirea situației anterioare de CF ca și capete subsidiare.
Valoarea tuturor celor trei contracte totalizează 19.000 RON, dar luate separat, pentru fiecare contact se puteau introduce trei cereri de chemare în judecată având o valoare de sub 100.000 RON.
Potrivit art. 282 ind.1 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului cererile de chemare în judecată al căror obiect are o valoare de sub 100.000 lei, acestea fiind supuse numai căii de atac a recursului.
Față de aceste considerente, Tribunalul Alba în mod corect a judecat cauza ca și recurs într-un complet de judecată format din trei judecători.
În aceste condiții, în mod corect instanța de recurs a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Întrucât reclamanții au căzut în pretențiuni, aceștia urmează să plătească intimatei SC Transilvania SA, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor de la dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții G, și, împotriva Deciziei civile nr. 473/24 iunie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimatei SC Transilvania SA suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Februarie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2ex/ 25 Februarie 2009
Jud. fond:
Jud. recurs:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
