Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 150/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.150
Sedința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul și intervenientul împotriva Deciziei civile nr.424/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-,în contradictoriu cu reclamanta C - SRL, având ca obiect constatare nulitate contract - rectificare
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intervenientul recurent personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Intervenientul recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-S, ca instanță de apel, apreciind că, în raport de obiectul litigiului și de valoarea acestuia, care depășește un miliard de lei vechi, calea de atac, se impunea a fi apel și nu recurs, cum greșit a fost calificat.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr-, taxată cu taxa de timbru de 12 lei, achitată cu chitanțele nr. 16147/2007 și nr.4868/2007, conform dispozițiilor art. 9 alin.6 din 146/1997, modificată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C S, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că titlurile în baza cărora s-a făcut intabularea în CF.2594, CF.1453 și CF.7375 nu sunt valabile; să se dispună rectificarea în CF. în sensul restabilirii situației anterioare efectuării înscrierilor; cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 28.01.2008 a fost formulată cerere de intervenție în nume propriu, de către intervenientul (fila 59 dos.fond), prin care s-a solicitat să se constate că intervenientul este proprietarul imobilelor, asupra cărora părțile din cauză se judecă, urmând să fie obligate să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra lor; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii de intervenție, intervenientul a arătat că este proprietarul celor trei imobile pe care le-a cumpărat de la pârâtul, invocând buna credință la întocmirea contractului de vânzare cumpărare nr.6/05.01.2007.
La termenul de judecată din data de 07.04.2008, a fost admisă în principiu cererea de intervenție în nume propriu, formulată de intervenient, conform dispozițiilor art. 52 alin.1 cod procedură civilă, punându-se în vedere intervenientului să achite taxa de timbru corespunzătoare obiectului cererii de intervenție - acțiunea în revendicare.
La termenul de judecată din data de 25.02.2008, în baza dispozițiilor art.244 alin.1 pct.2 cod procedură civilă a dispus suspendarea cauzei.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 07.04.2008, dată la care reclamanta a arătat că renunță la judecata față de pârâtul C S, iar instanța prin încheiere, în baza dispozițiilor art. 246 cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata față de acest pârât.
Tot la același termen de judecată, reclamanta a precizat primul capăt de cerere din acțiunea introductivă, cu constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate cu nr.2166/14.08.1998, nr.2165/14.08.2000 și nr.2164/14.08.1998, în baza cărora au fost efectuate intabulările în CF.7375, CF.1453 Reșița Montană și CF.2594 Reșița Montană.
La termenul de judecată din data de 07.04.2008, intervenientul a invocat lipsa capacității de folosință a reclamantei, deoarece aceasta este dizolvată, conform Sentinței civile nr. 567/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul C -
La ultimul termen de judecată, reclamanta a depus sentința nr. 534/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul CS( filele 111-113 dos.fond), prin care a fost admisă contestația în anulare formulată de reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 567/2007, instanța dispunând radierea din Registrul comerțului a mențiunilor privind dizolvarea și intrarea în procedura de lichidare, astfel că instanța, în baza art. 1169 cod civil, a respins excepția invocată de intervenient.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient, instanța a constatat că nu a fost achitată taxa de timbru, stabilită prin încheiere, împotriva căreia nu a fost promovată, de către intervenient, cerere de reexaminare, astfel că, în baza art. 2 și art.20 din 146/1997, modificată, a dispus anularea ca netimbrată a cererii de intervenție.
Față de acțiunea reclamantei și de cererea de intervenție, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Judecătoria Reșița prin sentința civilă 1157/05.05.2008 pronunțată în dosarul nr- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâtului.
A anulat ca netimbrată, cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul.
A respins excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, invocată de intervenient.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr.2165/14.08.2000, de către Biroul Notarului Public, cu privire la apartamentul nr.4, înscris în CF. 2594 Reșița Montană, nr. top. 433/b,513/1/b/1, 433/a/2/b/IV; a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr.2166/14.08.1998, de către Biroul Notarului Public, cu privire la apartamentul nr.28, înscris în CF. 7375, nr. top.100/m/6/4/.A/.VII/XXVIII și a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr.2164/14.08.1998, de către Biroul Notarului Public, cu privire la casa nr.585 și teren în suprafață de 562 mp. înscrise în CF. 1453 Reșița Montană, nr. top. 513/1/b/2, dispunând desființarea acestora.
A dispus rectificarea CF.2594 Reșița Montană, CF.7375 și CF.1453 Reșița Montană, și anularea înscrierilor cu nr.8572/2006 din CF.2594 Reșița Montană, cu nr. 8573/2006 din CF.7375 și cu nr. 8574/2006 din CF.1453 Reșița Montană, respectiv radierea dreptului de proprietate al numitei, de sub 15, 4 și 17 și restabilirea situației anterioare în favoarea reclamantei.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă, a sumei de 12 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță avut în vedere faptul că, conform fișelor CF.și extraselor CF. 2594 Reșița Montană, nr. top. 433/b,513/1/b/1, 433/a/2/b/IV, CF.7375, nr. top. 100/m/6/4/.A/.VII/XXVIII și CF.1453 Reșița Montană, nr. top. 513/1/b/2, asupra imobilelor apartament nr.4, apartament nr.28 și asupra casei nr. 585 cu teren de 562 mp. este proprietară tabulară, prin cumpărare, cu înscrierile nr.8572/2006, nr.8573/2006 și nr. 8574/2006, de sub 15, 4 și 17.
La data de 01.07.2004 a decedat numita, conform,proiectului de certificat de moștenitor, întocmit de Biroul Notarului Public, la data de 10.01.2007, pârâtul având doar calitatea de succesibil, respectiv este doar persoana care are vocație succesorală, dar care nu a exercitat încă dreptul de opțiune succesorală.
acestui drept de proprietate asupra acestor imobile a fost efectuată în baza contractelor de vânzare cumpărare autentificate cu nr. nr. 2165/04.08.2000, nr.2166/14.08.1998 și nr.2164/14.08.1998, de către Biroul Notarului Public, la cerea succesibilul proprietarei tabulare, pârâtul.
Prin ordonanța pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, s-a constat false contractele de vânzare cumpărare, confirmându-se săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.
Ca urmare a acestor constatări, cele trei contracte de vânzare cumpărare deși înscrisuri autentice, ce se bucură de prezumția de autenticitate însă numai până la înscrierea în fals, prin lipsa unuia dintre elementele esențiale de fond, respectiv consimțământul reclamantei, fost proprietară, sunt lovite de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. art. 948 pct.2 cod civil.
Împotriva Sentinței civile nr.1157/05.05.2008 a Judecătoriei Reșița au formulat recurs în termen intervenientul în interes propriu și pârâtul, recursuri înregistrate pe rolul Tribunalului C-S la nr.2536/290/08.08.2008.
Recursurile au fost legal timbrate cu taxă de timbru în sumă de 6 lei și timbre judiciare de 0,30 lei, conform art. 11 pct. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 modificată. Recurentul intervenient în interes propriu, în recursul său aflat la filele 4-5 dosar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, să respingă acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, a solicitat instanței să dispună, prin încheiere motivată, suspendarea hotărârii atacate, fără citarea părților, chiar înainte de primirea dosarului.
În motivarea recursului, s-a arătat că, a cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6/05.01.2007, de la numitul, dorind să intabuleze cele trei imobile cumpărate, în registrele de CF. A constatat că respectiva instituție l-a refuzat categoric în demersurile efectuate, întrucât în extrasul de CF figura notarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, cu privire la existența unei cercetări penale pentru fals și uz de fals. A arătat că a așteptat ca parchetul să se pronunțe față de sesizarea cu privire la fals. Prin rezoluția din 27.02.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița a constatat că, contractele sunt valabil încheiate, iar pe cale de consecință, a clasat dosarul de cercetare penală nr. 2196/P/2006 și a dispus ridicarea interdicției de înstrăinare cuprinse în cartea funciară, privitor la imobilele cumpărare de către intervenient, totodată dispunând neînceperea urmării penale asupra vânzătorului imobilelor. Greșit interpretând conținutul rezoluției emise de parchet, instanța de fond a considerat că respectivele acte ar fi false, fapt neadevărat și dovedit, prin ridicarea interdicției de vânzare, dispusă de către parchet, cu privire la respectivele imobile. criticat în tot soluția dispusă de către instanța de fond și cu privire la dovedirea celor invocate de către reclamantă, care nu a produs nici un fel de probe, de altfel singura probă de care a făcut vorbire în cuprinsul sentinței atacate, fiind rezoluția parchetului, care a fost interpretată eronat de către instanța de fond. Cu privire la obligarea intervenientului la timbrarea cererii acestuia de intervenție, a solicitat să se observe că instanța de fond, apreciind în mod greșit obiectul cererii de intervenție, a calificat-o ca și cerere în revendicare, ori din economia cererii a rezultat clar că nu a solicitat nici un moment ca instanța de fond să pronunțe o sentință care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și nicidecum nu a solicitat recunoașterea unui drept de proprietate, motivul intervenției sale fiind neschimbarea stării din cartea funciară în vederea păstrării stării de fapt existente la momentul contractării imobilelor.
Față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.
Recurentul, în recursul formulat de către acesta și aflat la fila 8 dosar, a arătat că, conform certificatului de moștenitor nr. 5/05.01.2007, a dobândit prin succesiune imobilele aflate în litigiu, de la bunica sa, a dorit să intabuleze cele trei imobile în registrele de carte funciară. A constatat că respectiva instituție l-a refuzat categoric, deoarece în extrasul de CF figura notarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, cu privire la existența unei cercetări penale pentru fals și uz de fals. Astfel, a așteptat ca parchetul să se pronunțe față de sesizarea cu privire la fals. Prin rezoluția din data de 27.02.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița a constatat că aceste contracte sunt valabil încheiate, iar pe cale de consecință a clasat dosarul de cercetare penală nr. 2196/P/2006 și dispus ridicarea interdicției de înstrăinare cuprinse în CF privitor la imobilele cumpărate, totodată dispunând neînceperea urmării penale față de acesta.
Greșit interpretând conținutul rezoluției emise de parchet, instanța de fond a considerat că respectivele acte ar fi false, fapt neadevărat și dovedit, prin ridicarea interdicției de vânzare, dispusă de către parchet, cu privire la respectivele imobile. criticat, în tot, soluția dispusă de către instanța de fond și cu privire la dovedirea celor invocate de către reclamantă, care nu a produs nici un fel de probe, de altfel, singura probă de care a făcut vorbire în cuprinsul sentinței atacate, fiind rezoluția parchetului, care a fost interpretată eronat de către instanța de fond.
Prin Decizia civilă nr.424/06.10.2008 Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S;
A respins cererile de suspendare a executării hotărârii recurate formulate de către recurenți.
A respins recursurile formulate de către intervenientul în nume propriu - și pârâtul, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1157/25.05.2008, pronunțată de către Judecătoria Reșița în dosarul nr-.
Au fost obligați recurenții, în solidar, la plata către intimata reclamantă - SRL Reșița a sumei de 3600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva deciziei civile menționată mai - sus au declarat recurs pârâtul și intervenientul, criticând - o pentru nelegalitate.
În motivarea recursurilor s-a susținut greșita calificare a căii de atac, arătându-se că, întrucât obiectul principal al cererii este - rectificare de carte funciară, calea de atac prevăzută de lege este apelul și nu recursul.
În consecință, s-a învederat că recurenții au fost privați de un grad de jurisdicție, încălcându - se, astfel, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece au fost lipsiți de un proces echitabil.
Curtea, analizând recursurile, prin prisma motivelor de fapt invocate, a căror argumentare a permis încadrarea acestora în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 pct. 1 Cod procedură civilă, cu aplicațiunea dispozițiilor art. 299 u și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, a constatat că sunt fondate.
Astfel, se constată că Judecătoria Reșița a fost învestită cu o acțiune în rectificare de carte funciară iar, potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea nr.7/1996 republicată, privind cadastrul și publicitatea imobiliară " înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile iar prevederile articolului 50 se vor aplica în mod corespunzător". Or, dispozițiile art. 50 statuează imperativ că hotărârea pronunțată poate fi atacată cu apel.
Prin urmare, potrivit Legii nr.7/1996 republicată, atât plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, cât și toate celelalte acțiuni vizând rectificarea cărților funciare beneficiază, în mod obligatoriu, și de calea de atac a apelului.
În speță, reclamanta și-a precizat acțiunea inițială la al șaptelea termen de judecată, ignorând dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, cu un petit prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare, în baza cărora s-au efectuat întabulările în F 7375, F 1453 Montană și respectiv F 2594 Reșița Montană.
Față de petitul principal al acțiunii reclamantei, cum corect l-a calificat și tribunalul, respectiv că cererea principală o reprezintă acțiunea în rectificare de carte funciară, sunt incidente dispozițiile art. 50 din Legea nr.7/1996, conform cărora calea de atac este apelul și nu recursul cum eronat a apreciat instanța de control - tribunalul.
Totodată, raportat și la valoarea imobilelor în discuție, cu privire la care s-au încheiat contractele de vânzare - cumpărare menționate mai - sus, care depășește suma de un miliard de lei vechi, potrivit prețuirii intervenientui recurent, care a investit instanța cu o cerere de intervenție principală prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilelor în litigiu, calea de atac este cea a apelului și nu a recursului.
Prin greșita aplicare a legii ce reglementează calea de atac, tribunalul a încălcat și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece i -a privat pe pârât și intervenient de dreptul de acces la tribunal, respectiv de dreptul la un proces echitabil.
Prin lipsirea pârâtului și intervenientului în interes propriu de beneficiul unui grad de jurisdicție, aceștia au fost limitați în exercitarea unui drept legitim de a se adresa unei jurisdicții de a decide într-un sens sau altul cu privire la eventuala încălcare a drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil.
Față de cele expuse mai - sus, Curtea urmează ca, în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă să admită recursurile declarate de pârâtul și intervenientul împotriva Deciziei civile nr.424/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta C - SRL și, în consecință, va casa decizia civilă menționată mai-sus și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru soluționarea apelurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 1157/25.05.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Art.6 din CEDO urmează a fi evaluat, în rejudecare, și prin asigurarea unui tratament egal al părților din proces, cu privire la cerințele legale legate de timbrarea cererilor cu care sunt învestite instanțele, aspect sub care tribunalul urmează a aprecia, nediscriminatoriu, cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul și intervenientul împotriva Deciziei civile nr.424/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta C - SRL și, în consecință:
Casează decizia civilă menționată mai-sus și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru soluționarea apelurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 1157/25.05.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED. N/25.02.2009
DACT.B/2EX/26.02.2009
INST.APEL- - - Tribunalul C-
INST.FOND- Jud. Reșița -
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Erica Nistor, Cristian Pup
