Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 824/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 824
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în DTS, str. -. -, nr. 38, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 72/A din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5491 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în DTS, str. -. -, nr. 38, jud. M și intimații pârâți, domiciliați în DTS, str. -. -, nr. 38, jud. M, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, prin avocat, intimatul reclamant, prin procurator și intimații pârâți, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea întâmpinării de către intimații pârâți,; de asemenea, s-a învederat depunerea de către intimatul reclamant a unui set de înscrisuri și note de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a depus la dosar un memoriu și un set de înscrisuri care mai sunt atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și să se constate că instanța de apel a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că în cauză nu este vorba de o coproprietate forțată, că este posibilă ieșirea din indiviziune prin stabilirea unei servituți de trecere cu care recurenta pârâtă este de acord; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Procurator, pentru intimatul reclamant, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat de recurenta pârâtă, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei -. Tr. S, la data de 21.06.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune și să se instituie o servitute de trecere pentru lotul său în sarcina pârâților, pentru a i se permite accesul cu mijloace auto.
În motivarea cererii a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.3400 din 23.10.2001, de către BNP, a cumpărat suprafața de 200. teren indiviz din totalul de 525. suprafața lotului deținută de pârâți. A mai arătat că imobilul în discuție are un front stradal de 11,47. fiind comod partajabil în natură.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul a cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 3400/23.10.2001, suprafața de 200. teren indiviz împreună cu construcțiile situate pe acest teren. Aceste construcții sunt bine delimitate, reclamantul cumpărând o casă de locuit în suprafață de 64,82. un garaj de tablă în suprafață de 14,25m.p., o magazie în suprafață de 8,60. și din scândură în suprafață de 5,04.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte cererii principale, iar reconvențional obligarea pârâtului să-i plătească despăgubiri pentru terenul proprietatea sa afectat de servitutea de trecere.
Pârâții și au invocat excepția puterii de lucru judecat, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul.
Prin sentința civilă nr.5491 din 25 noiembrie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu S a respins excepția autorității de lucru judecat; a respins acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și a respins cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta nu operează întrucât din hotărârile depuse la dosar, respectiv, sentințele civile 2602/1997, 2964/1999, deciziile civile nr. 1327/A/1997, 1266/A/1999, nu reiese cu claritate că, cauza are același obiect, iar procesul s-a purtat și între alte părți, reclamantul C-tin nefiind parte în aceste procese.
Sentința civilă nr. 2964/29.03.1999 a avut ca obiect servitute și obligația de a face, acțiune ce a fost respinsă, dar nu a fost motivată. În acest dosar pârâta a avut calitatea de reclamantă, iar în cauza de față are calitatea de pârâtă.
Pe fond, instanța a respins acțiunea cu motivarea că, din cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză a rezultat că, așa cum s-a reținut dealtfel și în considerentele nr.2602/1997, definitivă prin respingerea apelului, construcțiile proprietatea celor 3 familii și poziționarea acestora față de vecini, neavând o altă ieșire la stradă în afara celei situate în partea de nord, respectiv str.-.- nr.38, ieșirea din indiviziune asupra terenului pe care sunt amplasate aceste construcții nu este posibilă. Că, în speță, există caz de coproprietate forțată și perpetuă, ca excepție de la prevederile art.728 civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul și intimata.
Reclamantul recurent a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât prin sentința pronunțată au fost încălcate dispozițiile art.728 civ. care statuează că nimeni nu poate fi obligat să rămână în stare de indiviziune și că de altfel expertizele efectuate în cauză, deși stabilesc că părțile pot ieși din indiviziune, propun în schimb variante proaste pentru partajare; în mod greșit instanța de fond a motivat respingerea acțiunii pe împrejurarea că părțile au o singură cale de acces la stradă, deși nici un text legal și nici practica judiciară nu stabilesc că în această situație ieșirea din indiviziune nu este posibilă.
Pârâta a criticat sentința pentru netemeinicie în sensul că motivarea instanței de fond este în contradicție cu expertiza efectuată în cauză și cu situația de pe teren.
Intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2602/1997 și respectiv, 2964/20.03.1999.
În ședința publică din 10 februarie 2009, instanța recalificat calea de atac formulată de recurentul din recurs în apel cu motivarea că, acțiunea principală a avut ca obiect două petite dintre care, unul ( instituirea unei servituți de trecere) implicând o obligație de a face din partera pârâților este atacabil cu apel, atrăgând ca atare această cale de atac pentru ambele petite.
Prin decizia civilă nr. 72A din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul și pârâta împotriva sentinței civile nr. 5491/25.11.2008, pronunțată de Judecătoria -. Tr. S, în contradictoriu cu intimații pârâți și, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2602/14.04.1997, a Judecătoriei Turnu Severin, rămasă definitivă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr.1227/A/8.09.1997 a Tribunalului Mehedinția fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta (la acea dată) împotriva pârâților, - și G cu privire la ieșirea din indiviziune a asupra suprafeței de teren de 325. situat în -.Tr. S, str. -.- nr.38, cu vecini: R-., Ap-Gureșu G, S- - și și N-str--.-.
În acea cauză, deși s-a solicitat ieșirea din indiviziune doar asupra suprafeței de 325. a formulat întâmpinare pârâta arătând că de fapt tot terenul are o suprafață de 525. în curtea comună existând și imobilul aparținând sorei sale -, afară de imobilele ce aparțin reclamantei. Ca atare, prin sentința de mai sus, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că părțile dețin în indiviziune o suprafață de 497,20. pe teren existând 3 clădiri aparținând celor trei familii din litigiu și față de poziționarea acestor clădiri și poziționarea acestora față de vecini- neavând o altă ieșire la stradă în afara celei situate în partea de nord ( str.-.- nr.38), ieșirea din indviziune asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile nu este posibilă.
În speță, însă, din cele două rapoarte de expertiză întocmite de în cauză de expert și rezultat că aceste împrejurări nu s-au modificat și că prin ieșirea din indiviziune, atât familia cât și familia ar avea imobilele situate în loc înfundat pentru a căror exploatare este nevoie de instituirea unui drept de servitute pe proprietatea, care ocupă întregul front stradal. Datorită împrejurării amplasării încrușișate și înșiruite a construcțiilor proprietate părților, este imposibilă acordarea de servitute pentru fiecare familie în parte.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel formulat de reclamantul în sensul că se încalcă principiul statuat în art.728C.civ. în sensul că nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune, de vreme ce prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3400/2001 a cumpărat suprafața de 200. teren indiviz din totalul de 525. cu riscul coproprietății perpetue și forțate ( ca excepție de la art.728 civ.) stabilită prin sentința civilă nr. 2602/1997 a Judecătoriei Turnu Severin.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel formulat de în sensul că, deși este singura care plătește impozit pentru terenul de la stradă, celelalte părți folosesc cu titlu gratuit acest teren. S-a constatat că, potrivit actului de partaj voluntar autentificat nr.2318/1991 de notariatul de Stat Județean M, aceasta este proprietară în indiviziune cu și asupra terenului de 325. Ca atare, dreptul de proprietate al acesteia nu este individualizat cu privire la terenul de la stradă, așa cum susține în motivele de apel, acest teren, ca delatfel întreaga suprafață, aparținând tuturor proprietarilor indivizi.
În termen legal, împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta, criticându-le pentru nelegalitate deoarece în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. în sensul lipsirii de temei legal a hotărârii și încălcarea legii raportat la dispoz. art. 728 Cod civil, referitor la ieșirea din indiviziune; în cauză nu a intervenit autoritatea de lucru judecat față de faptul că în cauză nu este același obiect, iar procesul s-a purtat între mai multe părți; situația s-a schimbat față de hotărârea inițială având în vedere că din raporturile de expertiză rezultă că este posibilă ieșirea din indiviziune cu instituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea recurentei, servitute cu care aceasta este de acord.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, împărțeala putând fi solicitată chiar în situația unei convenții sau prohibiții contrare.
Cu toate acestea, există situații când coproprietatea este forțată sau perpetuă, impunându-se a fi menținută independent de voința coproprietarilor. Este adevărat că acest gen de coproprietate forțată caracterizează în general bunurile accesorii a căror soartă juridică este indisolubil legată de aceea a bunurilor principale cărora le sunt destinate să le servească.
Însă, în speță, coproprietatea forțată a fost menținută asupra terenului aferent construcțiilor, proprietatea părților implicate în proces, prin sentința civilă nr. 2602/14.04.1997, pronunțată de Judecătoria -. Tr. S, în litigiul dintre, - și G, pentru ieșire din indiviziune asupra aceleiași suprafețe de teren ce face și obiectul prezentei cauze, respectiv terenul de 497,20mp. Această hotărâre judecătorească este irevocabilă, așa cum rezultă din mențiunea făcută pe hotărâre.
Reclamanta, de la acel moment, a investit instanța cu o acțiune de ieșire din indiviziune asupra unui teren de 325mp, dar instanța, pe baza expertizelor efectuate în cauză, a concluzionat că indiviziunea privește suprafața totală de 497,20mp și asupra acestei suprafețe de teren s-a pronunțat, constatând că datorită modului în care sunt poziționate construcțiile proprietatea părților, ieșirea din indiviziune nu este posibilă, situație în care curtea are caracter perpetuu de curte comună.
Această hotărâre este intrată în puterea lucrului judecat și constituie autoritate de lucru judecat, așa cum corect a reținut instanța de apel, având în vedere dispoz. art. 1201 Cod civil, fiind îndeplinită tripla identitate de cauză, obiect și părți.
Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, punându-se astfel capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.
Așa cum s-a arătat mai sus, nu există nici un dubiu cu privire la obiectul și cauza celor două acțiuni, iar în ceea ce privește părțile, se constată, de asemenea, identitate, având în vedere că reclamantul a cumpărat, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3400/23.10.2001, construcțiile și terenul aferent, de la G și --, vânzătorii fiind părți în primul proces de ieșire din indiviziune.
Prin cumpărare, reclamantul a devenit succesor cu titlu particular, dobândind de la autori un bun determinat, situație în care este ținut în principiu de obligațiile pe care autorul le avea cu privire la bunul în cauză.
Deci, chiar dacă reclamantul nu a fost parte în primul dosar de ieșire din indiviziune, prin subrogarea în drepturile vânzătorilor, hotărârea judecătorească respectivă devine opozabilă și față de acesta, astfel încât în mod legal instanța de apel a reținut că există autoritate de lucru judecat.
Faptul că recurenta, prin cererea reconvențională formulată, a solicitat instituirea unei servituți de trecere pentru picior, în favoarea reclamantului, care are teren înfundat, nu schimbă situația în dosar față de autoritatea de lucru judecat raportat la ieșirea din indiviziune.
Servitutea constituie o sarcină impusă asupra unui bun imobil pentru uzul și utilitatea altui imobil, având un alt stăpân, fiind un drept asupra lucrului altuia și deci, constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Servitutea de trecere constă în îndatorirea proprietarului unui teren de a tolera trecerea peste terenul său a proprietarului unui loc înfundat, acesta din urmă având obligația de a-l despăgubi pe cel dintâi.
Din raporturile de expertiză întocmite de experții și rezultă că servitutea de trecere solicitată atât de reclamantul, cât și de pârâta-reclamantă recurentă afectează și dreptul de proprietate al pârâților, dar ar trebui ca respectiva servitute să fie constituită și în favoarea acestora, care, de asemenea, nu au acces la stradă.
Or, pârâta-recurentă se referă la instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantului, iar pe de altă parte, rezultă din dosar că pârâții nu au solicitat instituirea unei astfel de servituți în favoarea lor, situație în care nu sunt de acord nici cu plata despăgubirilor ce s-ar cuveni pârâtei pentru folosirea servituții de trecere.
De altfel, chiar din aceste expertize rezultă că datorită amplasamentului construcțiilor între acestea distanțele sunt mici, ceea ce și explică constituirea de către experți a unei servituți de trecere a cărei lățime este de 0,90cm.
Față de terenul situat în fața construcțiilor, proprietatea pârâtei-recurente, terenul proprietatea pârâților ar deveni teren înfundat, situație în care inițiatorii acțiunii de servitute de trecere trebuie să fie acești pârâți, or, aceștia nu au solicitat niciodată instituirea unei astfel de servituți, tocmai datorită distanțelor foarte mici existente între construcții.
Pe de altă parte, potrivit art. 741 Cod civil, cu ocazia ieșirii din indiviziune instanța are obligația să evite îmbucătățirea peste măsură a imobilelor și diviziunea exploatațiunilor, or, prin soluția propusă de constituire a servituților se ajunge la contrazicerea textului de lege precizat, de fapt terenul pârâtei recurente rămânând aproape integral grevat de servitute, ceea ce înseamnă că de fapt aceasta urmărește primirea despăgubirilor pentru instituirea servituții de trecere.
Caracteristicile coproprietății, potrivit cărora fiecare coproprietar poate să exercite folosința bunului comun fără să aducă atingere dreptului corespunzător și concurent al celorlalți coproprietari, precum și coparticiparea proporțională cu cota ideală la cheltuielile necesare de întreținere și conservare a bunului rămând să își producă efectele și în speța dată.
Urmează ca, față de aceste considerente și ținând cont de dispoz. art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în DTS, str. -. -, nr. 38, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 72/A din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5491 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în DTS, str. -. -, nr. 38, jud. M și intimații pârâți, domiciliați în DTS, str. -. -, nr. 38, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./13.07.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
