Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (700/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 409
Ședința publică de la 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - I -
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1464/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Obiectul cauzei - revendicare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 25.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.01.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, sector 3,-, alcătuit din teren în suprafață de 300. și construcție.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzarecumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția a IX-a notariat sub nr. 14900/22.04.1940, autorii săi, și, au dobândit imobilul situat în B,-, sector 3, alcătuit din teren în suprafață de 300. și construcțiile aflate pe acesta.
, decedat la data de 29.06.1964 și (), decedată la data de 21.10.1961 au fost moșteniți de către tatăl reclamantului, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 229/1964, certificatul de moștenitor nr. 204/1968 și încheierea din data de 11.12.1968 pronunțată de Notariatul de Stat Local Sector 4
, decedat, a fost moștenit de reclamant și de fratele acestuia.
lmobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, conform Deciziei nr. 276/1979 a Consiliului Popular al Municipiului
Pârâții dețin imobilul revendicat în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3193/1997, respectiv nr.5947/1996, încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 cu Primăria Municipiului B prin " AL" și că trecerea în proprietatea statului este abuzivă și nelegală, încălcându-și însăși dispozițiile legale aflate în vigoare la acea dată.
S-a susținut că este preferabil titlul autorului reclamantului, întrucât titlul
pârâților provine de la stat, al cărui titlu este nul absolut, naționalizarea fiind abuzivă.
La data de 30.04.2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (filele 35-37), prin care a invocat excepția inadmisibilității și, în susținerea excepției, a arătat că după data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor pe care le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială, care condiționează parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii.
La data de 02.06.2008, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare (fila 48), prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta.
La data de 03.09.2008, a fost depusă întâmpinare de către pârâtul, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare promovată de reclamant, ca urmare a nerespectării principiului unanimității și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că titlul său de proprietate este preferabil, întrucât contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în baza Legii nr.112/1995 cu bună-credință, ocrotită de dispozițiile art.45 alin 2 din Legea nr.10/ 2001.
Prin sentința civilă nr. 1464/17.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiate; a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art.15 lit.r din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxe judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidentale.
Tribunalul a apreciat că reclamantul și-a justificat calitatea procesuală, câtă vreme a făcut dovada că este moștenitor al foștilor proprietari și că este întemeiat cel de-al doilea argument invocat în susținerea excepției inadmisibilității, anume cel referitor la nerespectarea regulii unanimității.
În materia coproprietății indivize, un coindivizar nu poate revendica singur bunul de la terțe persoane, acțiunea în revendicare trebuind să fie formulată de toți coindivizarii, aspect care rezultă din aplicarea regulii unanimității. Această regulă consacrată de doctrină și preluată de jurisprudență stipulează faptul că actele cu privire la bunul aflat în coproprietate, în materialitatea lui nu pot fi înfăptuite decât cu acordul tuturor copărtașilor, ea decurgând din situația specifică coproprietății, aceea că nici unu din coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun.
Reclamantul nu a probat că l-a notificat pe fratele său, celălalt moștenitor, cu privire la intenția sa de a revendica imobilul preluat de stat de la autorii lor, iar acesta ar fi refuzat să participe la un astfel de demers judiciar, caz în care, desigur s-ar fi putut vorbi de imposibilitatea introducerii acțiunii în revendicare de toți moștenitorii și de acea aplicare strictă a regulii unanimității, la care face referire Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței civile anterior menționate, a declarat apel reclamantul, solicitând ca, în cazul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de, având în vedere faptul că motivele care au stat la baza pronunțării sentinței civile apelate nu mai subzistă, și că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Apelantul a arătat că, în cazul respingerii cererii de intervenție în interes propriu, formulată de, Curtea să aibă în vedere faptul că, în prezenta cauză, nu este vorba de imposibilitatea identificării celuilalt moștenitor al autorilor săi, ci de refuzul (la momentul introducerii cererii de chemare în judecată), intervenientului în interes propriu de a participa la judecarea cererii apelantului, situație în care solicită admiterea apelului (nemaifiind îndeplinite condițiile care au dus la admiterea excepției inadmisibilității), desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță (cererea de intervenție în interes propriu putând fi făcută fără acordul pârâților).
La termenul de judecată din 07.05.2009, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că, împreună cu sunt moștenitorii lui.
Acesta, la rândul său, este moștenitorul lui și al, foștii proprietari ai imobilului situat în B, sector 3,-, imobil care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, a formulat aceleași susțineri ca și apelantul, arătând că, titlul autorului său și implicit al lui este preferabil titlului pârâților.
La data de 18.06.2009, Curtea a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de intervenție în interes propriu, întemeiată pe prevederile art.49 alin.2 Cod procedură civilă, care reglementează situația în care intervenientul invocă un drept propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, el tinzând să câștige pentru sine bunul litigios.
Cererea de intervenție în interes propriu poate fi făcută numai în fața primei instanțe și înainte de încheierea dezbaterilor (art.50 alin.2 Cod procedură civilă).
Constatând că nu sunt întrunite în cauză nici condițiile de excepție prevăzute de art.50 alin. final Cod procedură civilă, în sensul că nu și-au dat acordul toate persoanele care au calitatea de parte în apel pentru a se face intervenția principală, Curtea a respins această cerere, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale acesteia.
Analizând cauza, prin prisma susținerii potrivit căreia refuzul fratelui apelantului de a participa la judecarea cererii și celălalt moștenitor al imobilului, echivalează cu excepția de la principiul inadmisibilității în materia coproprietății indivize, Curtea reține că nu s-a produs nici o dovadă din care să rezulte că apelantul a întreprins vreun demers pentru a deține acordul celuilalt copărtaș în făptuirea actului constituit de acțiunea în revendicare a imobilului.
Prin urmare, în cauză nu s-a dovedit imposibilitatea obținerii consimțământului pentru a se constata existența refuzului celuilalt moștenitor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.297 Cod procedură civilă invocate de apelant, astfel că va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat &, în B,--56,.3,.18, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1464/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, domiciliați în B,-, sector 3.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. /6 ex./13.07.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu
