Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 252/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 252
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 246 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, s-au comunicat motivele de recurs intimatului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurenți.Arată că se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată se depună la dosar dovada achitării timbrajului.
Instanța constată că recursul se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă.
Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sub rezerva achitării timbrajului, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, a se aprecia că decizia dată de Tribunalul Iași în apel este nelegală și netemeinică, instanța de apel a făcut o interpretare greșită a legii atunci când a apreciat că, deși a reținut caracterul contencios, a reținut temeiul de drept invocat de apelanți ca fiind Legea nr. 7/1996, articolele 973, 998, 999 Cod civil, articolul 44 din Constituția României precum și articolul 1 din Protocolul Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Instanța de apel a menținut sentința dată în primă instanță de Judecătoria Iași este cu privire la interpretarea articolului 1 din Protocolul Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului, apreciind că sunt incidente dispozițiile tezei a II-a a acestui articol care arată că Statul are dreptul de a adopta legile conform interesului general, instanța interpretează greșit dispozițiile legale incidente apreciind că este vorba de un interes general. Se notează din oficiu în cartea funciară plângerilor împotriva încheierii de respingere a notării unui litigiu indiferent care este titularul dreptului de proprietate, așa cum s-a arătat pe larg și în motivele de recurs, legiuitorul a omis să aibă în vedere o asemenea situație. A prezumat că se notează din oficiu și există o măsură protecționistă în măsura în care în continuare partea litigantă este proprietarul terenului. Dacă bunul a fost înstrăinat și există un dobânditor de bună credință, recurenții, a se trezi ulterior că se notează în cartea funciară a recurenților un litigiu între fostul proprietar și alte părți, este o încălcare și o restrângere a dreptului de proprietate al recurenților. S-a aplicat cea de a doua teză, dincolo de Constituția României și celelalte legi interne protocolul la Convenția CEDO arătând că se poate restrânge drepturile cetățenilor. Arată că Statul nu a vrut să restrângă dreptul de proprietate al recurenților.
Solicită a se constata că părțile sunt într-o situație atipică, solicită a se da prevalență legislației comunitare, acestui articol 1 al primei teze prin care se arată că nu poate fi lipsit de proprietate, inclusiv sub forma grevării dreptului de proprietate a cetățeanului, recurenții, fără a fi parte în raportul juridic care este dedus judecății. Solicită admiterea recursului, a se dispune radierea din cartea funciară a recurenților, a acelei notări făcute în mod nelegal.
Arată că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă avocat ce depune la dosar chitanțele nr. -/12.05.2009, -/12.05.2009, -/08.05.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.13438 din 12 noiembrie 2008 Judecătoriei Iași, s-a respins cererea formulată de petenții și, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții și, care a fost respins prin decizia civilă 246 din 11 martie 2009 Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Prin plângerea adresată instanței de judecată petenții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I, obligarea acesteia la radierea încetării privind plângerea împotriva încheierii nr.33101/2007 formulată de SC Tara din cartea funciară nr. 58953 și obligarea la plata de daune cominatorii.
Analizând actele dosarului instanța de fond a reținut că potrivit Legii nr. 7/1996, fiecare imobil are cartea sa funciară în care sunt trecute toate actele translative sau constitutive de drepturi - evidența ținându-se pe imobil și nu pe proprietari.
Prin plângerea formulată petenții au susținut că prin această notare din cartea funciară le este legal - tocmai dreptul lor de proprietate.
Hotărârea la care se referă însă petenții reprezintă o hotărâre care se referă la proprietate, care se încadrează în dispozițiile art. 19 al. 1 lit. b și e din Legea nr. 7/1996, vizând în realitate imobilul și nu proprietarul cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Apelanții invocă în susținerea cererii Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale statuează că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
Astfel, cum în mod corect a reținut instanța de fond, notarea unei plângeri efectuate de o persoana, în cartea funciara a unui imobil, aflat în proprietatea altei persoane, nu este de natura să aducă atingere dreptului la proprietate.
Cât privește al doilea motiv de apel referitoare la daunele morale reține tribunalul că instanța de fond s-a pronunțat și asupra acestuia deoarece a respins în totalitate acțiunea.
și au formulat recurs împotriva deciziei tribunalului criticând-o pentru nelegalitate în conformitate cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând în fapt următoarele:
- situația de fapt din litigiu nu a fost prevăzută de legiuitor la elaborarea Legii 7/1996, astfel că ea urmează regulile dreptului comun, respectiv art.973 și urm. cod civil și art.998 și 999 Cod civil, art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, texte ignorate de instanță. Prin notarea acestui litigiu intervenit între terțe persoane în cartea funciară a terenului proprietatea lor, a recurenților, notare făcută ulterior dobândirii imobilului, li s-a creat un evident prejudiciu, creat prin nesocotirea normelor la care s-au referit mai sus.
- prejudiciul pe care l-au încercat în urma activității culpabile a pârâtului este unul direct, rezultând din imposibilitatea finalizării unor antecontracte de vânzare-cumpărare referitoare la terenul în cauză. Se arată că terenul pe care l-au cumpărat face parte dintr-un proiect imobiliar numit "" prin care se construiesc locuințe individuale destinate vânzării, sens în care s-au încheiat antecontracte cu diverși clienți, cuprinzând termene clare și penalități de întârziere, acte ce nu pot fi finalizate datorită existenței notării în cartea funciară.
- I nu are calitate procesuală activă doar în litigiile întemeiate pe art.50 din Legea 7/1996, în toate celelalte litigii el are calitate, deoarece este o entitate juridică aptă la a-și asuma drepturi și obligații, deci de a sta în instanță;
- instanțele au eludat caracterul contencios al cererii lor, nesocotindu-le dreptul legitim de a sta în instanță în contra oricui le-ar produce un prejudiciu;
- greșit s-a reținut că, potrivit Legii 7/1996 cartea funciară este o formă de publicitate ce ține de imobil și nu de persoană, premiză adevărată, dar care nu poate fi extinsă asupra tuturor acțiunilor referitoare la imobil. Se arată că imobilul a fost dobândit în lipsa oricărei sarcini anterioare, iar grevarea prin notarea litigiului ulterior dobândirii imobilului reprezintă o încălcare gravă a dreptului de proprietate garantat și ocrotit atât de legea internă cât și de cea comunitară.
- greșit instanțele au omis să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind acordarea de daune cominatorii;
- redactarea hotărârii dată în apel reia considerentele instanței de fond, cu excepția calificării caracterului contencios al cererii precum și a calității procesuale active a pârâtului.
Recursul nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că este legală decizia recurată, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii (Legea 7/1996).
Prin încheierea atacată de reclamanții-recurenți, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a notat în cartea funciară a terenului proprietatea reclamanților-recurenți plângerea formulată de SC Tara SRL privind un litigiu între această societate și proprietarii anteriori ai imobilului (teren).
Prin Legea 7/1996 și Regulamentul de organizare și funcționare nr.2371/1997 cadastrul general este definit ca sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării. Sistemul de evidență fiind stabilit prin lege specială, nu sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, invocate în declarația de recurs, pentru că Legea 7/1996 are dispoziții contrare.
Potrivit dispozițiilor legii speciale, cartea funciară este alcătuită din partea referitoare la descrierea imobilelor, cea referitoare la dreptul de proprietate și aceea care cuprinde înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate și sarcini, care constituie partea a III-a, în care se înscriu și acțiunile privitoare la imobil.
Evidența, fiind constituită pe imobil, acțiunile și cererile în justiție care au ca obiect drepturi legate de imobil se înregistrează în cartea funciară, oricare ar fi persoana înscrisă în partea a doua, referitoare la proprietarul imobilului.
Ca măsură de protecție a celui care este proprietar, este prevăzută obligația pentru de a comunica încheierea prin care s-au făcut notările, proprietarului precum și oricăror persoane interesate.
Procedura de înscriere este necontencioasă iar persoana care se pretinde vătămată are calea de atac a plângerii în justiție, procedura devenind contencioasă.
în cartea funciară fiind făcute pe imobil, nu sunt condiționate de momentul dobândirii dreptului de proprietate și respectiv a transmiterii acestuia, pentru că subdobânditorul preia imobilul cu toate sarcinile pe care le-a avut cel care i-a transmis dreptul.
Omisiunea efectuării înregistrării litigiilor fostului proprietar, nu împiedică înregistrarea ulterioară, pentru că evidența cadastrală este pe imobil și nu pe persoană.
Capătul de cerere principal îl constituie radierea notării și cum acesta a fost respins, cererea de daune cominatorii este accesorie și condiționată de soluția dată în capătul principal.
Hotărârea atacată cuprinde elementele cerute de art.261 Cod procedură civilă, considerentele de fapt și drept pe care tribunalul își fundamentează soluția, iar ca urmare a păstrării hotărârii instanței de fond, este firesc să cuprindă aceeași aplicare și interpretare a legii la o situație de fapt nemodificată.
Prin efectuarea notării, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute în art.19 din Legea 7/1996 nu s-a adus atingere dreptului de proprietate în sensul art.1 din Protocolul adițional I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care i-a comunicat încheierea, fiindu-i garantat accesul la justiție. Statele semnatare a Convenției pot dispune în dreptul intern asupra exercitării unor drepturi ce nu contravin celor protejate de Convenție și care nu aduc atingere, în speță, dreptului material, în speță substanței dreptului de proprietate.
Așa fiind, conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.246 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
23.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
