Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1844/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1844/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de petentul, împotriva deciziei civile nr.60 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procurator pentru recurentul-petent, cu procura specială autentificată sub nr.3566 din 12 noiembrie 2008.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 4,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează instanței s-au depus, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului-petent.
Procuratorul recurentului-petent depune la dosar originalul concluziilor scrise întrucât inițial au fost transmise prin fax. Precizează că are studii juridice, dar nu este rudă cu recurentul și că a mai formulat o cerere la cartea funciară, care nu a fost avută în vedere de instanța de apel și solicită a fi cenzurată de instanța de recurs, deși nu s-a formulat motiv de recurs în acest sens.
Curtea constată că acest aspect excede recursului cu care a fost investită instanța și, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Procuratorul solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând, în cond.art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecătoria Câmpulunga respins cererea formulată de împotriva încheierii nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate pentru construcțiile /3, /5 și, amplasate pe un teren din Municipiul Câmpulung, județul
În motivare, judecătoria a reținut în fapt că petentul a dobândit, într-adevăr, printr-o cesiune de creanță, proprietatea celor trei imobile, însă, plângerea sa este nefondată, pe de o parte, întrucât nu a achitat întregul tarif, raportat la valoarea stabilită prin expertiză, prin Camera Notarilor Publici, respectiv suma de 9.282 lei, acesta achitând numai 180 lei.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că cele trei construcții sunt așezate pe un teren care este proprietatea unei alte persoane, din partea acestui terț, neexistând un acord manifestat în cadrul unui contract de închiriere, comodat sau orice altă formă, în baza căruia în sarcina terenului să fie înscrisă sarcina reală, care ar putea consta într-o superficie sau închiriere asupra proprietății sale.
În aceste condiții, nu poate fi deschisă carte funciară numai pentru construcții, ele fiind strâns legate de terenul pe care se află.
. către petent, la rândul său, nu avea vreun drept asupra aceluiași teren spre a se putea constata vreo eventuală continuitate a acestuia ca urmare a încheierii contractului de cesiune, motiv pentru care, în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, a fost adoptată soluția de respingere.
Prin apelul declarat de către petent împotriva sentinței, acesta a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că, prin ordonanța de adjudecare imobiliară dată de Tribunalul Argeș, Secția civilă în dosarul nr.1155/1998 la 15 mai 1998, autorul titlului său, a dobândit toate drepturile asupra celor trei construcții, dreptul de proprietate pe clădiri și desmembrămintele referitoare la terenul aferent, respectiv cel de superficie și servitute, transmise către sine, în urma cesiunii de creanțe.
În aceste condiții, arată apelantul, nu era necesar să mai prezinte vreun acord al proprietarului terenului privitor la înscrierea dreptului său asupra imobilelor aflate pe el.
Că este așa, rezultă și din faptul înscrierii, în partea a III-a a cărții funciare, a ordonanței prin care autorul titlului său a dobândit toate aceste bunuri, înscrierea făcând opozabilă subdobânditorului de la.Câmpulung, respectiv către G, calitatea de proprietar asupra celor trei construcții și respectiv de superficiar asupra terenului pe care el se află, dobândită prin ordonanța de adjudecare.
Cum din înscrisurile depuse rezulta succesiunea în drepturi a reclamantului asupra tuturor bunurilor înstrăinate prin ordonanță, în mod greșit instanța a considerat că ar mai fi necesar consimțământul proprietarului terenului.
Astfel, dispozițiile art.558 Cod procedură civilă, așa cum erau ele în vigoare la data pronunțării ordonanței, transferau adjudecatarului întregul drept ce avea și urmăritul asupra bunului vândut, între aceste drepturi înscriindu-se și cel de folosință asupra terenului, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, hotărârea judecătorească de adjudecare înlocuind acordul cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularului, înscrierea în cartea funciară nefiind necesară spre opozabilitate terților, în cazul vânzării silite, așa cum exceptează în mod expres art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996.
De aceea, Câmpulung ar fi trebuit să înscrie, în cartea funciară a terenului, sarcina reală a dreptului de folosință în favoarea proprietății sale, precum și să deschidă o carte funciară separată, pentru construcții, cu număr cadastral unic.
În ceea ce privește taxa de timbru, soluția se critică susținându-se că, aplicând corect dispozițiile legale ale Ordinului nr.371/27 decembrie 2007, aplică procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei, pentru care, însă, nu există însă bază de calcul, valoarea din act fiind cea de 20.000 dolari SUA care, la data depunerii cererii de înscriere în cartea funciară, respectiv 17 iulie 2008, dădeau o valoare a construcțiilor de 44.958 lei, tariful rezultat putând fi de 67,437 lei.
Prin decizia civilă nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Argeșa respins apelul ca nefondat, reținând în fapt că, pe de o parte, în ceea ce privește tariful datorat pentru serviciul solicitat, acesta avea la îndemână dispozițiile art.2 pct.6 din Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea modului de stabilire a acestuia. Neurmând calea de atac prevăzută de lege, acesta datora tariful calculat de către Câmpulung.
În ceea ce privește fondul dreptului, s-a constatat că, în cartea funciară a terenului având nr.944, proprietar era evidențiat societatea VE VE Filiala România.
Existența unui drept de superficie în favoarea proprietății apelantului petiționar s-a constatat a fi incontestabilă, ea putând fi opusă chiar și celui care și-a înregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate și celelalte drepturi sunt opozabile terților, fără înscrierea în cartea funciară, atunci când ele provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune.
Totuși, impedimentul la înscrierea dreptului de proprietate al petentului asupra construcțiilor în aceeași carte funciară nr.994, s-a constatat a rezida în lipsa unei cereri de deschidere a unei cărți funciare de superficie, ulterior deschiderii celei a terenului, așa cum prevăd dispozițiile art.94 din Ordinul nr.633/2006, chiar apelantul susținând același lucru prin motivele sale.
Ca atare, așa cum în mod corect încheierea nr.8499/17 iulie 2008 s-a reținut, titularul dreptului de proprietate asupra construcțiilor trebuia să formuleze o cerere de deschidere a unei noi cărți funciare și intabularea dreptului de superficie, iar nu direct intabularea, așa cum a solicitat biroului și cum a susținut și prin cererea adresată instanței.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs petentul, criticând-o pentru motive indicate a se încadra în cele prevăzute de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, în esență după cum urmează:
Cu greșita interpretare a legii, instanța a apreciat că petentul trebuia să formuleze o cerere nouă de deschidere a unei noi cărți funciare și apoi de intabulare a dreptului de superficie, întrucât cererea a fost adresată biroului competent care era instituția obligată să dea calificare legală acestei cereri, în sensul procedurilor tehnice de urmat pentru realizarea dreptului, așa cum rezultă din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 și art.20 alin.3 și art.23, art.26 alin.1 și 2 ale Regulamentului de organizare și funcționare a
În realitate, temeiul respingerii cererii sale de către Câmpulung, fără a conține calificarea în drept, a indicat numai lipsa acordului proprietarului terenului manifestat printr-un contract de închiriere comodat, superficie sau altele.
Or, deși a constatat ca existând, în patrimoniul său, desmembrământul dreptului de superficie asupra pământului, în calitate de proprietar al construcțiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, că era necesară formularea unei cereri în vederea deschiderii cărții funciare pentru acest desmembrământ, invocând alte motive decât cele avute în vedere decât biroul, care a considerat că se impune exprimarea acordului proprietarului, acord suplinit de hotărârea judecătorească în baza căreia a fost transmis dreptul de proprietate, însoțit de toate desmembrămintele și drepturile reale ce-l însoțesc.
De asemenea, cu greșita interpretare a legii, s-a considerat că tariful trebuia calculat la o valoare arbitrar stabilită, iar nu potrivit sumei indicată în contractul autentic de 20.000 dolari SUA.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Tribunalul, examinând apelul, a constat atât faptul că cerința administrativă a achitării tarifului prevăzut de lege, așa cum a fost el calculat și apoi nu a fost contestat pe căile prevăzute de lege, nu a fost îndeplinită. Astfel, potrivit art.2 din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului stabilit și necontestat de către cel ce formulează cererea către birou, atrage respingerea cererii, fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei acesteia.
Lipsa contestării tarifului așa cum a fost el stabilit, pe calea reexaminării prevăzută de alin.6 al aceluiași articol, face imposibilă examinarea, într-o eventuală cale jurisdicțională, a eventualelor greșeli ce se pretinde a se fi făcut în momentul calculării acestui tarif.
Or, contestatorul nu a utilizat calea legală de examinare a modalității în care i-a fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, așa încât, soluția de respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fără a mai fi necesară cercetarea celorlalte cerințe privind existența dreptului a cărui înscriere a cerut-o și urmare a procedurilor în vederea realizării acestui drept.
În aceste condiții, instanța nu trebuia să se mai preocupe și de celelalte chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitării tarifului.
Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuală încălcare a dreptului la o instanță independentă prin necercetarea corectitudinii stabilirii tarifului, întrucât legiuitorul nu îngrădește dreptul de acces la instanță, însă impune valorificarea dreptului de a contesta mai întâi în fața autorității superioare celei care la stabilit, eventual împotriva acestei modalități de soluționare, putându-se formula căi de atac adresate instanțelor de judecată.
De altfel, tribunalul a constatat că nu se poate face o asemenea cercetare direct în fața instanței, fără a verifica legalitatea și temeinicia stabilirii tarifului, or, recurentul nu critică soluția tribunalului, ci direct încheierea biroului de carte funciară, privitor la modalitatea de calcul, o astfel de critică vizând modalitatea de stabilire a stării de fapt, iar nu legalitatea soluției tribunalului care face obiectul cercetării în calea de atac a recursului, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Față de neîndeplinirea obligației de achitare a tarifului stabilit de către prestatorul de servicii, se constată că nici acesta, după cum nici instanțele nu mai puteau intra în cercetarea celorlalte cerințe ale cererii adresată biroului, neputând face verificări și statuări asupra necesității acordului proprietarului sau a procedurilor de urmat sub aspectul necesității mai întâi a înscrierii, în partea a treia a cărții funciare a terenului a servituții de superficie ca sarcină reală impusă acestui teren, cu cerința efectuării acestei înscrieri în contradictoriu cu eventualul titular al dreptului de proprietate, urmată de deschiderea unei cărți funciare diferite pentru construcții.
Ca atare, cu această modificare a motivelor pentru care soluția trebuia pronunțată, și fără a mai intra în cercetarea celorlalte critici privitoare la fondul cererii adresată de către petentul-recurent și respinsă prin încheierea atacată, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul, cu reședința în B,--5. sector 1, împotriva deciziei civile nr.60/24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - ---, - --,
Grefier,
,
Red.-/18.12.2009
VS/GM/3 ex.
Jud.apel:.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
