Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/2010
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către petenții și împotriva deciziei civile nr.169/A din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Completul d ejudecată a fost alcătuit în componanța de mai sus în conformitate cu prevederile art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cu participarea d-nei judecător - - din programarea de permanență, față de lipsa unuia din judecătorii titulari ai completului C 2 recursuri, fiind întocmit proces-verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură: precizări din partea recurenților și întâmpinare din partea intimatului Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A-în care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 505/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI A cu consecința respingerii plângerii formulate de către reclamanții și împotriva acestui pârât și s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanții și împotriva încheierii de CF nr. 9762/15.10.2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta a formulat o cerere de notare a promisiunii de înstrăinare a imobilului situat în intravilanul localității, înscris în CF 508 fost 245, având nr. top 147, 148, precum și notarea faptului posesiei din anul 1990.
Mai întâi, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei, în sensul admiterii sale având în vedere decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. LXXII pronunțată în 15.10.2007 și dispozițiile art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin încheierea de respingere nr. 9762/15.10.2008 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A s-a dispus respingerea cererii formulată de petenta privind înscrierea în CF 508 a promisiunii de vânzare a imobilului cu motivarea că, pe de o parte, există o contradicție între declarația autentificată a reclamanților, în care precizează că au cumpărat imobilele având nr. top 147/2 și 148/2 și cererea reclamantei precizată, prin care solicită notarea cu privire la imobilele având nr. top. 147/1, 148/1, iar pe de altă parte că solicitarea reclamantei excede cadrului legal instituit de art. 22 din Legea nr. 7/1996, câtă vreme promitentul vânzător nu este proprietar tabular.
Instanța a apreciat că încheierea atacată este temeinică și legală, întrucât intenția de înstrăinare a unui imobil poate fi înscrisă în cartea funciară, însă numai la cererea proprietarului tabular. Se mai arată și că nu sunt îndeplinite cerințele art. 24 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel petenții și.
Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 169/A/2009 a respins apelul declarat de petenții cu motivarea că potrivit art. 26 alin.4 pct.c din Legea nr. 7/1996 notarea poate avea ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Însă actul a cărui notare s-a solicitat nu întrunește cerințele art. 48 din Legea nr. 7/1996, neconținând nici un reper de carte funciară pentru a se putea dispune notarea.
Faptul că apelanții au depus ulterior înregistrării cererii o precizare cu privire la numărul cărții funciare în care se solicită notarea nu este de natură a înlătura dispozițiile imperative ale Legii nr. 7/1996 care prevăd expres condițiile și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească actul pentru a fi supus înscrierii.
Pe de altă parte, în actul a cărei notare s-a solicitat promitentul vânzător nu are calitatea de proprietar tabular pentru a fi îndeplinită cerința impusă de art. 22 din Legea nr. 7/1996 conform căruia înscrierea se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs petenții solicitând admiterea acestuia cu consecința admiterii acțiunii formulate, în sensul obligării OCPI A la înscrierea în CF a faptului posesiei din anul 1990.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții susțin că decizia este netemeinică și nelegală deoarece nu conține nici o trimitere la incidența în cauză a DL nr. 115/1938, iar calea de atac nu a fost corect stabilită.
Se mai arată că promisiunea de vânare provine de la fiul proprietarului de CF, iar notarea se impune pentru informarea terților interesați de a opera juridic asupra înscrierii.
Recurenții au și promovat o acțiune prin care se tinde la clarificarea situației dobândirii imobilului în raport cu moștenitorii proprietarului de CF.
La data de 24.12.2009 recurenții depun note scrise prin care aduc și alte critici deciziei atacate, însă acestea fiind formulate după expirarea termenului de motivare a recursului, nu pot face obiect de analiză din partea instanței de recurs potrivit art. 303 și 306 Cod procedură civilă, nefiind motive de ordine publică.
Intimata OCPI Aad epus întâmpinare prin care reia excepția lipsei calității procesuale pasive și solicită respingerea recursului formulat, apreciind că decizia atacată este temeinică și legală.
Curtea, analizând decizia atacată prin raportare la criticile aduse, reține următoarele:
Recurenții aduc în principal două critici deciziei atacate, respectiv faptul că instanța a analizat problema pusă în discuție numai raportat la dispozițiile Legii nr. 7/1996, fără să analizeze incidența în cauză și a Decretului Lege nr. 115/1938, iar calea de atac a fost greșit stabilită.
Criticile se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ambele critici sunt nefondate.
În mod corect instanțele de fond au verificat dacă cererea formulată de către petentă respectă dispozițiile Legii nr. 7/1996 și nu ale nr. 115/1938 deoarece deși actul a cărui notare se solicită a fost încheiat sub imperiul nr. 115/1938, părțile nu au înțeles să-și valorifice drepturile ce ar fi decurs din acesta înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996.
Cum această lege cuprinde norme de procedură, care sunt de imediată aplicare, în mod corect instanța a făcut aplicarea legii noi.
Decretul Lege nr. 115/1938 nu poate ultraactiva după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, chiar dacă actul are dată anterioară acestui act normativ.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 57 din lege potrivit căroraactul juridic, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în cartea funciară, își produce efectele de la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.
În privința căii de atac, instanța reține că potrivit art.50 alin.3 din Legea nr. 7/1996 hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel, astfel că în mod corect tribunalul a soluționat cauza în calea de atac a apelului, decizia din apel putând fi atacată cu recurs.
Prin urmare, în privința plângerilor în materia cărților funciare legiuitorul a prevăzut dublul grad de jurisdicție, care a fost respectat în speță, sentința judecătoriei fiind atacată cu apel, iar decizia tribunalului cu recurs.
Soluția pronunțată de către tribunal este și temeinică deoarece în mod corect, astfel cum au reținut deja instanțele de fond, OCPI nu putea proceda la notarea faptului posesiunii și a promisiunii de vânzare în condițiile în care nu erau respectate dispozițiile art. 22 și 24 din Lega nr. 7/1996, respectiv promitentul nu era titularul dreptului asupra cărui înscrierea urma a fi făcută, iar acesta fiind posibilul moștenitor al proprietarului tabular, era necesar ca mai întâi să solicite întabularea dreptului său de proprietate dobândit prin succesiune și numai după aceea putea să dispună de dreptul său.
Excepția reiterată de către OCPI nu se mai impune a fi analizată față de împrejurarea că soluția instanței de fond a rămas definitivă sub acest aspect.
Față de considerentele menționate, decizia tribunalului fiind la adăpost de criticile formulate, recursul declarat apare ca fiind nefondat, urmând ca instanța, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenții și împotriva deciziei civile nr.169/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
3ex/15.01.2010
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru, Mihaela
