Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 80/2009
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 293/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect rectificare carte funciară rectificare, constatarea nulității absolute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, după ora 10,30, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială și în reprezentarea recurentei reclamante (fila 7) și avocat cu împuternicire avocațială (fila 20) în reprezentarea intimaților reclamanți, lipsind aceștia.
În cauză s-a formulat cerere de abținere de către titularul completului de recursuri C3, domnul judecător - -, cerere respinsă prin încheierea 2/R/CC din 18 Februarie 2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este netimbrat.
Avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/19.02.2009 în valoare de 10 RON și timbru judiciar de 0,15 RON. De asemenea, mai depune și practică judiciară în dovedirea problemei privind partajul voluntar perfect valabil între părți. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, schimbarea deciziei atacate și a sentinței în sensul admiterii acțiunii, învederând că problema litigiului este aceea ca instanța să decidă dacă această convenție, respectiv înscrisul intitulat "Declarație" reprezintă sau are valoare de partaj voluntar între cei patru frați. Se susține că în fapt, în 1996, prin modul de împărțire al construcțiilor s-a urmărit împărțirea casei în patru părți egale, sens în care se reține uzufructul viager în favoarea recurentei și părțile stabilesc ca terenul să se împartă în două părți. Această variantă cade în 2003, când părțile nu mai țin cont de convenție, însă în cauză nu există un înscris care să aibă valoare de partaj, singura împărțire validă fiind doar cu privire la construcție, și nu la teren, pentru care nu s-a decis nimic, existând doar o cerere de partajare a folosinței acestuia. Mai arată că prin decizia nr. 120/2005 se înlătură modul de partajare a folosinței, rămânând nesoluționată această chestiune raportat la dispozițiile legale, lucru care se menține și în apel, de unde rezultă faptul că, cu prilejul partajului construcției, nu s-a tranșat problema cu privire la teren, iar recurenții de față nu sunt de acord, sens în care nu există autoritate de lucru judecat cu privire la modul de partajare al terenului, făcându-se referire doar tangențial la faptul că părțile și-ar fi tranșat și întabulat dreptul de proprietate, lucru ce nu se reflectă în dispozitiv. Ori, cu referire la decizia Tribunalului Sibiu, acest lucru nu se verifică, însă se poate observa că în privința acestui partaj judiciar intimații nu au făcut obiecții cu privire la cota de raportat la construcție și teren și nu s-a contestat faptul că fiecare parte vine la moștenire cu o cotă de, clienții săi ajungând în situația injustă față de acest înscris, revocat prin însăși cererea de chemare în judecată, de care se folosesc în sensul existenței unei convenții și prin care se solicită partajarea terenului. În concluzie, față de faptul că se consideră că în mod greșit instanța reține că e vorba de o convenție voluntară perfect valabilă, constatarea nevalabilității acesteia impunându-se față de faptul că există deja un partaj judiciar, iar instanța de judecată trebuie să interpreteze clauza privitoare la teren și că părțile au înțeles să dobândească acest teren prin acte între vii, se impune constatarea nulității absolute a acestui act întrucât trebuia încheiat în formă autentică. Prin urmare, solicită admiterea recursului de față raportat și la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, precizând că declarația de partaj referitoare la teren nu se mai impune a fi analizată atât timp cât prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a pronunțat că această convenție, în întregime, este perfect valabilă și produce efecte juridice, toți moștenitorii au fost de acord și cu modul de împărțire a bunurilor. Or, acel teren a fost atribuit lui și, aceștia devenind proprietari exclusivi și cu caracter retroactiv, nefiind proprietar, s-ar impune analizarea excepției lipsei calității procesuale, cu atât mai mult cu cât nu i s-a încălcat nici un drept și nu are nici un interes pentru a invoca nulitatea acestui partaj. Astfel, mai susține că cele două excepții sunt admisibile. Pe fond, solicită să se constate autoritatea și puterea de lucru judecat în cauză cu privire la partajul perfect legal asupra terenului și susținerile cu privire la faptul că acesta trebuia să îmbrace forma autentică trebuie înlăturate chiar dacă este vorba de un înscris sub semnătură privată, care însă a fost autentificat și legalizat de notar și nu este o renunțarein favorem- pentru că terenul s-a împărțit între cei doi frați și toți au semnat modul de împărțire. În concluzie, se solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, solicitând cuvântul în replică, învederează că din modul de dezbatere al succesiunii există renunțarein favorempentru că inițial trebuia stabilită cota de pentru fiecare moștenitor și apoi să vină moștenitorii de față să renunțe la în sensul că: "sunt de acord să cedez cota mea de ".
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 530/2008 a Judecătoriei Mediașs -a respins acțiunea civilă privind constatarea nulității absolute clauză convenție formulată de către reclamanții și in contradictoriu cu pârâții F și 1OSIF, s-a respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea înaintată instanței la data de 14.11.2007 reclamanții si, domiciliați în Mediaș,- au solicitat în contradictoriu cu parații si, ambii cu același domiciliu, - rectificarea suprafeței cu nr. top 3564/2/7/1 înscrisa în Cf 7917 Mediaș de la 237 mp la 219 mp. sistarea stării de indiviziune succesorală privitoare la imobilul teren, in suprafața reala de 219 mp înscris în Cf 7917 Mediaș nr. top 3564/2/7/1 corespunzător cotelor de1/4deținute de fiecare în natura, prin formarea de loturi.
rima instanță a constatat că între părți, respectiv, jr. si - s-a încheiat la data de 15.11.1996 un act intitulat"declarație",autentificat sub nr. 4201/15.11.1996 la BNP prin care cei patra descendenți au împărțit bunurile rămase în urma decesului părinților lor și. împărțeala s-a făcut asupra casei situata pe terenul în suprafață de 237 mp din Mediaș,-, părțile stabilind ca aceasta construcție sa fie împărțită in mod egal intre cei patra frați.
Cu privire la terenul pe care se afla aceasta construcție, semnatarii actului au stabilit că acesta se va împărți în două părți egale, între reclamanta și paratul, ceilalți frați declarând că nu au nici o pretenție asupra terenului.
Susținerea reclamanților in sensul ca in convenție ar fi vorba despre o renunțare in favorem nu poate fi avuta in vedere întrucât nu rezulta din act si din probele administrate ca si au renunțat la cota ce le-ar fi revenit din terenul in discuție in favoarea celorlalți doi frați, astfel incit sa fie necesara forma autentica. Pentru a conchide ca suntem in prezenta unei astfel de renunțări este nevoie de dovezi clare cu privire la intenția si operațiunile juridice ce au intervenit intre părți.
Atâta vreme cat actul a fost încheiat si prin semnătura cei patru frați au fost de acord cu cele ce cuprinde actul, acesta are putere de lege intre ei, conform dispozițiilor art.969 care prevede ca aceste convenții legal încheiate au putere de lege intre părți.
Partajul voluntar poate îmbrăca orice forma, poate fi făcut chiar verbal, fiind producător de efecte juridice chiar si in aceste condiții, daca este dovedit.
Pe de altă parte, fiind declarativ de drepturi, nu este necesar ca încheierea lui sa se facă în formă autentică, pentru a produce efecte juridice forma consensuală fiind de ajuns.
Se poate menționa aici că cei patru frați s-au judecat într-un proces de partaj (dosar nr.286/2003 al Judecătoriei Mediaș ) asupra imobilului construcție și teren înscris în Cf nr. 7917 Mediaș, nr. top 3564/2/7/2/1, proces soluționat prin sentința civilă nr. 999/26 martie 2004 a Judecătoriei Mediaș, casa fiind împărțita în patra apartamente și atribuit fiecărei părți câte un apartament, iar pentru teren s-au stabilit cote indivize comune de câte 25% pentru fiecare (sentința existenta in dosarul atașat).
Prin decizia civilă nr. 120/2005 a Tribunalului Sibiu (filele 23-30 dosar judecătorie), rămasă irevocabilă prin decizia nr.723/2005 a Curții de Apel Alba, a fost modificată sentința Judecătoriei Mediaș în sensul că se înlătură includerea terenului clădit și neclădit în părțile comune aferente apartamentelor rezultate din dezmembrare, s-a luat act de renunțarea la judecata in privința partajului de folosința a terenului. S-a reținut ca s-a făcut dovada ca prin ordinul nr.822/11.03.1996 terenul in suprafața de 237 mp a fost atribuit lui senior, sens in care a fost si intabulat in CF acesta ca proprietar al terenului (in anul 2004).
Faptul ca terenul a fost intabulat pe numele defunctului al părților doar în anul 2004, iar ei au convenit asupra acestuia in 1996, după emiterea ordinului din martie 1996, nu are relevanta asupra valabilității convenției, deoarece, odată ce dreptul a intrat in masa succesorala, părțile puteau dispune cu privire la împărțirea acestuia chiar si înainte (dar obligatoriu după moartea tatălui), important fiind ca acest bun sa intre in patrimoniul defunctului si astfel in masa succesorala, fie si ulterior.
Nici faptul ca paratul nu a putut da relevanta acestei convenții in cartea funciara din cauza lipsei formei autentice nu reprezintă un motiv de nulitate a acesteia, acest aspect depășind cadrul prezentului dosar.
Cum alte motive de nulitate absoluta nu s-au invocat s-a constatat de către instanță că nu sunt alte motive de nulitate pe care sa le poată invoca din oficiu, acțiunea urmează a fi respinsa in baza art. l169 civ. conform căruia cine face propunere in fata judecații trebuie sa dovedească; or, reclamanții nu si-au dovedit susținerile.
Cat privește cheltuielile de judecata solicitate de către parați, acestea au fost respinse întrucât s- constatat ca nu exista la dosar - dovada efectuării acestora, la dosar fiind doar chitanța pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat aflata la fila 19 insa aceasta este datata si depusa înainte de formularea de către reclamanți a cererii completatoare ce face obiectul acestui dosar, prin urmare privește costul unor servicii avocațiale efectuate pentru acțiunea disjunsa, urmând a fi avute in vedere in acel dosar.
Împotriva acestei sentințe reclamanții si au declarat apel, solicitând schimbarea sentinței civile nr. 530/2008 pronunțata de Judecătoria Mediaș in sensul constatării nevalabilității convenției din 15.11.1996 intitulată "Declarație" în partea privitoare la partajarea imobilului teren nr. top 3564/2/7/1, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în proporție egală fiecare.
Prin decizia civilă nr. 293/2008 Tribunalul Sibiua fost respins apelul declarat de apelanții reclamanți și în contradictoriu cu intimații pârâți, împotriva sentinței civile nr. 530/28.02.2008 a Judecătoriei Mediaș.
Au fost obligați apelanții reclamanți la plata către intimații pârâți a sumei de 850,03 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
La data de 15.11.196, părțile din prezentul litigiu -, și - născută, au convenit printr-un înscris intitulat "Declarație"- legalizat de notarul public sub nr. 4.201/1996 modalitatea de împărțire a casei părintești rămasă de pe urma defuncților lor părinți și.
Astfel la punctul 1 s-a stabilit că se va împărți între frați în patru părți egale casa, iar va avea un drept de uzufruct viager, iar la punctul 2 s-a inserat că terenul aferent în suprafață de 237 mp. se va împărți în două părți egale, între și, ceilalți frați neavând nici o pretenție asupra acestui teren.
Între frați ivindu-se neînțelegeri cu privire la modalitatea concretă de efectuare a partajului s-a promovat acțiune civilă de sistarea a indiviziunii pe rolul Judecătoriei Mediaș înregistrată sub nr. 286/2003, soluționată prin sentința civilă nr. 999/2004 prin care a fost rectificată suprafața de, s-a dispus sistarea indiviziunii asupra construcției constatându-se cote indivize de 25 % pentru fiecare din coindivizari asupra terenului clădit și neclădit aferent acesteia, s-a stabilit linia de graniță și s-a stabilit partajul folosinței suprafeței de 94 mp. teren în loturi egale.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, prin motivele de apel invocându-se nelegalitatea sentinței atacate și pentru cenzurarea convenției părților cu privire la servitutea de trecere și pentru partajarea terenului.
Instanța de apel a admis calea de atac declarată și a înlăturat din sentință dispozițiile privind includerea terenului clădit și neclădit în părțile comune apartamentelor rezultate din dezmembrare constatând ca fiind întemeiat motivul de apel al apelanților, și care au arătat în motivele de apel că nu se poate ca una din căile de acces să rămână în folosința exclusivă a lui întrucât s-ar încălca partajul făcut între frați.
Instanța de apel a reținut în motivarea soluției de înlăturare din sentință a dispozițiilor privind includerea terenului clădit și neclădit în părțile comune ale apartamentelor că cei patru frați au încheiat o convenție prin care au hotărât asupra partajului fiind în situația prevăzută de art. 730 Cod civil, convenția de partaj fiind perfect legală.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 723/27.09.2005 a Curții de Apel Alba I.
Astfel, susținerile apelanților referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a puterii de lucru judecat în ceea ce privește valabilitatea convenției sunt nefondate, considerentele instanței de apel din ciclul anterior fiind în limitele învestirii și au corespondent în dispozitivul deciziei pronunțate în apel.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că în prezenta cauza aceasta chestiune apare ca fiind tranșată, decurgând din prezumția legala de adevăr de care se bucura o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Oricum, se constată că prima instanță nu a respins cererea invocând excepția autorității de lucru judecat, analizând fondul cererii formulate, trimiterile la puterea de lucra judecat fiind făcute colateral ca argumentare.
Analizând cel de al doilea motiv al apelului, tribunalul constată că actul încheiat între părți constituie o convenție de partaj în sensul art. 730 Cod civil.
Astfel, toți copărtașii și-au stabilit reciproc calitatea de coindivizari și cotele părți ce le revin, instanța de judecată efectuând doar împărțeala propriu - zisă în natură prin formarea și atribuirea de loturi.
În instanță părțile nu și-au contestat calitatea de moștenitori și cotele ce le revin prin succesiune astfel că partajul voluntar nu s-a transformat în unul judiciar și nici nu a avut loc o revocare a convenției în condițiile art. 969 alin. 2 întrucât clauzele referitoare la calitate și cote nu au fost repuse în discuție.
De asemenea, nu se poate reține că prin clauza de atribuire a terenului doar pentru doi din cei patra moștenitori s-a realizat o donație indirectă ce trebuia pentru validitate să se încheie prin act autentic.
Potrivit art. 730 cod civil erezii pot împărți între ei bunurile succesorale oricum ar voi fără îndeplinirea unei formalități. Prin urmare, stabilirea doar pentru unii dintre moștenitori a unor drepturi asupra unui bun din masa succesorală - terenul nu se impunea a fi făcută prin act autentic, aceasta fiind valabilă în baza textului legal citat și prin înscris sub semnătură privată, legalizat de notarul public.
Față de aceste considerente, s-a constatat că criticile aduse prin motivele de apel sunt nefondate și s-a dispus, în baza art. 297 Cod procedură civilă, respingerea apelului declarat de reclamanți, cu consecința menținerii sentinței atacate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă s-a obligarea apelanților reclamanți la plata către intimații pârâți a sumei de 850,03 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
- instanța de apel a concluzionat greșit că există putere de lucru judecat în ceea ce privește analizarea valabilității convenției de partaj întrucât a reținut și argumentat eronat situația de speță. În esență se arată că decizia nr. 120/2005 la care face referire instanța de apel nu a tranșat valabilitatea convenției de partaj în privința terenului, iar dispozitivul se referă la partajarea folosinței și nicidecum la partajul terenului;
- nu se poate reține existența unui act de partaj voluntar, obligatoriu între părți potrivit art. 969 Cod civil. Existența unui partaj voluntar face inadmisibil un partaj judiciar ori între părți partajul s-a rezolvat pe cale judiciară iar prin promovarea cererii de partaj judiciar este evident că părțile semnatare ale înscrisului "Declarație" au revocat convenția făcută;
- motivul trei de apel nu a fost analizat, referirea instanței fiind pur enunțiativă fără argumente de fapt și de drept.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții și au investit instanța de judecată cu acțiune privind constatarea nulității absolute a înscrisului declarație legalizat sub nr. 4201/15.11.1996 în ce privește partajarea imobilului teren cu nr. top 3564/2/7/1 susținând în esență că respectiva clauză este nulă absolut întrucât reprezintă în fapt o renunțare in favoarem și nu îndeplinește cerința formei autentice.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reținând în esență că nu este o renunțarein favorem, astfel încât nu e necesară forma autentică întrucât partajul voluntar poate îmbrăca orice formă și având în vedere art. 1169 Cod civil.
De asemenea, prin respingerea apelurilor, instanța de fond a pronunțat o decizie legală.
Prima critică adusă hotărârii atacate nu poate fi primită. Instanța de apel a înlăturat în mod corect susținerile reclamanților care au argumentat primul motiv de apel, reținând că prima instanță nu a respins acțiunea prin prisma excepției autorității lucrului judecat, ci a analizat pe fond cererea reclamanților.
E de precizat că toate trimiterile instanței de fond la decizia nr. 120/2005 se referă la puterea de lucru judecat și, oricum, aceste trimiteri nu au impietat asupra soluționării fondului cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond și cea de apel au analizat cererea de constatare a nulității prin prisma motivelor de nulitate invocate de către reclamanți. Astfel, chiar dacă, așa cum se susține prin motivele de recurs, instanța de apel a reținut o greșită stare de fapt, aceasta nu mai constituie critică de recurs după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă.
Esențială în cauză este reținerea corectă a situației de fapt și de drept de către instanțele de fond referitoare la cererea de constatare a nulității absolute a clauzei privind partajul terenului.
Prin urmare, susținerile recurenților referitoare la decizia nr. 120/2005 exced prezentului cadru procesual.
Nici criticile referitoare la existența actului de partaj convențional nu pot fi primite.
În prezentul cadru procesual instanța era obligată, în conformitate cu principiul disponibilității statuat de codul nostru procesual civil, respectiv art. 129 alin 1 Cod procedură civilă, să analizeze cererea formulată de către reclamanți prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate.
Acest principiu a fost respectat de către instanțele de fond.
Aspectele invocate privind existența unui partaj judiciar care nu se poate realiza în condițiile în care există un partaj voluntar exced prezentei cauze, putând fi invocate în acțiunea disjunsă de ieșire din indiviziune.
Oricum, corect s-a reținut de către instanța de fond că nu există nici un motiv de nulitate a convenției încheiate între părți, aceasta fiind obligatorie conform art. 969 Cod civil.
Nici ultima critică adusă hotărârii atacate nu poate fi primită.
Instanța de apel a analizat și argumentat motivul de apel referitor la înțelesul exact al clauzei de la punctul 2 al înscrisului și care reprezintă, potrivit reclamanților, o renunțarein favorem,nulă absolut datorită lipsei formei autentice.
Corect au reținut instanțele de fond că prin această clauză de atribuire a terenului doar pentru doi din cei patru moștenitori, nu s-a realizat o donație indirectă ce trebuia, pentru valabilitate, să se încheie prin act autentic.
Corect s-au reținut de către instanța de apel dispozițiile art. 730 din Codul civil.
Renunțarea la moștenire este actul juridic unilateral, expres, prin care succesibilul declară că nu își însușește titlul de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală, devenind străin de moștenire.
Acest act de renunțare este un act juridic solemn, indivizibil. Prin urmare, succesibilul trebuie să se pronunțe unitar cu privire la dreptul său succesoral, nefiind posibilă acceptarea în parte a moștenirii (a unor bunuri din moștenire) și renunțarea la rest (nemo pro parte heres).
Renunțarea trebuie să fie pur abdicativă (impersonală și cu titlul gratuit).
Renunțareain favoremreprezintă într-adevăr o donație indirectă cu toate consecințele acceptării și transmiterii tuturor drepturilor succesorale.
Însă în speță corect au reținut instanțele de fond că nu suntem în prezența unei clauze de renunțare sau a unei donații indirecte.
Pe de altă parte, renunțarea la moștenire este, așa cum s-a arătat, un act indivizibil, solemn.
Ori, prin înscrisul intitulat "Declarație" cei patru moștenitori au realizat, în conformitate cu art. 730 Cod civilă, împărțirea bunurilor succesorale.
Pe de altă parte, nici unul din moștenitori nu au prezentat declarația de renunțare înscrisă în registrul special de renunțare la succesiune.
Mai mult, asupra imobilelor construcții, cei patru moștenitori și-au împărțit bunul în cotele în care au voit.
Prin urmare, în speță este exclusă renunțareain favoremfață de indivizibilitatea dreptului de opțiune succesorală și de renunțare la moștenire.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
(continuarea deciziei nr. 80/2009 din dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 293/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/ 24 Februarie 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. -
ÎNCHEIERE nr. 2/R/CC/2008
Ședința din Camera de Consiliu din 18 Februarie 2009
Președinte: - - - --vicepreședinte
Judecător: - -
Judecător:
Grefier:
Pe rol se află soluționarea cererii de abținere formulată de domnul judecător: - - în dosar nr-.
În motivarea cererii magistratul arată că se abține de la judecarea cauzei întrucât a pronunțat în recurs decizia civilă 423/27.09.2005 a Curții de Apel Alba I, la care face trimitere decizia atacată cu prezentul recurs, existând o antepronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând, având în vedere cererea de abținere formulată de domnul judecător: - -, care a motivat de ce se abține de la judecarea prezentei cauze, instanța o găsește neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 27(7) Cod procedură civilă și urmează aor espinge în baza art. 26, 34 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE
Respinge cererea de abținere de la soluționarea cauzei nr- privind recursul formulat de către reclamanții și, cerere formulată de domnul judecător - -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
- -
GREFIER
RED.
TEHNORED. /2 ex/18.02.2009
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
