Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (247/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1113
Ședința publică de la 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER - I
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul - intimat, împotriva deciziei civile nr. 1352 din data de 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - petenți - -, - și cu intimatul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 1
Obiectul cauzei - plângere împotriva încheierii pronunțată de Biroul de Carte Funciară.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 25.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și precizată, petenții - si - au solicitat instanței admiterea acesteia și respingerea înscrierii și a intabulării dreptului de proprietate al numitului asuma imobilului situat în - A, cu nr. cadastral 21143, înțelegând să solicite și respingerea atribuirii numărului cadastral 21143 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, în condițiile în care se încalcă abuziv dreptul de proprietate al petenților prin suprapunerea parțială a imobilului ce face obiectul încheierii nr. 26973 din 21 decembrie 2005 peste terenul proprietatea acestora din-, actualmente nr. 18 - 20 după cum rezultă din actul certificat nr. -/12964 din 13 decembrie 2005 din dosarul încheierii atacate.
Petenții au mai arătat că actele din dosarul încheierii nr. 26973 din 21 decembrie 2005 au fost încheiate cu neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, în sensul că înscrisurile (procesele - verbale de punere în posesie) emise de Administrația Protocolului de Stat menționate în încheierea atacată, ca acte în baza cărora s-a făcut intabularea așa-zisului drept de proprietate al intimatului nu sunt încheiate cu respectarea formelor prevăzute de lege pentru a se fi permis intabularea.
S-a arătat că, procesele - verbale de punere în posesie aflate la dosarul ce vizează încheierea nr. 26973 din 21 decembrie 2005 nu au dată certă la care au fost încheiate, ceea ce reprezintă nerespectarea formelor legale și o cauză de nulitate absolută a acestora.
După opinia petenților, nu exista adresa nr. 11 din str. - - în anexele actelor administrative invocate în deciziile și procesele - verbale menționate în încheierea nr. 26973/2005 atacată în cauză, aceasta fiind o altă cauză de nulitate absolută.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nedovedită și neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliara B, sector 1, deschiderea cărții funciare a imobilului teren situat în B,- A și intabularea dreptului său de proprietate asupra acestui teren, cererea fiind însoțită de documentația cadastrală, cerere ce a fost admisă prin încheierea nr. 26973 din 21 decembrie 2005. Față de această situație s-a dispus comunicarea încheierii de intabulare numai solicitantului, respectiv intimatului, care ar fi fost îndrituit la a declanșa calea de atac a plângerii împotriva încheierii de intabulare, potrivit art. 52 din Legea nr. 7/1996.
Pentru valorificarea pretențiilor petenților, care echivalează cu o veritabilă acțiune în revendicare punând în discuție însuși fondul dreptului intimatului, Legea nr. 7/1996 reglementează separat de art. 52, o cale procedurală specială, anume acțiunea în rectificarea cărții funciare, prevăzută de art. 35, acțiune care se exercită în condițiile art. 36.
Intimatul apreciază că pretențiile petenților nu pot face obiectul unei căi de atac împotriva încheierii de intabulare, ci pe calea unei cereri de chemare în judecată de sine stătătoare, în cadrul căreia să se judece fondul dreptului urmată de, în ipoteza câștigului petenților prin hotărâre definitivă și irevocabilă, introducerea unei acțiuni în rectificarea cărții funciare.
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât încheierea de intabulare este legală și temeinică, impunându-se a fi menținută ca atare.
Petenții au formulat concluzii scrise față de excepția lipsei de interes și față de excepția inadmisibilității invocate de către intimat prin întâmpinare, solicitând unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei de interes, întrucât o soluție legală și temeinică în ceea ce privește legitimarea interesului promovării acestei căi procedurale se justifică prin analizarea cauzei sub toate aspectele învederate.
La termenul de judecată din 15 mai 2006 petenții - și - au formulat în scris excepția de nelegalitate a Deciziei nr- emisă de Administrația Protocolului de Stat precum și excepția de nelegalitate a procesului - verbal de punere în posesie, fără dată certă, emis de Administrația Protocolului de Stat pentru terenul din -1 (fost nr. 1) solicitând aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Instanța prin încheierea din 15 mai 2006 dispus suspendarea judecății cauzei privind pe petenții - și - în contradictoriu cu intimatul, până la soluționarea excepției de nelegalitate.
În motivarea încheierii, Judecătoria Sectorului 1 B, a arătat că potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, decizia nr. 5 din 05 ianuarie 2005 nu poate fi cercetată de către instanța de contencios administrativ, ci de către instanța de drept comun conform Legii nr. 10/2001, dar procesul - verbal de punere în posesie este un act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin 1 lit. c și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a cărui legalitate poate fi verificată de instanța de contencios administrativ.
Prin sentința civila nr. 1611 din 28 iunie 2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamanții - și - în contradictoriu cu pârâții și Administrația Protocolului de Stat, ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 15685 din 12 noiembrie 2007, Judecătoria Sectorului 1 B, a admis excepția de inadmisibilitate a cererii și a respins cererea privind pe petenții -, - și pe intimatul, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, înstanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 26973 dată la 21 decembrie 2005 dată în dosarul nr. 26973 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara B, s-a dispus admiterea înscrierii imobilului situat în B,- A, cu numărul cadastral - a PI/1 a cărții funciare nr. 58367 din localitatea B, sector 1 și intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, în favoarea intimatului cu titlu de restituire, la /1, precum și notarea existenței litigiului în favoarea petenților - și -.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenții - și -, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 10 mai 2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că instanța de fond, Judecătoria Sectorului 1 B, în mod grav nelegal a motivat ca inadmisibilă plângerea recurenților din data de 03 ianuarie 2006 împotriva încheierii de carte funciară nr. 26973 din 21 decembrie 2005, emisă de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sectorul 1
Mai mult, dreptul lor de proprietate obținut judecătorește pe vechiul amplasament al proprietății lor, era deja apărat prin publicitatea imobiliară efectuată încă din anul 1998 prin transcrierea efectuată în dosarul nr. 5111/1998 al vechiului de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 1 Apoi, dreptul de proprietate asupra imobilului, din-8 - 20 (fost nr. 1, fost nr. 11) a fost intabulat în Cartea Funciară nr. 66866 Sectorului 1 B, prin încheierea nr. 36186 din 05 decembrie 2006 dată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară Sector 1
Procedura de citare nu a fost legal îndeplinită deoarece recurenții au atacat cu plângere potrivit art. 52, alin. 2 din Legea nr. 7/ 1996 încheierea de Carte Funciară nr. 26973 din 21 decembrie 2005 adică un act emis de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B - Biroul de Carte Funciară Sector 1 B, instanța judecătoriei, în mod grav nelegal, nu a citat și pe pârâta Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B - Biroul de Carte Funciară Sector 1
Privitor la o problemă gravă de procedură și anume înscrierea în fals, subliniază că, cererea lor de înscriere în fals a fost tratată și catalogată ca o excepție și instanța a respins-o fără nici o motivație pertinentă și fără a da curs prevederilor imperative instituite de art. 180, 181, 182 și 183 examinând înscrisul defăimat, și dispunerea înfățișării în persoană a pârâtului, conform art. 180 Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bai nvocat excepția lipsei capacității de exercițiu a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B argumentată de faptul că în structura de organizare și funcționare a oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară fac parte din cadrul Serviciului de publicitate imobiliară, acestea nefiind structuri cu personalitate juridică, ci doar compartimente în cadrul unei instituții publice.
Totodată, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, în raport de obiectul acțiunii, ce îl constituie "plângerea împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare)" și solicită scoaterea din cauză a intimatei întrucât acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În continuare și intimatul a arătat că prin plângerea formulată și precizată de către reclamanții - și - împotriva încheierii nr. 26973 din 21 decembrie 2005 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B, s-a solicitat respingerea înscrierii și a intabulării dreptului de proprietate a acestuia asupra imobilului din B,- A, cu număr cadastral 21143, precum și respingerea atribuirii numărului cadastral 21143 de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1
Apreciază ca sentința pronunțată în cauză este temeinică și legală, iar recursul formulat de către petenți este nefundat, deoarece, cu privire la admisibilitatea plângerii formulate, petenții nu fac decât să insiste pe chestiuni de fond, cu privire la hotărârile pe care le-au obținut, și care ar atesta dreptul lor de proprietate, și să citeze articolele din Legea nr. 7/1996 ce conțin dispoziții procedurale privitoare la plângerile împotriva încheierilor de carte funciară.
De asemenea, ei înțeleg să supună controlului judiciar și aspectul calității procesuale active, deși instanța de fond nu s-a pronunțat pe această excepție, precum și cererea petenților de înscriere în fals. Cât timp instanța era împiedicată a analiza fondul cauzei, nu putea să dea curs prevederilor art. 180 și următoarele Codul d e procedură civil, privitoare la înscrierea în fals.
La termenul de judecata din data de 25 iunie 2008, tribunalul a calificat, în temeiul art. 50 alin. 3 din Legea 1996, calea de atac exercitată ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr. 1352 din 29 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de - și -, împotriva sentinței civile nr. 15685 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr. 1310/2006, în contradictoriu cu intimatul, și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară; a desființat sentința apelată; a trimis cauza spre rejucare la aceiași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește critica recurenților referitoare la necitarea în cauză a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, această critică a fost apreciată neîntemeiată, pentru că, potrivit Deciziei nr. 72/2007 date în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "În cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. Obligarea, pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Cod de procedură civilă".
În raport de interpretarea dispozițiile legale, prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 în mod greșit prima instanță a apreciat plângerea ca fiind inadmisibilă, de vreme ce, recurenții petenți, sunt "persoane interesate, potrivit mențiunilor din cartea funciară", aceștia, pretinzând un drept de proprietate anterior, care îndeplinește, de asemenea, condiția publicității imobiliare, fiind înscris anterior apariției Legii nr. 7/1996 în registrele de publicitate imobiliară, în temeiul hotărârilor judecătorești invocate de aceștia, prin care dreptul lor a fost confirmat și consolidat, și cărora le-a fost notat, tocmai din aceste motive, în cartea funciară al cărei conținut se contestă în cauza de față, un "litigiu", constând, tocmai, din situația de fapt expusă.
Instanța de fond, avea obligația ca, în procedura special instituită prin această lege, să examineze, comparativ, titlurile de proprietate ale părților și pe cale de consecință, să dispună, în funcție de soluția la care ar fi ajuns, înscrierea în cartea funciară a unuia sau a altuia dintre drepturile de proprietate în litigiu, părțile litigante având, așadar, pe calea acestei proceduri, posibilitatea de a obține o clarificare a drepturilor lor, cu consecința admiterii cererii de înscriere sau a radierii din oficiu a înscrierii necorelate cu situația juridică reală, corespunzătoare drepturilor deduse judecăți.
Împotriva deciziei civile anterior menționată a declarat recurs intimatul, apreciind că este nelegală sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 Cod de procedură civilă.
Astfel recurentul, invocând faptul că instanța de apel nu a reținut situația de fapt reală a pronunțat decizia cu încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 (art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă), deoarece acțiunea introductivă a petenților a fost promovată doar în contradictoriu cu recurentul - intimat fără să fie chemat în judecată în calitate de parte (în ambele cicluri procesuale) Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1
A menționat recurentul că Tribunalul București - Secția a IV a Civilă nu a pus niciodată în discuția părților o eventuală introducere în cauză a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B și nici nu a dat vreo dispoziție în acest sens, însă cu toate acestea se citează Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B, dovada fiind încheierile de ședință și decizia criticată în prezentul recurs.
Tribunalul București deși, motivează la fila 9 din decizie că "instanța de judecată este limitată la cadrul procesual pe care reclamantul îl fixează după cum reiese din prevederile codului d e procedură civilă, iar petenții nu au solicitat în mod expres judecarea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B, instanța nu dispune citarea acestuia în calitate de intimat", pronunță hotărârea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - fără ca acesta să fie parte și fără să țină seama de propria sa motivare.
Prin întâmpinările depuse de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B și recurentul - intimat a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 Această excepție a fost pusă în discuția părților de Tribunalul București și reținută în motivarea deciziei, însă nu s-a pronunțat pe aceste aspecte, ci doar pe critica formulată de petenții cu privire la lipsa citării Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1
A mai arătat recurentul și faptul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă).
Instanța de fond în mod corect a admis excepția inadmisibilității plângerii formulate de către petenți, în condițiile în care motivarea în fapt și în drept a acesteia îmbracă forma unei adevărate acțiuni în revendicare, presupunând inclusiv o eventuală comparare de titluri, ori deși această teză este susținută și de Tribunalul București în motivarea deciziei, se uită faptul că acțiunea este de fapt plângere împotriva unei încheieri de Carte Funciară și este inadmisibilă o eventuală comparare de titluri în cadrul soluționării acestor acțiunii.
Potrivit Legii nr.7/1996, instanța poate fi învestită cu verificarea nelegalității înscrierii în cartea funciară, ori în prezent petenții nu au o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată în contradictoriu cu recurentul referitor la dreptul de proprietate intabulat.
Tribunalul Bucureștia reținut în mod greșit că se află în situația a doua, titluri pentru același imobil, deoarece, terenul proprietatea recurentului este învecinat cu cel al petenților fiind vorba de două terenuri distincte.
În condițiile în care la fila 8 din decizie, Tribunalul Bucureștia reținut apărarea reclamanților din întâmpinare și concluziile scrise, respectiv faptul că "petenții nu înțeleg că critice propriu-zis sentința pronunțată de instanța de fond " și recunoaște că "nu critică propriu-zis sentința nr. 16585 din 12 noiembrie 2007, ci reiau în mare parte apărările din plângerea introductivă, apare nefiresc a se reține că există motive nelegale și netemeinice a sentinței sus menționate.
La data de 05 martie 2009, intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței să respingă recursul pârâtului, deoarece susținerile acestuia cuprinse în cererea de recurs se încadrează, în marea lor majoritate, în apărări care tind să învedereze un pretins caracter nefondat al plângerii.
În ceea ce privește afirmația recurentului - pârât în sensul că instanța de apel ar fi recunoscut inexistența unor critici concrete pe care intimații - reclamanți să le fi adus sentinței primei instanțe de judecată prin motivele de apel formulate este falsă. La pagina 8 deciziei, instanța de apel nu și-a exprimat un punct de vedere propriu asupra căii de atac declarate de către intimații - reclamanți, ci a reprodus apărările cuprinse în întâmpinarea depusă de către recurentul - pârât.
Referitor la motivul de recurs constând în lipsa pronunțării, de către instanța de apel, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară este nefondat. Instanța de apel a respins acest motiv de apel, având în vedere faptul că lipsa calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în cadrul plângerilor de carte funciară a fost lămurită prin Decizia nr. 72/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unui recurs în interesul legi, ceea ce înseamnă că instanța s-a pronunțat asupra sa în cadrul motivului de apel respectiv, pe care l-a respins.
Considerentele în temeiul cărora instanța de apel a admis apelul intimaților - reclamanți, apreciind că plângerea este admisibilă, sunt legale.
Recurentul - pârât arată că intimații - reclamanți nu beneficiază de dreptul de proprietate intabulat, nu motivează însă relevanța juridică pe care avea-o inexistența unei asemenea hotărâri.
Nu există nici o prevedere legală care să condiționeze formularea plângerii de carte funciară de obținerea prealabilă a unei hotărâri judecătorești irevocabile privitoare la situația juridică a imobilului. Scopul plângerii de carte funciară este tocmai clarificarea situației juridice a imobilului anterior realizării înscrierii sale în cartea funciară ca fiind proprietate a unui terț.
Soluția instanței de apel d e admitere a apelului declarat de către intimații-reclamanți este legală prin raportare la celelalte motive de apel care învederau admisibilitatea plângerii deduse judecății.
Instanța de apel a admis apelul intimaților-reclamanți în temeiul unor argumente care i-au părut peremptorii, și nu a mai analizat și motivele de apel menționate.
În recursul introdus de pârât și care vizează singurul motiv cercetat, pe baza căruia s-a admis apelul, intimatului-reclamant trebuie să i se recunoască posibilitatea să invoce în apărare motivele rămase neexaminate, iar instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra lor, deoarece acesta, având câștig de cauză în fața instanței de apel, nu avea nici un interes să declare recurs pentru a se remedia omisiunea acestei instanțe.
Pe de altă parte, intimatul nu a arătat că este indiscutabil faptul că poate fi valorificată, prin intermediul plângerii, nerespectarea condițiilor reglementate de art. 49 alin. 1 Legii nr. 7/1996 pentru admiterea unei cereri de înscriere în cartea funciară.
În privința primului motiv de apel invocat de intimații-reclamanți, recurentul - pârât învederează și nerespectarea, de către registrator, a prevederilor art. 54 alin. 1 Legii nr. 7/1996 (în forma și numerotarea textelor ulterioare modificării sale prin Legea nr. 247/2005; în prezent, art.52 alin.1).
În privința ultimului motiv invocat de intimații-reclamanți, învederează faptul că, potrivit art. 25 alin. 1 al Legii nr. 7/1996, soluționarea sa era prioritară, întrucât cererea de intabulare a intimaților - reclamanți fusese depusă înaintea cererii de înscriere a recurentului - pârât. Observând suprapunerea de terenuri, registratorul trebuia să dea priorate intimaților - reclamanți și să dispună înscrierea cererii lor în Cartea funciară, respingând cererea de intabulare a recurentului - pârât.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat următoarele:
Hotărârea instanței de apel urmează a fi menținută, prin substituirea motivării sale în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Sunt nefondate susținerile recurentului în ceea ce privește critica de nelegalitate a deciziei în raport de dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă care sancționează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Nu poate fi reținută argumentarea acestuia în sensul că, fără ca acțiunea să se fi soluționat la fond, în contradictoriu și cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B și fără a fi pusă în discuția părților o eventuală introducere în cauză a acestei instituții în calitate de parte, instanța de apel pronunță hotărârea și în contradictoriu cu - Sector 1
Aceasta deoarece, pe de o parte, recurentul nu poate formula critici care vizează participarea în proces a altei părți, iar pe de altă parte, susținerea privind necesității soluționării cauzei și în contradictoriu cu - Sector 1 Bac onstituit unul dintre motivele de apel formulate de petenți pe care instanța l-a apreciat ca nefundat pentru argumentele ce se regăsesc în considerentele deciziei recurate.
Citarea acestei instituții în cauza dedusă judecății a fost determinată de faptul că lămurirea acestei chestiuni nu putea fi realizată decât în contradictoriu cu aceasta.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se critică reținerea greșită de către instanța de apel a caracterului admisibil al plângerii.
În mod just, instanța de apel a apreciat că plângerea formulată de intimați este admisibilă, deoarece, în cauză, sunt incidente dispozițiile capitolului II din Legea nr. 7/1996 privitoare la procedura de înscriere în cartea funciară, care prevăd la art.50 posibilitatea persoanelor interesate de a li se comunica încheierile privind mențiunile din cartea funciară, pe care le pot ataca cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Necesitatea invocată de recurent a existenței unei hotărâri judecătorești prin care să se constate apartenența dreptului de proprietate imobiliară la patrimoniul altei persoane decât cea înscrisă în cartea funciară ca proprietar, este prevăzută de dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996, referitoare la rectificarea înscrierilor.
Potrivit art. 20 din legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
pentru sistemul de publicitate imobiliară al cărților funciare este existența acordului real, între cel care dă și cel care primește, în terminologia art. 22 din Decretul-lege nr. 115/1938 principiu preluat și în dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996.
Odată cu cererea de intabulare, pentru ca aceasta să fie efectuată, legea (art. 47) prevede necesitatea dovedirii actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea printr-un înscris original, care poate fi autentic sau sub semnătură privată.
Înscrisul doveditor al actului juridic trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate a actului juridic respectiv să aibă deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun, să individualizeze imobilul sau dreptul tabular asupra căruia se face înscrierea, și arată dreptul ce urmează să fie înscris sau radiat.
Pe lângă aceste cerințe cu caracter general, pentru încuviințarea intabulării trebuie îndeplinite în mod cumulativ și anumite condiții speciale impuse de lege în considerația caracterului definitiv al unor astfel de înscrieri.
Prin plângerea cu care a fost sesizată, instanța este investită să verifice tocmai îndeplinirea condițiilor de valabilitate a actului sau faptului juridic a cărui înscriere sau radiere se solicită, în vederea atingerii scopului instituit de dispozițiile Legii nr.7/1996 și anume clarificarea înscrierii drepturilor în cartea funciară.
Ulterior, în ipoteza în care s-ar constata că nu a fost valabilă înscrierea sau actul în temeiul căruia a fost efectuată, persoana interesată poate solicita, în baza dispozițiilor art.34 și urm. din Legea nr.7/1996, verificarea înscrierilor în cartea funciară, dispozițiile legale invocate în mod greșit de recurent ca temei al acțiunii cu care a fost investită instanța.
Pe de altă parte, nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că plângerea intimaților, așa cum a fost formulată și precizată, se întemeiază pe dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996, deoarece însăși recurentul susține că se constată o contradicție între motivarea în fapt a plângerii și temeiul de drept indicat, ori instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, deoarece, spre deosebire de obiectul acțiunii care nu poate fi schimbat sau depășit, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat de reclamanți nu leagă instanța, care este chiar datoare să determine cadrul procesual exact.
În consecință, față de cele ce preced, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - intimat, împotriva deciziei civile nr. 1352 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, î contradictoriu cu intimații - petenți - și - și intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
I
Red.
./
2ex./23.09.2009
-4.-;
Jud.1.-
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
