Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 906
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul P, împotriva deciziei civile nr. 299 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în, str. - nr.33, județul B, -, domiciliată în comuna, sat, județul P și pârâții l- și -, ambii domiciliați în comuna, sat nr.188, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 6 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus, dându-se următoarea decizie:
CURTEA:
Examinând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea terenului în suprafață de 2.000 mp situat în com. pct.Popești, județul
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că de pe urma defunctei decedată la data de 30.01.2001 a rămas, în continuarea terenului în suprafață de 2.856 mp situat în pct.Popești și care a făcut obiectul dosarului nr.849/2005, suprafața în litigiu aflată în posesia pârâtului.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile ori mijloacele sale de apărare, însă pe calea cererii reconvenționale a solicitat partajarea unor construcții aflate în pct. "La moară" și "Acasă", precum și obligarea reclamanților la suportarea cheltuielilor ocazionate de parastasul autoarei lor, cerere anulată ca netimbrată prin încheierea de ședință din 1.11.2007.
La termenul de judecată din data de 20.09.2007, reclamanții au completat cererea de chemare în judecată, solicitând să se constate, în contradictoriu cu numiții și, nulitatea absolută a contractului de donație aut.sub nr.7/1.03.2004.
În motivarea acestei cereri, reclamanții au arătat că acest contract a fost încheiat de către pârât în favoarea fiilor săi, în condițiile în care se cunoștea faptul că terenul a aparținut defunctei, nefiind proprietatea exclusivă a donatorului.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea reclamanților cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și un martor, la data de 17.12.2007 Judecătoria Vălenii de Ma pronunțat încheierea interlocutorie prin care a constatat că de pe urma defunctei decedată la data de 30.01.2001 au rămas ca moștenitori reclamanții împreună cu pârâtul în calitate de descendenți de gradul I, fiecare având o cotă de 1/3 din masa succesorală compusă din terenul în suprafață de 1.655 mp situat în comuna, județul
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1833/27.11.2003 a Judecătoriei Vălenii d Muntes -a constatat, în contradictoriu cu numiții și C, că pârâtul este proprietarul terenului în suprafață de 1.655 mp situat în com. jud.P ca efect al uzucapiunii, însă câtă vreme acest litigiu nu s-a soluționat în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză, hotărârea judecătorească pronunțată nu le este opozabilă, astfel încât terenul se află în indiviziune, urmând a fi adus la masa de partaj.
În urma expertizei tehnice de specialitate topometrică dispusă în cauză, Judecătoria Vălenii de Ma pronunțat sentința civilă nr. 2100/17.11.2008 prin care a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanți, a dispus ieșirea din indiviziune conform raportului de expertiză ing. și a respins ca neîntemeiată cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de donație aut.sub nr.7/1.03.2004.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că imobilul trebuie atribuit pârâtului care l-a stăpânit și din care a donat fiului său suprafața de 65 mp, ceilalți moștenitori urmând a primi sultă corespunzătoare.
În ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație, instanța de fond a constatat că, în speță, nu se poate vorbi de o donație a lucrului altuia, câtă vreme terenul a fost atribuit în întregime pârâtului, hotărârea astfel pronunțată având caracter declarativ.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel în termen legal pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că i-a fost nesocotit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.655 mp dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, teren din care a donat o parte fiilor săi și, după cum greșit s-a reținut valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză-completare ing..
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a precizat că deși a solicitat refacerea raportului de expertiză ținându-se seama de prețul de circulație al terenurilor în zonă, categoria de folosință, absența utilităților, aspectul zonei și configurația imobilului instanța de fond a respins în mod nejustificat această cerere, după cum nu s-a ținut cont de faptul că terenul are acces la calea publică doar pe o latură.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 299 din 16.04.2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant împotriva sentinței civile nr. 2100 din 17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit disp.art.673/9.civ. "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Astfel, analizând raportul de expertiză tehnică topometrică ing., inclusiv completarea la acesta (76,98-dos.fond) a constatat că expertul a argumentat pertinent valoarea reținută pentru terenul-bun succesoral, respectiv 7 lei/mp ținând seama de valorile practicate de notarii publici la tranzacțiile notariale, precum și de cotațiile terenurilor din zonă, pe piața imobiliară.
Având în vedere că terenul a fost atribuit în întregime pârâtului care, de altfel l-a și stăpânit, valoarea acestuia fiind de 63.733,12 lei, este echitabil și moral să-i despăgubească pe ceilalți comoștenitori corespunzător cotelor ce le revin, respectiv să plătească fiecăruia o sultă în valoare de 21.244,373 lei.
Referitor la împrejurarea că în fața instanței de apel apelantul-pârât a depus un anunț online privind prețul de 2 Euro solicitat pentru un teren situat în com. tribunalul a apreciat că acest fapt este lipsit de relevanță câtă vreme nu s-a menționat amplasamentul, categoria de folosință, eventualele utilități de care beneficiază etc. fiind doar o simplă ofertă de vânzare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pe motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 Cod pr.civilă.
In dezvoltarea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod pr.civilă, recurentul susține că prin obligarea pârâtului la plata unor sume foarte mari în raport de valoarea stabilită de expert ulterior la suma de 630 milioane lei, față de valoarea inițială de 115 milioane lei, se evidențiază o situație de extrapetita.
In cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, recurentul susține că instanțele nu au lămurit situația juridică a terenului, acestea analizând superficial modul în care pârâtul a dobândit și stăpânit o perioadă foarte mare de timp terenul supus partajării.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1833 din 27.11.2003 a Judecătoriei Vălenii d e Muntes -a constatat că pârâtul este proprietarul terenului din litigiu, ca efect al uzucapiunii însă instanțele care au soluționat partajul nu au reținut că acest teren a fost dobândit ca zestre de la părinții săi încă din anul 1972 și l-a stăpânit ca un adevărat proprietar.
Chiar dacă această hotărâre judecătorească nu este opozabilă reclamanților, uzucapiunea are rolul de a înlătura orice dificultăți și inconveniente cu privire la proba dreptului de proprietate, ea constituie și o sancțiune îndreptată împotriva altei persoane care a permis să folosească vreme îndelungată un imobil proprietatea sa.
In ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, recurentul susține că ambele instanțe trebuiau să țină seama și de faptul că terenul supus partajării a fost dat ca zestre de părinții pârâtului, că acesta l-a stăpânit vreme îndelungată ca un bun proprietar, obținând o hotărâre judecătorească ca efect al uzucapiunii, că la stabilirea sultelor expertul a oscilat între două valori foarte mari, iar instanța de judecată nu a lămurit care sunt motivele pentru care a stabilit acele sulte în comparație cu valoarea terenului în zonă.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se administra probe cu privire la înzestrarea pârâtului de către părinți săi cât și cu privire la joncțiunea posesiei cu posesia exercitată de autorii săi până în anul 1973.
In subsidiar, solicită modificarea sentinței și pe fond diminuarea sultelor la valoarea de 115 milioane lei, preț stabilit la valoarea de 2 Euro/
Curtea, analizând prezentul recurs, constată că este nefondat și urmează a fi respins deoarece:
1. Este neîntemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod pr.civilă invocat de recurent.
Se susține că prin omologarea raportului de expertiză-completare, întocmit de expert în care terenul a fost evaluat la suma de 63.733, 12 lei și nu a fost avută în vedere evaluarea inițială de 11522 lei, făcută de același expert, instanța de fond a acordat extrapetita, obligând astfel pârâtul să plătească sulte foarte mari, comparativ cu valoarea imobilului.
Nu poate fi avută în vedere această susținere, în primul rând pentru că preluarea de către instanță a valorii terenului din completarea la raportul de expertiză nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6 Cod pr.civilă.
In al doilea rând, la instanța de fond în ședința din 10 noiembrie 2008 pârâtul prin apărător a declarat că nu formulează obiecțiuni împotriva completării la raportul de expertiză, mai mult a solicitat respingerea obiecțiunilor formulate de reclamanți iar cu privire la lotizare, având în vedere că este o singură variantă de lotizare, a lăsat la aprecierea instanței.
Pentru prima dată în apel, pârâtul a criticat raportul de expertiză completare, fără însă a solicita și suplimentarea probelor cu efectuarea unei alte expertize topo evaluatoare, conform art. 295 Cod pr.civilă.
Dat fiind că pârâtul nu și-a valorificat dreptul la apărare în fața instanței de fond și apel, instanța de recurs nu poate suplini această deficiență prin modificarea celor două hotărâri în sensul omologării raportului de expertiză inițial în care valoarea terenului a fost stabilită la suma de 11522 lei atât timp cât pârâtul personal sau prin apărător nu a formulat o astfel de cerere la instanța de fond.
2. prin motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, invocate de recurent, deși susținute separat de acesta, în realitate conțin aceeași critică ce vizează regimul juridic al terenului supus partajului arătând că este proprietarul acestui teren prin efectul uzucapiunii, astfel cum s-a constatat prin sentința civilă nr. 1833 din 27.11.2003 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M și că a fost înzestrat de părinții săi cu acest teren.
Aceste două motive de recurs sunt inadmisibile întrucât sunt formulate pentru prima dată în recurs, omisso medio.
Astfel, deși prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond s-a formulat un motiv de apel prin care se critică hotărârea pentru faptul că în mod greșit instanța de fond i-a nesocotit dreptul său de proprietate asupra terenului din litigiu, dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, conform sentinței civile nr. 1833 din 27.11.2003, în ședința publică de dezbateri din 16.04.2009, apărătorul apelantului pârât a arătat instanței de apel că nu mai susține primul motiv de apel privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1646. dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, iar instanța de apel nemaifiind investită cu soluționarea acestui motiv de apel, nu l-a mai analizat.
De aceea, nu numai că nu pot fi invocate aceste motive pentru prima dată în recurs dar nici nu pot fi analizate pentru prima dată de instanța de recurs.
Reținându-se așadar că motivele de recurs invocate de pârâtul recurent nu sunt incidente în cauză, urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, să fie respins recursul ca nefondat, iar potrivit art. 274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la 100 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul P, împotriva deciziei civile nr. 299 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în, str. - nr.33, județul B, -, domiciliată în comuna, sat, județul P și pârâții l- și -, ambii domiciliați în comuna, sat nr.188, județul
Obligă recurentul să plătească intimaților reclamanți și 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
- - C - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.Gh.N/CO
7 ex./16.11.2009
f- Judec.V de
a- Trib.
R
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Gherghina Niculae
