Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din 30 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V, str.- -, -3,.K,.13, județul V, împotriva deciziei civile nr.283/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 23 ianuarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2006, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună rectificarea cărții funciare nr.65, în sensul radierii operațiunii de înscriere în această carte funciară a imobilului având număr cadastral 639, constând din teren în suprafață de 1415,78, situat în comuna, pct."Acasă", cu vecinii: E-, V și N- și S-proprietate Consiliu Local.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza sentinței civile nr.5711/18.11.2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, rectificată prin încheierea nr.1658/07.07.2006, aceasta este proprietara terenului menționat anterior, iar cu ocazia demersurilor efectuate pentru înscrierea în cartea funciară a acestuia a constatat că terenul său fusese înscris în cartea funciară a pârâților.
A mai precizat reclamanta că vânzarea-cumpărarea terenului de către pârâți era afectată de condiție rezolutorie, astfel că urma să rămână valabilă doar în situația în care terenul înstrăinat revenea prin partaj vânzătorului, iar cu ocazia partajului s-a procedat la identificarea terenului și s-a atribuit în lot vânzătorului ceea ce vânduse; în cadrul procesului de partaj, parcela vânzătorilor către pârâți a fost identificată altfel decât cea stabilită prin hotărârea ce a ținut loc de act autentic de vânzare-cumpărare; pârâții n-au fost de bună-credință când au procedat la înscrierea dreptului lor de proprietate înainte de a se pronunța hotărârea care să valideze vânzarea și în baza unei hotărâri care nu s-a pronunțat în contradictoriu cu toți coindivizarii; rectificarea înscrierilor în cartea funciară nu se poate realiza pe cale amiabilă și înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate asupra terenului de 1.590. s-a realizat în baza unor titluri valabile, și anume sentințele civile nr.5307 și nr.5308 din 29 iunie 1999, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, care au confirmat transmiterea dreptului de proprietate pentru terenul de 790. de la vânzătorul și pentru terenul de 800. de la vânzătorul și, prin urmare, sunt cumpărători de bună-credință, cât și faptul că, sentința civilă nr.5711/18.11.2005, invocată de reclamantă drept titlu, este nulă în baza dispozițiilor art.797 Cod civil, întrucât la partaj nu au participat toți moștenitorii autorului, respectiv fratele acesteia, născut la 15 aprilie 1975.
Au mai precizat pârâții că moștenitorul care nu a participat la împărțeală a formulat o cerere, înregistrată sub nr-, prin care a solicitat să se constate nulitatea împărțelii precedente și ieșirea din indiviziune, în condițiile legii, asupra averii autorilor și.
Prin sentința civilă nr.2151 din 16 aprilie 2007, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa respins acțiunea, reținând că situația imobilului nu s-a schimbat ulterior operațiunii de înscriere în cartea funciară și nu s-a prezentat o hotărâre constatatoare a situației prevăzute de art.36 alin.1 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.214 din 11 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, hotărârea fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare, apreciindu-se că este necesară efectuarea unei expertize topografice prin care să se clarifice situația reală a terenului în litigiu.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.1008 din 15 februarie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și, dispunându-se rectificarea cărții funciare nr.65 a localității, județul V, în sensul radierii operațiunii de înscriere în aceasta a imobilului având nr.cadastral 639, constând în teren în suprafață de 1.063, cu vecinii: E -, V și N -, S- proprietate reclamantă. Pârâții au fost obligați să plătească suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Prin sentințele civile nr.5307 și nr.5308/28.06.1999, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, au fost confirmate antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 09.04.1991, respectiv la 20.05.1991, între, respectiv, pe de o parte, în calitate de vânzători și, pe de altă parte, în calitate de cumpărător, pentru terenul în suprafață de 790. respectiv de 800, situat în comuna, județul V, cu vecinii: V -, E -, S - râul și N -.
Anterior pronunțării celor două hotărâri judecătorești, pârâtului i se eliberase titlul de proprietate nr.125/11353 din 19.07.1995, prin care i se stabilise dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1.020. situat în comuna.
În baza actelor de proprietate menționate, soții și au întocmit documentațiile cadastrale nr.810/08.02.2000 pentru suprafața de 2.542,92 și nr.639/15.10.2003 pentru terenul de 2.606,27, procedând la înscrierea în cartea funciară nr.65 a localității a dreptului de proprietate asupra terenului situat în, pct. "Acasă", precum și a construcțiilor aflate pe acesta.
Ulterior, întrucât cei doi vânzători - și - nu erau proprietari exclusivi ai terenurilor vândute, au solicitat în contradictoriu cu ceilalți moștenitori ai autorilor și (între care și reclamanta), ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defuncților, acțiunea formând obiectul dosarului nr.1133/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5711/18.11.2005 (neapelată), rectificată (doar cu privire la numele corect al pârâtei ) prin încheierea nr.1658/07.07.2006. Prin sentința menționată, pronunțată în contradictoriu și cu pârâtul, în calitate de intervenient, i-a fost atribuit pârâtei, în proprietate, terenul în suprafață de 1.415,78. situat în pct."Acasă", cu vecinii: N - proprietate intervenient, S - proprietate consiliul local, E - și V- proprietate.
Expertiză în specialitatea topografie-cadastru efectuată în cauza de față a concluzionat că documentația cadastrală executată pentru pârâți sub nr.cadastral 639 este eronat întocmită, întrucât nu respectă amplasamentele terenurilor cumpărate prin sentințele civile nr.5307/1999 și nr.5308/1999.
În aceste condiții, reclamanta a înțeles să formuleze prezenta acțiune, solicitând rectificarea cărții funciare nr.65 a localității, în sensul radierii operațiunii de înscriere a imobilului având nr.cadastral 639.
Scopul rectificării unei cărți funciare (care, potrivit art.33 din Legea nr.7/1996, republicată, se poate realiza prin radierea, îndreptarea sau menționarea oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară) este acela de a restabili concordanța între situația pe care o relevă înscrierea din cartea funciară și situația reală a imobilului sau a dreptului ce formează obiectul înscrierii.
Termenul de "rectificare", privit în înțelesul său larg, desemnează operațiunea tehnico-juridică de remediere a neconcordanțelor, a inexactităților existente între mențiunile efectuate în cartea funciară și situația juridică reală a imobilului asupra căruia ele poartă. Potrivit art.34 din Legea nr.7/1996, rectificarea cărții funciare poate fi dispusă într-unul din următoarele cazuri, expres și limitativ prevăzute: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În speță, din lucrarea de specialitate efectuată de expert ing. rezultă că documentația cadastrală întocmită, care stabilește un amplasament eronat al terenului pârâților, a condus la suprapunerea acestuia peste terenul reclamantei pe o suprafață de 1.063. (schița - anexă nr.1 la raportul de expertiză), teren dobândit de aceasta prin sentința de partaj, pronunțată ulterior înscrierii în cartea funciară a dreptului pârâților (hotărâre care este opozabilă pârâților).
Aceste aspecte, conducând la concluzia că înscrierea dreptului pârâților în cartea funciară asupra imobilului în litigiu nu este în concordanță cu situația reală din teren, onsiderând că, în ceea ce privește prevederea legală referitoare la existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate existența unuia din cele patru cazuri stabilite de art.34, această condiție este îndeplinită și în speța de față, instanța a admis în parte acțiunea (soluție determinată de faptul că suprapunerea vizează numai suprafața de 1.063. cât a stabilit expertul, și nu 1.415,78. cât a arătat reclamanta prin cererea de chemare în judecată), dispunând rectificarea cărții funciare nr.65 a localității - proprietari și, pentru suprafața menționată în raportul de expertiză și identificată în schița anexă nr.1.
Pârâții au declarat apel împotriva sentinței judecătoriei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii, cu mențiunea că soluția legală și temeinică este cea adoptată în primul ciclu de judecată, prin care cererea în rectificarea cărții funciare a fost respinsă.
Astfel, respectiva soluție a reținut corect că pârâții, în baza unei act juridic, au dobândit cu bună-credință un drept real de proprietate asupra terenului de 1.590. prin sentințele civile nr.5307/1999 și nr.5308/1999, definitive și irevocabile, de la și - comoștenitori alături de intimata-reclamantă din prezenta cauză, această situație fiind în acord cu dispozițiile art.33 și 34 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
În același timp, legitimitatea dreptului de proprietate a fost confirmată și de sentința nr.5711/18.11.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care a fost soluționată acțiunea de partaj în care părți au figurat și, vânzătorii suprafeței de 1.590. și intimata-reclamantă, proces în care apelanții din acțiunea de față au formulat cerere de intervenție, cerere care a fost admisă atât în principiu, cât și în fond, prin sentința civilă nr.5711/2005.
De asemenea, în considerentele hotărârii de partaj se consemnează în mod expres: "cererea de intervenție aflată la fila 58 dosar a fost avută în vedere de către instanță, în sensul că terenurile au fost reținute în masa succesorală, pentru ca vânzările efectuate să rămână valabile, acestea fiind efectuate de către coindivizari".
Așadar, după soluționarea irevocabilă a cauzei respective în sensul arătat, fiind evident că intimata-reclamantă a urmărit, prin opțiunea acesteia de a se omologa varianta a II-a de lotizare, să paralizeze statuările din sentințele nr.5307 și nr.5308/1999, s-a demonstrat în cauza de față că soluția legală era respingerea acțiunii în rectificarea cărții funciare, întrucât apelanții-pârâți sunt proprietari în baza unor titluri irevocabile, cererea de intervenție în procesul de partaj a fost admisă și pârâții au înscris dreptul lor în cartea funciară conform art.33 și art.34 din Legea nr.7/1996, instanța care a soluționat partajul s-a preocupat în mod expres de confirmarea înstrăinărilor de teren făcute către aceștia de coindivizari.
În același context, raționamentele cuprinse în sentința apelată sunt absolut eronate, deși în considerente se menționează că intervenția în partaj a fost admisă în contradictoriu și cu intimata-reclamantă, întrucât se reține că expertiza efectuată în cauză ar fi concluzionat cum că documentația cadastrală nu respectă amplasamentele terenurilor cumpărate prin sentința nr.5307 și sentința nr.5308/1999 și că, în aceste condiții, reclamanta ar fi înțeles să formuleze prezenta acțiune în sensul radierii operațiunii de înscriere a imobilului proprietatea pârâților.
Or, potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.7/1996 dobânditorul este considerat de bună-credință dacă la data cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărți funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
În aceste condiții, deși au invocat prin întâmpinare dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996, text care prevede patru cazuri în care se poate cerere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, numai printr-o interpretare eronată a acestor dispoziții legale, instanța de fond a apreciat că o condiție este îndeplinită și atunci când prin aceeași hotărâre judecătorească "se constată pe baza probelor administrate existența neconcordanței între starea tabulară și situația juridică reală (cum este cazul în speță)".
Altfel spus, concluzionează apelanții, hotărârea de rectificare atacată se întemeiază pe ea însăși, în sensul cerut de textul menționat, ceea ce este inadmisibil, aceasta nemaivorbind și de faptul că pe imobilul - teren proprietatea pârâților, corect înscris în cartea funciară, aceștia au amplasate construcții.
Prin decizia civilă nr.283/A din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă nr.1008/15 februarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în sensul că pe fondul cauzei a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, care a fost obligată la plata sumei de 2.606,15 lei cheltuieli de judecată către apelanții-pârâți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, într-adevăr, pârâții și au dobândit un drept real de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1.590 situat în comuna, județul V, conform sentințelor civile nr.5307/28.06.1999 și nr.5308/28.06.1999, definitive și irevocabile, ambele pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarele nr.4547/1999 și nr.4548/1999 (filele 53-56 dosar nr-). Mai precis, această suprafață de teren a fost dobândită de, prin cumpărare, astfel: - o porțiune de 790, de la vânzătorul, prin validarea convenției din 09.04.1991 (sentința nr.5307/1999) și, diferența de 800. prin cumpărare de la vânzătorul, prin validarea convenției din data de 20.05.1991 (sentința nr.5308/1999).
În urma confecționării la instanța de judecată a actelor de vânzare-cumpărare respective, cele două parcele de teren - formând suprafața totală de 1.590. - au fost înscrise în cartea funciară nr.65 a localității, cu precizarea că lucrările de carte funciară au fost efectuate și înregistrate sub nr.1630/2000 și nr.1631/2000.
De fapt, urmare acestor hotărâri judecătorești și a celorlalte acte de proprietate reprezentate de contractul de vânzare-cumpărare nr.3300/29.07.1988, intervenit între vânzătorul și cumpărătorul (filele 59-60) și, respectiv, titlul de proprietate nr.125/11353/19.07.1995, emis apelantului-pârât de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V cu privire la suprafața de 1.020. ( 51-52), pentru care lucrările de carte funciară au fost efectuate la nr.1627 și nr.1632/2000, pe baza măsurătorilor reale din teren și conform Planului cadastral de amplasament și delimitare (fila 61), a fost înscrisă în cartea funciară nr.65 întreaga suprafață de teren din pct."Acasă", și anume suprafața de 2542,92. (1149,19. + 1142,81. + 250,92.), așa cum rezultă din Anexele nr.3 și 4 ale CF nr.65 (filele nr.27-28, 41-42 din același dosar inițial și filele nr.69-70, în dosar apel nr-).
În definitiv, pe baza titlurilor de proprietate mai sus menționate, pârâții erau legal îndreptățiți la înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară, și anume în limitele conferite de actele doveditoare prezentate la. V, în acord cu reglementările imperative ale Legii nr.7/13.03.1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, norme care impun evidența cadastral - juridică imobiliară obligatorie.
Tot astfel, este cert stabilit că, potrivit art.20 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale imobiliare se înscriu în cartea funciară numai pe baza actului prin care ele s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil și acestea se sting numai prin înscrierea radierii lor din CF, cu consimțământul titularului dreptului, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile anume prevăzute de lege, actul autorității administrative putând să înlocuiască acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
În cadrul procesual de față, reclamanta, care invocă faptul că deține un titlu de proprietate și pentru suprafața de 1415,78. în legătură cu care se solicită radierea operațiunii de înscriere în CF, constând în sentința nr.5711/18.11.2005, rectificată prin încheierea nr.1658/07.07.2006, ambele pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.1133/2004, având ca obiect ieșire din indiviziune succesorală (filele 7-9 dosar nr-) - a pretins că pârâții nu au înregistrat cu bună-credință titlul lor de proprietate, în sensul că au făcut-o mai înainte de a se pronunța o hotărâre care să valideze vânzarea și pe baza unei hotărâri care nu a fost pronunțată în contradictoriu cu coindivizarii vânzătorilor.
Or, din actele și lucrările dosarului nr.1133/2004, atașat prezentei cauze, având ca obiect ieșire din indiviziune succesorală, reiese că și cumpărătorul a avut calitatea de parte în litigiul purtat între moștenitorii autorilor comuni și, și anume: (reclamant) și, ( ), și (pârâți), între terenurile deduse partajului succesoral aflându-se și suprafața de 3.505. situată în pct."Acasă", comuna, jud. V (din care și au înstrăinat lui două parcele în litigiu), acesta formulând atunci o cerere de intervenție în interes propriu (filele 58-59 din respectivul dosar), prin care invocat dreptul de proprietate dobândit și a solicitat ca terenurile ce i-au fost înstrăinate, indicate în sentințele civile nr.5307 și nr.5308/28.06.1998, să nu fie incluse șa masa partajabilă.
În final, prin sentința civilă nr.5711/18.11.2005, fiind admisă și cererea de intervenție formulată de către, au fost partajate bunurile succesorale între toți moștenitorii, în sensul că au fost atribuite terenurile introduse la partaj, respectiv prin omologarea variantei a II-a de lotizare propusă de expert ing., astfel cum chiar și pârâta ( ) a solicitat.
În concret, la dezbaterile în ședința publică (în preambul), pârâta a cerut astfel: "deoarece în această variantă expertul a aplicat în mod corect pe teren vânzările efectuate de comoștenitori intervenientului; în cazul în care ar fi omologată varianta I, pe terenul care ar fi atribuit pârâtei -, există o anexă proprietatea intervenientului, ceea ce ar însemna ca pârâta să pornească un litigiu împotriva" lui."
Așadar, se confirmă susținerile apelanților în sensul că, dacă ar exista vreo neconcordanță între situația juridică reală a imobilului-teren cumpărat, în condițiile arătate, de la alți coindivizari ai reclamantei, în raport cu mențiunile din cartea funciară, aceasta nu a fost provocată nicidecum de modul în care pârâții au acționat în perioada confecționării actelor de vânzare-cumpărare, reaua lor credință nefiind demonstrată nici cu ocazia partajului succesoral, unde cumpărătorul-pârât a avut calitatea de intervenient în interes propriu, dar nici pe parcursul procesului de față.
În plus, așa cum s-a reținut deja, însăși intimata-reclamantă a solicitat atribuirea terenurilor partajate în dosarul nr.1133/2004, în varianta a II-a de lotizare, iar instanța a validat situația implicit vânzărilor, sentința civilă nr.5711/2005 statuând irevocabil că: "în varianta a II-a expertul a aplicat pe teren în mod corect vânzările efectuate de către comoștenitori, în timp ce aceștia se aflau în indiviziune".
Respectiva soluție, opozabilă tuturor părților, nu a fost ulterior modificată.
Așa fiind, în cazul în speță, au fost și sunt pe deplin aplicabile, în favoarea apelanților, reglementările cuprinse la art.30 alin.(1) și art.31 alin.(1) din Legea nr.7/1996: "Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul" și, respectiv: " cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară".
În temeiul celor arătate, contrar celor reținute în hotărârea apelată, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.33 și urm. din Legea nr.7/1996 (invocate de reclamantă și de către judecătorie) pentru a se dispune rectificarea CF în sensul solicitat, iar aceasta de vreme ce: -înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat întabularea a fost valabil, -dreptul înscris în CF a fost corect calificat iar, -în prezent încă sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, reclamanta neproducând dovezi cum că ar fi încetat efectele actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea și, în consecință, înscrierea nu ar mai fi în concordanță cu situația reală a imobilului.
În același timp, în caz de litigiu, în conformitate cu dispozițiile art.51 alin.(1) din Legea nr.7/1996: "Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale", prevederile în același sens din textul art.89 alin.(3) din Ordinul 633/13.10.2006 al Directorului general al pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aplicându-se în mod corespunzător.
În această materie, practica judiciară actuală este și ea în sensul că acțiunea în rectificarea unei înscrieri în cartea funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acțiunea principală, care vizează constatarea nevalabilității înscrierii sau a titlului în temeiul căruia s-a făcut această operațiune, astfel cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Decizia civilă nr.2603/04.10.2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă).
Practic, întrucât legea condiționează rectificarea înscrierilor din CF de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care să constate că nu a fost valabil actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, iar o astfel de hotărâre nu a fost depusă la dosar, de vreme ce reclamanta nu a obținut și desființarea actelor care au stat la baza CF, acțiunea reclamantei apare și sub acest aspect ca neîntemeiată.
Prin ipoteză, astfel cum în mod justificat se afirmă în apel, instanța de fond nu avea vreun temei legal de apreciere cum că o condiție ar fi deja îndeplinită prin adoptarea sentinței asupra acțiunii promovate de către reclamantă, pentru a putea constata "pe baza probelor administrate, existența neconcordanței între starea tabulară și situația juridică reală" a terenului în litigiu și pentru a dispune rectificarea CF, iar aceasta cu atât mai mult cu cât pe respectivul se află amplasate construcții ce constituie gospodăria apelanților - pârâți, de asemenea în mod corect înscrisă în
De altfel, în prezenta cale de atac, tribunalul a solicitat relații la. V în sensul de a se înainta documentația cadastrală privind cartea funciară nr. 65 localității, în care se menționează nr. cadastral 639/1, cu privire la imobilul teren în suprafață de 2.606,7. cu mențiunea că Planul de amplasament pe numele apelantului a fost întocmit de ing., demers la care, cu adresa nr. 8039/31.10.2008, unitatea respectivă a comunicat faptul esențial că: "imobilul cu nr. cadastral 639/1 nu este intabulat", reatașând copia CF nr. 65 - Anexa nr. 3 și nr.4 - a localității, partea I și a II-a (filele 68-70).
În speță, reclamanta a intentat acțiunea sa în rectificarea CF nr.65, în sensul radierii operațiunilor de înscriere a terenului având nr. cadastral 639/1, însă, așa cum s-a demonstrat în dosar, dar mai ales prin comunicarea făcută de V cu adresa nr.8039/31.10.2008, este evident că operațiunea de întabulare a respectivului imobilul nu s-a materializat, în realitate, pe baza documentației cadastrale contestate, ci pe baza documentelor înaintate de V la judecătorie, în primul ciclu de judecată - atașate la filele 40-61 dosar nr- (nr. vechi 9560/2006).
Pe cale de consecință, constatând caracterul fondat al motivelor expuse în calea de atac, respectiv că susținerile și apărările invocate la fond și în apel d e reclamantă nu sunt fondate, raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 pr.civ. Tribunalul urmează să admită apelul formulat de pârâți, să schimbe în totalitate sentința judecătoriei și, pe fondul cauzei, să dispună respingerea acțiunii.
În temeiul art.274 pr.civ. cheltuielile de judecată avansate de reclamantă la judecătorie și în căile de atac, constând în contravaloare taxe de timbru și onorarii pentru expert și avocat, vor rămâne în sarcina acesteia, fiind în culpă procesuală.
În baza aceluiași text legal, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate în cele două cicluri de judecată, formulată de apelanții-pârâți, urmează a fi admisă ca întemeiată, iar intimata-reclamantă va fi obligată să plătească acestora, cu acest titlu, suma de 2.606,15 lei Ron, potrivit înscrisurilor prezentate în dosar.
De fapt, urmare acestor hotărâri judecătorești și a celorlalte acte de proprietate reprezentate de contractul de vânzare-cumpărare nr.3300/29.07.1988, intervenit între vânzătorul și cumpărătorul (59-60) și, respectiv, titlul de proprietate nr.125/11353/19.07.1995 emis apelantului-pârât cu privire la suprafața de 1.020. (51-52), pentru care lucrările de carte funciară au fost efectuate la nr.1627 și nr.1632/2000, pe baza măsurătorilor reale din teren și conform Planului cadastral de amplasament și delimitare ( 61), a fost înscrisă în cartea funciară nr.65 întreaga suprafață de teren din pct."Acasă" și anume suprafața de 2542,92. (1149,19. + 1142,81 + 250,92.), așa cum rezultă din Anexele nr.3 și 4 ale cărții funciare nr.65.
În definitiv, pe baza titlurilor de proprietate mai sus menționate, pârâții erau legal îndreptățiți la înscrierea dreptului lor de proprietate în cartea funciară, și anume în limitele conferite de actele doveditoare prezentate la. V, în acord cu reglementările imperative ale Legii nr.7/13.03.1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, norme care impun evidența cadastral - juridică imobiliară obligatorie.
Potrivit art.20 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale imobiliare se înscriu în cartea funciară numai pe baza actului prin care ele s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil și acestea se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară cu consimțământul titularului dreptului, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile anume prevăzute de lege, actul autorității administrative putând să înlocuiască acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
În speță, reclamanta care invocă faptul că deține un titlu de proprietate și pentru suprafața de 1415,78. în legătură cu care se solicită radierea operațiunii de înscriere în cartea funciară, constând în sentința civilă nr.5711/18.11.2005, rectificată prin încheierea nr.1658/07.07.2006, ambele pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.1133/2004, având ca obiect ieșire din indiviziune succesorală, a pretins că pârâții nu au înregistrat cu bună-credință titlul lor de proprietate, în sensul că au făcut-o mai înainte de a se pronunța o hotărâre care să valideze vânzarea și pe baza unei hotărâri care nu a fost pronunțată în contradictoriu cu coindivizarii vânzătorilor.
Or, din actele și lucrările dosarului nr.1133/2004, atașat prezentei cauze, având ca obiect ieșire din indiviziune succesorală, reiese că și cumpărătorul a avut calitatea de parte în litigiul purtat între moștenitorii autorilor comuni și, și anume: (reclamant) și, ( ), și (pârâți), între terenurile deduse partajului succesoral aflându-se și suprafața de 3.505. situată în pct."Acasă", comuna, județul V (din care și au înstrăinat lui două parcele în litigiu), acesta formulând atunci o cerere de intervenție în interes propriu prin care a invocat dreptul de proprietate dobândit și a solicitat ca terenurile ce i-au fost înstrăinate, indicate în sentințele civile nr.5307 și nr.5308/28.06.1998, să nu fie incluse la masa partajabilă.
În final, prin sentința civilă nr.5711/18.11.2005 fiind admisă și cererea de intervenție formulată de, au fost partajate bunurile succesorale între toți moștenitorii, în sensul că au fost atribuite terenurile introduse la partaj, respectiv prin omologarea variantei a II-a de lotizare propusă de expert ing., astfel cum chiar și pârâta ( ) a solicitat.
În concret, la dezbaterile în ședința publică (în preambul), pârâta a solicitat astfel: "deoarece în această variantă expertul a aplicat în mod corect pe teren vânzările efectuate de comoștenitori intervenientului; în cazul în care ar fi omologată varianta I, pe terenul care ar fi atribuit pârâtei -, există o anexă proprietatea intervenientului, ceea ce ar însemna ca pârâta să pornească un litigiu împotriva lui".
Tribunalul a reținut că se confirmă susținerile apelanților în sensul că, dacă ar exista vreo neconcordanță între situația juridică reală a imobilului-teren cumpărat, în condițiile arătate, de la alți coindivizari ai reclamantei, în raport cu mențiunile din cartea funciară, aceasta nu a fost provocată nicidecum de modul în care pârâții au acționat în perioada confecționării actelor de vânzare-cumpărare, reaua lor credință nefiind demonstrată nici cu ocazia partajului succesoral unde cumpărătorul-pârât a avut calitatea de intervenient în interes propriu, dar nici pe parcursul procesului de față.
În plus, însăși reclamanta a solicitat atribuirea terenurilor partajate în dosarul nr.1133/2004, în varianta a II-a de lotizare, iar instanța a validat situația implicit vânzărilor, sentința civilă nr.5711/2005 statuând irevocabil că: "în varianta a II-a expertul a aplicat pe teren în mod corect vânzările efectuate de către comoștenitori, în timp ce aceștia se aflau în indiviziune", soluție opozabilă tuturor părților, care nu a fost ulterior modificată.
Așa fiind, s-a constatat că în cauză au fost și sunt pe deplin aplicabile, în favoarea apelanților-pârâți, reglementările cuprinse la art.30 alin.(1) și art.31 alin.(1) din Legea nr.7/1996: "Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul" și respectiv, " cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară".
În temeiul celor arătate, contrar celor reținute în hotărârea apelată, tribunalul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.33 și urm. din Legea nr.7/1996 (invocate de reclamantă și de judecătorie) pentru a se dispune rectificarea cărții funciare în sensul solicitat, întrucât înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat întabularea a fost valabil, dreptul înscris în cartea funciară a fost corect calificat, iar în prezent încă sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, reclamanta neproducând dovezi cum că ar fi încetat efectele actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea și, în consecință, înscrierea nu ar mai fi în concordanță cu situația reală a imobilului.
În același timp, în caz de litigiu, în conformitate cu dispozițiile art.51 alin.(1) din Legea nr.7/1996: "Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale", prevederile în același sens din textul art.89 alin.(3) din Ordinul 633/13.10.2006 al Directorului general al pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aplicându-se în mod corespunzător.
În această materie, practica judiciară actuală este și ea în sensul că acțiunea în rectificarea unei înscrieri în cartea funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acțiunea principală, care vizează constatarea nevalabilității înscrierii sau a titlului în temeiul căruia s-a făcut această operațiune, astfel cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr.7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Decizia civilă nr.2603/04.10.2001, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă).
Practic, întrucât legea condiționează rectificarea înscrierilor din cartea funciară de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate că nu a fost valabil actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, iar o astfel de hotărâre nu a fost depusă la dosar, de vreme ce reclamanta nu a obținut și desființarea actelor care au stat la baza cărții funciare, acțiunea reclamantei apare și sub acest aspect ca neîntemeiată.
Prin ipoteză, astfel cum în mod justificat se afirmă în apel, instanța de fond nu avea vreun temei legal de apreciere cum că o condiție ar fi deja îndeplinită prin adoptarea sentinței asupra acțiunii promovate de către reclamantă, pentru a putea constata "pe baza probelor administrate, existența neconcordanței între starea tabulară și situația juridică reală" a terenului în litigiu și pentru a dispune rectificarea CF, iar aceasta cu atât mai mult cu cât pe respectivul se află amplasate construcții ce constituie gospodăria apelanților - pârâți, de asemenea în mod corect înscrisă în cartea funciară.
De altfel, în prezenta cale de atac, tribunalul a solicitat relații la. V în sensul de a se înainta documentația cadastrală privind cartea funciară nr.65 a localității, în care se menționează nr. cadastral 639/1, cu privire la imobilul teren în suprafață de 2.606,7. cu mențiunea că Planul de amplasament pe numele apelantului a fost întocmit de ing., demers la care, cu adresa nr.8039/31.10.2008, unitatea respectivă a comunicat faptul esențial că: "imobilul cu nr. cadastral 639/1 nu este intabulat", reatașând copia cărții funciare nr.65 - Anexa nr.3 și nr.4 - a localității, partea I și a II-a (filele 68-70).
În speță, reclamanta a intentat acțiunea sa în rectificarea cărții funciare nr.65, în sensul radierii operațiunilor de înscriere a terenului având nr. cadastral 639/1, însă, așa cum s-a demonstrat în dosar, dar mai ales prin comunicarea făcută de V cu adresa nr.8039/31.10.2008, este evident că operațiunea de intabulare a respectivului imobilul nu s-a materializat, în realitate, pe baza documentației cadastrale contestate, ci pe baza documentelor înaintate de V la judecătorie, în primul ciclu de judecată - atașate la filele 40-61 dosar nr- (nr.vechi 9560/2006).
Pe cale de consecință, constatând caracterul fondat al motivelor expuse în calea de atac, respectiv că susținerile și apărările invocate la fond și în apel d e reclamantă nu sunt fondate, raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 Cod procedură civilă tribunalul a admis apelul formulat de pârâți, a schimbat în totalitate sentința judecătoriei și pe fondul cauzei a respins acțiunea.
Împotriva deciziei civile nr.283/A/20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- decizia recurată este nelegală, în cauză fiind aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece tribunalul nu a aplicat corect dispozițiile Legii nr.7/1996 și cele ale Legii nr.247/2005 și nu a ținut cont de îndrumarea instanței de casare privind efectuarea unei expertize topo în litigiu, încălcând astfel și prevederile art.315 Cod procedură civilă;
- instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la susținerile reclamantei, în sensul că există suprapunere a terenului intabulat de către pârâți peste terenul proprietatea recurentei, ultima fiind împiedicată în mod nelegal să-și înregistreze terenul proprietatea sa;
- tribunalul a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de și, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.
În faza de recurs au fost depuse înscrisuri de către reclamantă.
Intimații-pârâți și au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât decizia atacată pronunțată de tribunal este legală, în speță fiind aplicate corect prevederile Legii nr.7/1996, așa cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005, având în vedere că legea condiționează rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate că nu a fost valabil actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, iar o asemenea decizie nu există până în prezent, nefiind la dosarul cauzei.
De altfel, în speță este vorba de contestarea de către reclamantă a existenței unei neconcordanțe între starea tabulară și situația juridică reală a terenului în litigiu, ceea ce din înscrisurile de la dosar nu s-a probat în sensul existenței acestei neconcordanțe pentru că, așa cum s-a menționat și mai sus, nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă care să constate că nu a fost valabil actul pârâților în temeiul căruia aceștia au făcut înscrierea în Cartea Funciară.
În concluzie, Curtea constată că în fapt reclamanta contestă dreptul de proprietate al pârâților pentru terenul în litigiu, lucru care poate fi clarificat prin promovarea unei acțiuni în revendicare prin care să se compare actele de proprietate ale părților procesuale.
Referitor la încălcarea de către instanță a dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, Curtea constată că judecătoria în rejudecare a dispus efectuarea unei expertize topo care s-a și efectuat în urma desființării primei sentințe de către Tribunalul Vâlcea, respectând astfel prevederile legale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât tribunalul a pronunțat o decizie legală având în vedere motivele menționate mai sus.
A doua critică este nefondată, deoarece tribunalul nu putea analiza existența suprapunerii titlurilor de proprietate ale părților procesuale privind terenul din litigiu, ținând cont de obiectul acțiunii care se referă la rectificarea Cărții Funciare și radierea operațiunii de înscriere în această Carte a imobilului din litigiu, înscriere făcută de pârâți și nu la revendicare.
Trebuie precizat faptul că instanța de judecată este obligată să se pronunțe în raport de obiectul acțiunii și investirea făcută de reclamantă prin cererea de chemare în judecată formulată, lucru care s-a făcut în speță de către instanțele de judecată.
Ultima critică este nefondată, întrucât instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, analizând apelul și probele de la dosar în raport de limitele investirii făcute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și de obiectul acțiunii, respectiv rectificarea Cărții Funciare nr.65 proprietar și, în sensul radierii operațiunii de înscriere în această Carte a imobilului având număr cadastral 639 și constând în teren, în suprafață de 1415,78, situat în comuna, pct. "Acasă", cu vecinătățile: -, și - și - Consiliul Local.
Rezultă că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, așa cum în mod greșit susține recurenta-reclamantă.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.283/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligată recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în faza de recurs, conform chitanței nr.8/2009 aflată la fila 112 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V, str.- -, - 13,.K,.13, județ V, împotriva deciziei civile nr.283/A din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, intimați-pârâți fiind și, domiciliați în comuna, sat Linia, nr.373, județ
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/24.02.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
