Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1206/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1206
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL T - prin PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile de apel nr. 279/A/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ T, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru reclamanții recurenți Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T și avocat în substituirea avocatului pentru pârâta intimată, lipsă fiind pârâtul intimat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul registratură a fost depusă o cerere de suspendare de către reclamanții recurenți, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a dosarului cu nr-, aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.
Consilier juridic susține cererea de suspendare așa cum a fost formulată în scris.
Avocat pentru pârâta intimată pune concluzii de respingere a cererii privind suspendarea cauzei, motivând că între cele două dosare nu există legătură.
Instanța respinge cererea formulată de reclamanții recurenți privind suspendarea prezentei cauze și acordă cuvântul în fond, soluționarea prezentei cauze neavând nici o legătură cauzală cu dosarul nr-, pricinile fiind total diferite.
Consilier juridic pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, înscrierea în cartea funciară s-a făcut în mod netemeinic și nelegal.
Avocat pentru pârâta intimată pune concluzii de respingere a recursului, menținerea atât a deciziei Tribunalului Timiș cât și a sentinței Judecătoriei Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară înregistrată în urma înaintării la această instanța sub nr-, petenții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T în contradictoriu cu intimații și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T au solicitat instanței să dispună admiterea plângerii, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii privind intabularea dreptului de proprietate a Municipiului T - Domeniul Public în CF nr. 214 T nr. top. 1108/2 în temeiul disp. HG 977/2002 în conformitate cu prev. Legii 213/1998 asupra imobilului "Clădire Chirurgie".
În motivare, petenții au arătat că au formulat contestație împotriva deciziei EN 8164/15.03.2006 emisă de Ministerul Sănătății - Comisia Internă pentru Analiza depusă în baza Legii nr. 10/2001, comunicată la data de 10.04.2006 solicitând anularea acestei decizii în principal, pentru lipsa calității de persoană îndreptățită a pârâtei, iar în subsidiar anularea deciziei atacate pentru necompetența Ministerului Sănătății de a se pronunța asupra notificării formulate de pârâtă și trimiterea notificării spre competentă soluționare, unității deținătoare care în speță este Municipiul T, urmând ca asupra acestei notificări să se pronunțe Primarul Municipiului T, așa cum prevăd dispozițiile Legii 10/2001 modificată prin Legea 247/2005. Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a respins acțiunea în primă instanță.
Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 229/A/04.10.2007 a admis apelurile formulate de către apelanții reclamanți Municipiul T prin Primar, Statul Român prin Consiliul Local la Municipiului T și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " ", anulând sentința apelată și trimițând cauza spre competentă soluționare Tribunalului Timiș.
S-a mai precizat că pârâta, a formulat cerere de retrocedare în baza Legii 10/2001 la Ministerul Sănătății - Comisia internă pentru analiza notificărilor depuse în baza Legii 10/2001, privind restituirea imobilului situat în T, str. -, nr. 2, susținând că imobilul a fost proprietatea antecesorului acesteia. În opinia petenților, decizia în baza căreia pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate este nelegală, eronată și neîntemeiată pentru următoarele motive: deciziei atacate, în speță, Ministerul Sănătății prin Comisia internă pentru analiza notificărilor depuse în baza Legii 10/2001, a soluționat notificarea pârâtei, cu toate că imobilul nu mai este în proprietatea Ministerului Sănătății, ci se află în proprietatea Municipiului T prin Consiliul Local al Municipiului T în urma încheierii Protocolului de predare-primire nr. 636/31.01.2003, emis în temeiul Ordonanței de Guvern nr. 70/2002 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Ministerul Sănătății nu putea să soluționeze notificarea potrivit Legii 10/2001, modificată prin Legea 247/2005, întrucât unitate deținătoare a imobilului revendicat este Municipiul T iar asupra notificării urmează a se pronunța potrivit principiului "plenitudinii de competență a unității deținătoare", Primarul Municipiului T prin Comisia de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a revendicatoarei, s-a arătat de către petenți că, potrivit actelor depuse, aceasta nu își dovedește calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului; mai mult de atât, aceasta nici nu este singura moștenitoare a fostului proprietar tabular întrucât este în posesia a două notificări formulate de numiții, domiciliat în T,- care a depus Notificarea nr. 808/07.11.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc;, domiciliat în T,-,. 1 și, domiciliat în T, Zona de la B -. A,. 1 care au depus Notificarea nr. 481/13.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc și prin care aceștia au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în T, str. - nr. 2.
Totodată, Ministerul Sănătății nu a respectat art. 11 și art. 19 din Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005 modificată, care prevăd că în situația în care au fost adăugate pe orizontală sau pe verticală noi corpuri de clădire foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se acordă sau, după caz, li se propun măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de titlul VII din Legea 247/2005.
Prin Certificatul de Urbanism nr. 1373/27.08.1998, prin Autorizația de Construire nr. 144/13.02.1996, prin Planul de situație nr. 39118/080-01-A, prin Adeverința nr. TH 296-2078/26.11.1996 și prin extrasul CF nr. 214 T, nr. top. 1108/2, se arată că la imobilul preluat inițial de Statul Român s-a adăugat o extindere la secția de chirurgie, o clădire nouă - cu două săli de operație - în suprafață de peste 120 mp, suprafață la sol cu demisol și 4 etaje, rezultând o suprafață desfășurată de peste 500 mp, astfel că decizia atacată este evident eronată, nelegală și neîntemeiată aducând mari prejudicii Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " și instituției reclamante, cărora le-a fost luat dreptul de administrare și respectiv dreptul de proprietate printr-o hotărâre nelegală. Tot din bugetul Statului Român prin Ministerul Sănătății s-a construit extinderea la clădirea veche cu o sumă de peste 1.000.000 Euro la data de execuție 1998-1999. Această extindere deservește săli de operație, bloc operator, sala de reanimare și cea de terapie intensivă. Prin Contractele de executare a lucrărilor de construcții și instalații nr. 1574/21.10.1998 și 1573/21.10.1998 s-a executat această extindere iar prin devizele generale de cheltuieli, s-au stabilit sumele pe care Statul Român prin Ministerul Sănătății și Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " le-au achitat constructorilor, proiectanților etc.
Învederează instanței că, potrivit Legii 10/2001 persoanelor foste proprietare sau moștenitorilor acestora li se restituie cel mult corpurile de clădire care au existat la data naționalizării și nicidecum cele construite ulterior de către Statul Român și care sunt folosite, cum este cazul în speță, de către unități sanitare funcționale.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul OCPI Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că prin Decizia nr. LXXII (72) din 15.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile unite, dosar nr. 42/2007, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, rep. a cadastrului și a publicității imobiliare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților arătând că, după cum rezultă din cuprinsul deciziei de retrocedare EN 8164/2006 și extrasul CF, reclamanții nu au fost părți în raportul juridic născut între emitentul deciziei de retrocedare Ministerul Sănătății, ca titular al dreptului înscris în cartea funciară și beneficiarul acesteia și nici anterior nu au fost înscriși în cartea funciară ca titulari ai vreunui drept. Ca atare reclamanții nu sunt persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, singurii care potrivit disp. art. 50 din Legea nr. 7/1996 pot fi titulari ai plângerii împotriva încheierii de intabulare.
Pe fond, referitor la primul capăt de cerere "modificarea încheierii atacate", arată că nu sunt arătate dispozițiile legale încălcate și nu sunt arătate care din condițiile cerute de art. 48 au fost încălcate și pentru care cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere "restabilirea situației anterioare de CF, reclamanții fără să obțină desființarea actului - Decizia de retrocedare - care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, au cerut direct rectificarea înscrierii. În lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate nevalabilitatea deciziei nu sunt aplicabile disp. art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr.13490/29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă plângerea formulată de petenții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T în contradictoriu cu intimații și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară înregistrată în urma înaintării la această instanța sub nr-, petenții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T au solicitat instanței să dispună admiterea plângerii, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii privind intabularea dreptului de proprietate a Municipiului T - Domeniul Public în CF nr. 214 T nr. top. 1108/2 în temeiul disp. HG 977/2002 în conformitate cu prev. Legii 213/1998 asupra imobilului "Clădire Chirurgie".
Înainte de pronunțarea pe fondul cauzei, făcând aplicarea prev. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, judecătoria respins excepția tardivității introducerii plângerii pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că plângerea împotriva încheierii nr. 10916/2007 a fost depusă în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de lege, instanța reținând că petenta Primăria Tal ua la cunoștință de încheierea nr. 10916/2007 la data de 31.01.2008, iar în conformitate cu confirmarea de primire depusă la dosar, plângerea împotriva încheierii nr. 10916/2007 a fost depusă la OCPI T la data de 14.02.2008.
Instanța de fond a admis lipsa calității procesuale pasive invocată de intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T prin întâmpinarea formulată, întrucât prin Decizia nr. LXXII (72) din 15.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile unite, dosar nr. 42/2007, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, rep. a cadastrului și a publicității imobiliare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond prima instanță a avut în vedere cerința impusă de art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996 rep. în sensul că înscrierea în cartea funciară se face împotriva proprietarului tabular, iar proprietarul tabular al imobilului este, conform deciziei EN 8164/2006 emisă de Ministerul Sănătății. În speță, fără să obțină desființarea actului - Decizia de retrocedare EN 8164/2006 emisă de Ministerul Sănătății - care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, s-a cerut rectificarea înscrierii. În lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate nevalabilitatea deciziei nu sunt aplicabile disp. art. 34 din Lege nr. 7/1996.
Față de cele mai sus expuse acțiunea petenților fiind neîntemeiată a fost respinsă.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului petenții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea hotărârii atacate și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În susținerea căii de atac, apelanții au reluat argumentele ce le-au fundamentat introducerea plângerii, învederând în plus, că litigiul ce are drept obiect anularea deciziei emisă de Ministerul Sănătății este înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș.
Poziția procesuală a intimatei a fost exprimată pe calea întâmpinării formulate, solicitându-se respingerea căii de atac, cu consecința menținerii ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate.
Prin decizia civilă nr. 279/A/18.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de petenții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T, împotriva sentinței civile nr. 13490/29.10.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că procedura înscrierii în cartea funciară are un caracter eminamente necontencios, ca de altfel și căile de atac prevăzute de art. 50 din Legea nr.7/1996 (republicată) și în care controlul judecătoresc se limitează strict la verificarea legalității înscrierii, în limitele art. 48-49 din lege, fără a cerceta alte înscrisuri decât cele avute în vedere de registratorul de carte funciară la momentul înscrierii (plângerea fiind ea însăși, o cale de atac împotriva încheierii de carte funciară) și fără a putea analiza temeinicia actelor juridice sau a faptelor ce au stat la baza înscrierii.
Cum în speță, înscrierea intimatei ca proprietar în cartea funciară s-a realizat în baza unei Decizii de retrocedare emisă de Ministerul Sănătății, ce nu a fost încă anulată printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că în mod corect a fost respinsă cererea petenților-apelanți de a se înscrie dreptul lor de proprietate asupra construcției intitulată " clădire chirurgie" și care, în prezent se află în proprietatea intimatei. Cu atât mai mult cu cât cererea lor nu se bazează pe un act juridic translativ de proprietate care să provină de la actuala proprietară tabulară, ci se legitimează pe regimul juridic al imobilului avut anterior retrocedării acestuia intimatei.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții Municipiul T - prin Primar și Primăria Municipiului T, solicitând, în principal, casarea ei, admiterea apelului lor, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia, admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii plângerii, conform formulării ei, în scris, invocând în drept, art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în materie, neținând seama de probatoriul administrat în cauză, iar prima instanță nu a apreciat corect probele de la dosar, Ministerul Sănătății nerespectând art. 11 și 19 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 intimata revendicatoare nefăcând dovada calități de persoană îndreptățită la restituire. Intimata, prin întâmpinarea de la dosar solicită respingerea recursului reclamanților ( 14-15 dosar).
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamanților este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul acelorași reclamanți, nefiind cazul nici a trimiterii cauzei, spre rejudecare la prima instanță și nici a schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii plângerii de față.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 50 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, Curtea stabilește că în dosar este bine dovedit că titlul în discuție, nu face obiectul vreunei hotărâri judecătorești care să justifice admiterea plângerii și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatei, intabulat în CF și ca atare bine a fost respinsă plângerea petenților, ca și apelul acestora, care - practic - reiterează exact aceeași argumente cu care au sesizat prima instanță și pe care le-au reluat, ulterior și în apel, însă aceste argumente nu vizează obiectul cauzei cu care au investit prima instanță, respectiv plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
Este clar deci că recurenții susțin doar că "nu s-a ținut cont de dispozițiile legale și de starea de fapt reală" dar nu sunt arătate care dispoziții ale Legii nr. 7/1996 au fost încălcate și pentru care motive încheierea de respingere a cererii lor de intabulare nu ar întrunii condițiile legale, invocând numai argumente și motive care nu au legătura cu respingerii cererii lor de intabulare de către registratorul de carte funciară, motiv pentru care recursul acestora va fi respins ca atare, câtă vreme recurenții fără să obțină desființarea actului care stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al intimatei, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, solicită direct radierea dreptului acesteia de proprietate, rectificarea înscrierii dreptului lor de proprietate, însă Curtea stabilește că în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate nevalabilitatea titlului de proprietate al acestei intimate nu sunt aplicabile dispozițiile art. 34 din Legea nr.7/1996, ceea ce face ca plângerea petenților să fie neîntemeiată, motiv pentru care va fi respins ca nefondat prezentul recurs al reclamanților.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluție pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, căci instanța de apel nu a interpretat - în nici un mod - greșit actul juridic dedus judecății și nici n-a schimbat natura ori înțelesul lămurit al acestuia,după cum, aceeași instanță de apel nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și nici dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
De fapt, Curtea observă că recurenții au invocat în recurs aceste două motive în mod formal și generic, fără o dezvoltare a lor concretă și detailată și fără o fundamentare separată, contrar art. 302/1 al. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, care prevede clar că cererea de recurs, trebuie să cuprindă - sub sancțiunea nulității - motivele pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ceea ce nu este cazul speței, unde recurenții invocă atât casarea, cât și modificarea deciziei civile de apel și în plus mai solicită și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deși prev. art. 105 al. 2 Cod procedură civilă raportat șa art. 312 al. 3 și 5 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în dosar, deoarece nu s-au încălcat formele de procedură sancționate cu nulitatea hotărârii atacate, fondul pricinii a fost cercetat și probe noi nu sunt necesare a fi administrate în cauză și la fel și părțile au fost legal citate, atât la judecarea cauzei în fond, cât și la administrarea probelor.
Prin urmare, Curtea va respinge ca nefondat recursul acestor reclamanți.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL T - prin PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile de apel nr. 279/A/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 08.12.2009
Tehnored /14.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
