Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 2257/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2257/R/2009
Ședința publică din: 29.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C împotriva deciziei civile nr. 205/A din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimatul reclamant precum și pe intimatul pârât BIROUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ T, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat de către recurenți.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5473 din 28.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Turda, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul împotriva încheierii de carte funciară nr. 13706/09.07.2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că petentul a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T intabularea dreptului de proprietate in CF nr. 472 și 473 cu nr. top. 12/a/1/2, 12/a/2, conform sentinței civile nr. 2067/2007 pronunțată în dosarul nr. 1626/2006, a Judecătoriei Turda.
In cuprinsul dispozitivului sentinței mai sus menționate, se dispune intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din CF nr. 472 și 473 cu nr. top. 12/a/1/2, 12/a/2, cu titlu de drept succesiune si partaj. Totodată, se dispune înscrierea unei construcții.
Prin încheierea nr. 13706/09.07.2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, s-a respins cererea formulată, motivându-se prin neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26, 48, 59 din 7/1996, art. 61, 83, 84 din Ordinul 633/2006, art. 11 alin. 3 din Ordinul 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul si modul de întocmire a documentațiilor cadastrale in vederea înscrierii in cartea funciara.
Potrivit alin.1 al art. 48 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care registratorul admite cererea de înscriere în cartea funciară, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește și condiția ca imobilul să fie individualizat printr-un identificator unic.
Or, prin identificator unic se înțelege doar numărul cadastral, ca legătură între baza de date grafică și baza de date textuală în sistemul informatic integrat de cadastru și publicitate imobiliară, așa cum este prevăzut in mod expres prin art. 11 alin. 3 din Ordinul nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
De asemenea, conform art. 59 din Legea nr. 7/1996, actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară, iar la cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz. Textul menționat condiționează admiterea cererii de intabulare de depunerea de către solicitant a documentației cadastrale, nefiind instituită obligația registratorului de a întocmi o astfel de documentație.
Într-adevăr, al. 3 al art. 48 al Legii nr. 7/1996 prevede că, în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor prezentei legi, însă imposibilitatea identificării cadastrale nu poate rezulta tocmai din neîndeplinirea de către solicitant a obligației instituite de art. 59 din aceeași lege referitoare la atașarea documentației cadastrale la cererea formulată, in concluzie nefiind incident textul al. 3 al art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Potrivit art. 61 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, în toate cazurile în care este cerută înscrierea într-o carte funciară a unui teren drept real, se va recurge de către birourile teritoriale la procedura prevăzută la art. 59 din lege, prevăzându-se că pentru admiterea cererii se va avea în vedere si documentația cadastrală/tehnică a imobilului întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată, recepționată de biroul teritorial.
Textele art. 8 alin. 13 si 15, invocate de petenti au caracter general si nu consinstituie obligația OCPI de a suporta cheltuielile pe care le implică întocmirea documentațiilor cadastrale necesare intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al solicitantului.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996, în doctrină s-a avansat, în baza art. 69 alin.2 si 3 din Legea nr. 7/1996, opinia potrivit căreia sunt si rămân aplicabile, până la introducerea efectivă a noilor cărți funciare, sistemele de publicitate imobiliară existente, întrucât aplicarea Legii nr.7/1996 in regiunile de carte funciară presupune noi măsurători cadastrale si noi cărți funciare, nefiind posibilă înscrierea drepturilor reale imobiliare pe baza acestei legi in actualele cărți funciare.
Potrivit celei de-a doua opinii, însușită de instanță, se apreciază că după intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996-24 iunie 1996- sistemele de publicitate anterioare își încetează aplicabilitatea, fiind înlocuite cu noul sistem de publicitate imobiliară. Acest punct de vedere este susținut de prevederile art. 59 din Legea nr. 7/1996 (in forma actuală), potrivit cărora actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară, iar la cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz.
De asemenea, art. 60 (in varianta inițială) prevedea că acțiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 și 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aflate în curs de judecata la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluționa potrivit dispozițiilor amintite, iar nu în conformitate cu cele prevăzute în noua lege. a contrario, rezultă că după intrarea în vigoarea Legii nr. 7/1996, dispozițiile art..22, 23, 27, 28 și 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 nu mai sunt aplicabile, fiind inlocuite cu cele corespunzătoare din Legea nr. 7/1996.
Art. 58 din Legea nr. 7/1996 prevede că "în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi". Ca urmare, înscrierile privitoare la imobile cuprinse în cartea funciară vor continua să fie făcute în aceste cărți, dar numai cu respectarea prevederilor Legii nr. 7/1996, deci cu înlăturarea definitivă a prevederilor reglementărilor anterioare de carte funciară.
Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de petenți, a stabilit că acțiunile de carte funciară având ca obiect înscrierea in cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute in acte juridice valabil încheiate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 7/1996 sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de D-L nr. 115/1938. Cu toate acestea, pe de o parte, obiectul prezentei cereri îl constituie plângerea împotriva încheierii de carte funciară, iar, pe de altă parte, așa cum s-a reținut în considerentele acestei decizii cu referire la prevederile art. 59 din Legea nr. 7/1996 (in prezent art. 57), actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar, valabil încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, netranscris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni ori, după caz, neînscris în cartea funciară, își produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi, "înțelesul ce i se poate da nu poate fi decât acela că actul juridic{} își va produce efectele numai de la data înscrierii în cartea funciară potrivit prevederilor acestei legi ". Așadar, înscrierea în cartea funciară este guvernată de prevederile Legii nr. 7/1996, inclusiv în ce privește condiția atașării documentației cadastrale chiar dacă temeiul acțiunii în urma căreia se solicită intabularea în cartea funciară l-ar constitui dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938.
In raport de aceste considerente, instanța a apreciat plângerea ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 205/A/2 aprilie 2009 Tribunalului Cluj,a fost admis apelul declarat de petentul împotriva sentinței civile nr. 5473 din 28.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Turda, ce a fost schimbată în sensul admiterii plângerii formulate de petent și, în consecință, anulării înscrierii în cartea funciară nr. 13706/09.07.2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T și intabulării dreptului de proprietate al petentului, dobândit în temeiul sentinței civile nr. 2067/2007, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1626/2006.
În considerentele acestei decizii, se reține că, în ceea ce privește cadrul juridic în care a fost soluționată plângerea petentului, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C nu a avut calitatea de parte în cauză, plângerea fiind soluționată potrivit dispozițiilor legale care reglementează procedura necontencioasă, art. 331-339 Cod proc.civ. astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată rămâne fără obiect.
În ceea ce privește apelul declarat, problema pusă în discuție în speța dedusă judecății este aceea a intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, în baza unei documentații tehnice prin care imobilul este identificat prin număr topografic.
Într-adevăr, în vederea înscrierii în cartea funciară, potrivit dispozițiilor art. 59 din Legea 7/1996 și a Ordinului nr. 634/2006, pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, este necesar ca partea interesată să efectueze documentația cadastrală aferentă înscrierii în cartea funciară,însă nu trebuie ignorate prevederile art. 58 alin. 1 din Legea 7/1996, potrivit cărora în regiunile de carte funciară supuse Decretului-Lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărți cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.
Prin urmare, respingând cererea petentului privind intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor mai sus menționate.
Astfel, în regiunile de carte funciară suspuse Decretului-Lege nr. 115/1938, dispozițiile acestui act normativ rămân în vigoare potrivit dispozițiilor art. 69 alin. 2 din Legea 7/1996, până la data finalizării lucrărilor de cadastru general și al registrului de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriu administrativ al unei unități administrativ teritoriale.
Instanța de fond în mod greșit la adoptarea soluției a luat în considerare strict reglementările legale cuprinse în art. 59 alin. 1 din Legea 7/1996 și a Ordinului nr. 634/2006 cu ignorarea celorlalte dispoziții legale mai sus menționate, pe care le-a interpretat eronat, în conformitate cu care este posibilă și legală intabularea dreptului de proprietate în baza unei documentații în care imobilul supus intabulării este identificat cu date de carte funciară.
A respinge cererea petentului pentru considerentele arătate de prima instanță are semnificația considerării acesteia ca fiind inadmisibilă și, în condițiile în care petentul deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus intabularea în cartea funciară, soluția pronunțată echivalează cu îngrădirea dreptului de acces liber la justiție, practică ce contravine dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din, potrivit cărora "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei saleîntr-un termen rezonabil de către o instanțăcare va hotărîasupra contestației sale, asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil", cu particularitatea că aici își găsesc incidența prevederile citate în sensul respectării dreptului la un proces echitabil cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri irevocabile prin care s-a recunoscut un drept în favoarea petentului.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs OCPI C, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței judecătoriei.
În motivarea recursului său, OCPI C învederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind vorba de o procedură necontencioasă, așa cum rezultă și din decizia nr. LXXII/2007 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii.
Pe fond, în favoarea petentului, s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fonfului funciar, în baza titlului de proprietate nr-, iar, prin sentința civilă nr. 2067/2007, pronunțată în dosarul nr. 1626/2006 al Judecătoriei Turda, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în CF și înscrierea construcției edificată pe acest teren. Identificarea imobilului cu nr. topografic nu înlătură obligația petentului de a respecta sistemul cadastral obligatoriu, chiar dacă dispune de o hotărâre judecătorească irevocabilă, întrucât art. 58 alin. 1 din legea nr. 7/1996, deși vorbește de înscrierile se fac în vechile cărți funciare, confirmă că acestea se fac cu respectarea unicității sistemului de cadastru, iar art. 59 confirmă că procedura prealabilă înscrierii presupune și întocmirea unei documentații cadastrale.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, în subsidiar, ca nefondat, reluând, în esență, argumentele invocate în considerentele deciziei pronunțată în apel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a oficiului de cadastru, a fost pronunțată decizia nr. LXXII (72) din 2007 ÎCCJ în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în cauzele care au ca obiect plângerile întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr.7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea apreciază că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu ar fi avut calitate procesuală pasivă în fața primei instanțe, însă cert are calitatea de a exercita căile de atac, fiind persoană interesată, în sensul art. 336 alin. 3. pr. civ. ce reglementează procedura necontencioasă.
Cum art. 50 alin. 3 din legea nr.7/1996, prevede că hotărârea pronunțată de judecătorie asupra plângerii împotriva încheierii de carte funciară poate fi atacată cu apel, aceste dispoziții speciale derogă de la cele ale art.336 alin. 1. pr. civ. ce prevăd doar calea de atac a recursului în cazul procedurilor necontecioase, aplicându-se cu prioritate conform art. 338 alin. 2. pr. civ.
Așadar, oficiul are calitate procesuală activă pentru a exercita căile de atac, însă nu are calitate procesuală pasivă în fața primei instanțe.
Pe fond, cu privire la aplicarea legii civile în timp, doctrina distinge între: existența normei juridice, intrarea ei în vigoare și aplicabilitatea acesteia. În ceea ce privește Legea nr. 7/1996, datorită dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. 72 alin. 1-3, s-a susținut că ea există de la data publicării în Monitorul Oficial a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicare, însă nu este aplicabilă în partea privitoare la publicitatea imobiliară decât în măsura în care încetează să se aplice sau se abrogă prevederile legislației anterioare. Conform acestei opinii, "în nici un caz nu pot fi reținute drept cazuri de supraviețuire o seamă de situații cum ar fi: abrogarea parțială a unui act normativ; aplicarea pe mai departe a normelor vechi până la momentul în care își vor găsi aplicare normele noi".
Într-o altă opinie, la care ne raliem necondiționat, Legea nr. 7/1996 a intrat în vigoare în termenul de 90 de zile de la publicare prevăzut de art. 72 alin. 1, însă punerea sa în aplicare a fost întârziată, în ceea privește regiunile unde publicitatea imobiliară se realiza prin registre de transcripțiuni și inscripțiuni, până la data emiterii Ordinului ministrului de stat, ministrul justiției nr. 1330/ din 29 iunie 1999, care a constituit "indiscutabil, adevăratul, act de naștere al actualului sistem de publicitate imobiliară", întrucât a dispus că "începând cu data de 1 iulie 1999, toate birourile de carte funciară vor trece la înființarea cărților funciare cu caracter nedefinitiv.", iar la data punerii sale în aplicare și-au încetat aplicabilitatea toate sistemele de publicitate anterioare.
În ceea ce privește regiunile unde publicitatea imobiliară se realiza prin cărți funciare, nu exista nici un impediment ca înscrierile să fie efectuate potrivit dispozițiilor noii legi, cărțile funciare vechi constituind un suport material suficient.
Dispozițiile art. 72 alin. 2 și 3 trebuie interpretate în sensul că efectele înscrierilor din vechile cărți funciare rămân guvernate de legea sub imperiul căreia au fost efectuate, însă efectele înscrierilor din noile cărți funciare sunt cele prevăzute de art. 27 Legea nr. 7/1996, adică de opozabilitate, cu excepția cuprinsă în art. 59 din lege, în forma inițială, până la modificarea textului prin Legea nr. 247/2005.
În nici un caz nu se poate vorbi de o ultraactivitate, cu atât mai puțin "integrală", a legii vechi față de dispozițiile art. 60 alin. 1 și 3, așa cum acesta a fost modificat prin OUG nr. 41/2004, iar apoi prin Legea nr. 247/2005, devenit 58 după republicare, careprevede deschiderea obligatorie a unei cărți funciare noi în cazul înscrierii unei construcții, dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară în temeiul Decretului-lege nr. 115/1938, precum și a înscrierii imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare,iar, în celelalte situații, efectuarea înscrierilor în vechile cărți funciare, însă cu respectarea dispozițiilor legii noi. Normal, în noua carte funciară, parcela va fi identificată cu număr cadastral, în temeiul unei documentații cadastrale.
Concepția legiuitorului, așadar, a fost de a aplica legea nouă anterior definitivării lucrărilor de cadastru, întrucât, fără aplicarea ei, inclusiv în regiunile unde publicitatea imobiliară se realiza anterior prin cărțile funciare, aceste lucrări nici nu ar începe.
Este adevărat că, prin Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 ÎCCJ, s-a stabilit că legea veche, Decretul-lege nr. 115/1938, ce guvernează efectul înscrierii, al prestației tabulare (constitutiv de drepturi), trebuie să guverneze, din rațiuni de simetrie, și exercițiul dreptului. Legea nouă, Legea nr. 7/1996, cuprinde dispoziții tranzitorii referitoare la încetarea aplicabilității legii vechi doar la definitivarea lucrărilor de cadastru la nivelul unei unități administrativ teritoriale, ceea ce înseamnă că legea veche ultraactivează în întregul ei, inclusiv în ceea ce privește acțiunile de carte funciară.
Cu toate acestea, așa cum se poate observa din succesiunea legilor în timp, înscrierile făcute în cărțile funciare vechi sau noi după modificarea legii noi prin OUG nr. 41/2004 sunt guvernate de dispozițiile Legii nr. 7/1996, astfel că, după această dată cel puțin, nu există nici un argument ca acțiunea în prestație tabulară să fie guvernată de Decretul-lege nr.115/1938, chiar dacă este vorba de acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996. Aceeași concluzie se desprinde și în cazul acțiunii în rectificare, întrucât, înscrierile fiind guvernate de legea nouă, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi,rectificarea lor este guvernată de aceeași normă.
Oricum, în speța de față nefiind vorba de acțiuni de carte funciară, ci de plângere împotriva încheierii de carte funciară, așa cum corect a sesizat prima instanță, nu se pune problema interpretării deciziei pronunțată în recurs în interesul legii decât sub aspectul legii aplicabile înscrierilor efectuate în cărțile funciare noi și vechi după intrarea în vigoare a legii noi.
Nu este vorba despre nerespctarea dreptului la un proces echitabil, protejat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin nepunerea în executare a unei hotărâri judecătorești, întrucât nu se contestă dreptul de proprietate al petentului, ci se solicită doar îndeplinirea unei formalități tehnice prevăzute de lege pentru introducerea noului sistem de publicitate imobiliară.
În temeiul art. 312 alin. 1-3. pr.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ împotriva deciziei civile nr. 205 din 2.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de petentul împotriva sentinței civile 5473/28.10. 2008 Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/27.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
