Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 371R
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-petent împotriva deciziei civile nr.63A/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-petent, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-petent nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație.
Recurentul depune chitanța seria - nr.-/28.05.2008 eliberată de Trezoreria Sectorului 4 B, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. De asemenea, depune un set de înscrisuri în copie xerox în limba originală și în traducere legalizată.
Se procedează la legitimarea recurentului, care prezintă grefei adeverința provizorie seria - nr.- eliberată de SPCEP S2/B4 la data de 13.03.2009 cu valabilitate până la 13.03.2010, CNP -.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit conform rezoluției de primire a dosarului de către recurentul.
Recurentul precizează că motivul strigării cauzei la acest moment îl reprezintă întregirea probatoriului cu contractul 1 - F 12 + 1/Ro/13/Fr.
Curtea deliberând, apreciază că în cauză nu se impune efectuarea probatoriilor pe care recurentul le-a susținut la termenul de judecată de astăzi, având în vedere obiectul cauzei și necesitatea analizării plângerii formulate în raport de actele pe care Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - Biroul de Carte Funciară Sector 6 le-a avut în vedere la momentul soluționării cererii cu care a fost sesizată. În aceste condiții, Curtea constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și, față de momentul strigării pricinii, respectiv cel al amânărilor fără discuții, dispune strigarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, recurentul-petent depune originalul citației emisă în dosarul nr-, aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a IV-a Civilă, cu care înțelege să facă dovada faptului că este proprietarul imobilului în legătură cu care a fost efectuată mențiunea în Cartea Funciară se află în proces; susține că are calitatea de reclamant în cererea de revendicare împotriva încheierii din 15.05.2009, urmând ca acest act să fie avut în vedere la soluționarea recursului de față.
Având cuvântul pentru dezbateri, recurentul-petent solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.63A/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare către o instanță de același grad, dar la secția de contencios administrativ.
De asemenea, invocă excepția autorității de lucru judecat în raport de înscrierea deciziei civile nr. 612A/13.03.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, a deciziei civile nr.1716/02.11.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă în dosarul nr-, în partea a doua a cărții funciare nr. 27040 și nr. cadastral 4706/1.
Totodată, precizează că instanța de apel a dat o interpretare greșită probatoriului incomplet, neobservând lipsa filelor 13 și 14 din contractul 1 - F 12 + 1/Ro/13/Fr.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurentul împotriva deciziei civile nr. 63A/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Biroul de Carte Funciară Sector 6 la 30.09.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la 03.10.2008, petentul - a atacat încheierea nr. -/16.09.2008 prin care i s-a respins cererea de notare în cartea funciară nr. 27040 contractului de stipulație desecretizat parțial cu indicativul 1-F 12+I/RO/13/Fr.
În motivarea cererii s-a arătat că respectivul contract are o valoare de 58 miliarde euro, terțul beneficiar fiind România, promitentul fiind petentul, care se obligă să urmărească realizarea contractului stipulatoriu în perioada 14.06.2000-14.06.2004 și realizarea activităților conexe activităților de investiții și reinvestiții financiare în imobilul de la adresa din--7, sector 6, contractul fiind lăsat în depozit internațional la Administrația Prezidențială a României cu nr. 6844/2008 și depus la Guvernul României cu nr. 17/2725/18.03.2008.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.7/1996, ale Codului comercial, Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului penal, ale Constituției României și normele Dreptului Comunitar.
Prin sentința civilă nr. 6750/20.10.2008 Judecătoria Sectorului 6 Bar espins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea 7/1996, cartea funciară este alcătuită din trei părți, iar partea C cuprinde înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate și sarcini, respectiv: a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, servituțile în sarcina fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani; b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte; c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale; d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute în această parte.
Conform art. 42 din Regulamentul de organizare și funcționare a Birourilor de carte funciară notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Prin urmare, condiția absolut necesară notării unui fapt/raport juridic în cartea funciară este legătura acestuia cu imobilul.
Instanța reține că obiectul contractului cu privire la care se solicită notarea este prestarea de către promitent-petentul din prezenta cauză a activității internaționale de strângere de fonduri financiare în perioada 01.01.2001 și până în 02.01.2003 în mai multe țări, în sumă de minimum 58 miliarde euro, promitentul angajându-se în fața stipulantului să presteze direct și prin interpuși special activități de investiții și reinvestiții sigure, garantate și profitabile, pe termen, de până la 49 de ani.
În consecință, instanța reține că în clauzele de la punctul IV privind obiectul contractului nu se face nici o referire la imobilul în a cărui carte funciară se cere a se nota contractul. Prin urmare, nu se face dovada că raporturile juridice care se din contract au legătură cu imobilul respectiv.
Singura referire la imobilul situat în--7, sector 6 este cea de la pct. III-1.1 în sensul că sediul stipulantului s-ar afla în imobilul respectiv, ca urmare a contractului de închiriere încheiat cu SC SRL, dar în speță nu se cere notarea contractului de închiriere la care se face referire, ci a contractului de stipulație, care, așa cum am reținut mai sus, nu cuprinde clauze din care să rezulte că ar da naștere unor raporturi juridice în directă și strânsă legătură cu imobilul.
Având în vedere dispozițiile art.19 din Legea 7/1996 și ale art.42 din Regulamentul de organizare și funcționare a Birourilor de carte funciară, instanța a apreciat că în mod corect s-a respins cererea de notare în cartea funciară nr. 27040 contractului de stipulație cu indicativul 1-F 12+I/RO/13/Fr, motiv pentru care a respins plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară nr. -/ 16. 09. 2008 pronunțată de Biroul De Cadastru și Publicitate Imobiliară B, Sector 6, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, cererea sa fiind înregistrată sub nr. unic - pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
În motivare, a arătat că în mod greșit Judecătoria Sectorului 6 Bar espins cererea sa de notare in cartea funciara nr. 27040, deschisă pentru imobilul din--7, sector 6, B, a Contractului de stipulație cu indicativul 1-F 12+1/Ro/13/Fr. desecretizat parțial si lăsat in depozit internațional la Administrația Prezidențiala a României, cu nr. 6844, din 19.03.2008 si redepus cu nr. 23284, din 17.11.2008, - primele 14 file, contract in valoare de 58 miliarde euro, in care terțul beneficiar identificat este România si după aderare, însăși Comunitatea Europeana, contract in care, reclamantul, persoana fizica, este promitentul.
A arătat apelantul că instanța nu a avut în vedere filele 12-14 din contract și faptul că el a obținut decizia civila nr. 612 A/13.03.2006, în Dosarul nr-, de Secția a III-a Civilă, a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, iar BCR SA - Sucursala Sector 6 B, a atacat această hotărâre, într-un proces terminat cu Decizia civilă nr.1716/02.11.2006, dată în dosarul nr- de către Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, rămasă și ea definitivă și irevocabilă și înscrisă în cartea funciară nr. 27040, în Partea a II-a, la nr. crt. 3. pentru opozabilitate. Deci, sarcinile atașate imobilului sunt nule de drept, ca fiind subsecvente înscrisului anulat de Decizia civila nr.612A, din 13.03.2006 a Tribunalului București - Secția a III-a civila.
Apelantul a mai solicitat instanței să observe și să rețină faptul că interesul său financiar de termen, până în anul 2049, ca persoană fizică, coincide cu interesul financiar, de termen, al României de până la aderarea la Comunitatea Europeană, și, nu în ultimul rând, cu interesul financiar, de termen, al Comunității Europene însăși, în vederea realizării contractului de stipulație 1-F 12+1/Ro/13/Fr. în care România și Comunitatea Europeană, sunt terți beneficiari identificați.
Consideră lipsă de drept a BCR SA - Sucursala sector 6, de a se menține cu înscrierea ipotecilor arătate, în fața contractului de stipulație 1-F 12+ 1/ Ro/13/Fr, în care România și Comunitatea Europeană, sunt terți beneficiari identificați.
Considerând faptul că evidența nu mai trebuie demonstrată, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr.6750/20.10.2008, dată de Judecătoria Sectorului 6 B Secția Civilă, admiterea acțiunii de notare în cartea funciară nr. 27040 contractului de stipulație desecretizat parțial, cu indicativul 1-F 12+1/Ro/13/Fr. pentru opozabilitate față de terți.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282, art. 298 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 52 alin. (2), art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, art. 10. alin. 1 și alin. 6 din Tratatul d l Amsterdam din 2 oct. 1997. În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată.
Prin decizia civilă nr.63A/19.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul declarat de apelantul petent ca nefondat.
Tribunalul a reținut că ntreaga motivare a apelului declarat de reclamant se întemeiază pe neînțelegerea de către acesta a dispozițiilor Legii nr.7/1996, care permite efectuarea de notări în cartea funciară deschisă pentru un anumit imobil numai în situații determinate de legiuitor, care au legătură directă cu bunul respectiv, ceea ce nu este cazul activităților arătate în contractul prezentat de reclamant sau al faptului că acestea ar urma să se desfășoare în imobilul din--7, sector 6 (așa cum ar putea să se desfășoare în orice alt imobil).
Nu este vorba nici de un litigiu în legătură cu dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilului mai sus menționat, nici de vreun drept real sau de creanță asupra acestui imobil, pentru a se justifica notarea solicitată de reclamant.
Față de împrejurările arătate, instanța de apel a apreciat că în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca nefondată, în raport cu dispozițiile art. 19 din Legea 7/1996 și ale art. 42 din Regulamentul de organizare și funcționare a Birourilor de carte funciară, plângerea împotriva încheierii OCPI de respingere a cererii de notare a Contractului Internațional de Pentru Altul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul petent, solicitând casarea deciziei civile nr. 63/A din 19.01.2009, cu trimiterea dosarului la instanța de apel, pentru rejudecare, în vederea anularii unei judecăți greșit făcute de instanța de apel, cu deschiderea unei noi judecăți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 19.06.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.3, 4, 6 și 7 Cod Proc.Civ, recurentul petent a arătat că imediat după citarea părților, la 19.01.2009, președintele completului de judecată, a afirmat în ședința publică, faptul că, în opinia completului, este un dosar care trebuia judecat de instanța de contencios administrativ, după care a primit cuvântul pe apel, fără a fi lăsat să dezvolte tocmai aspectul la care făcuse referință în debutul ședinței - deci fără dezbatere, situație ce echivalează cu nerezolvarea fondului, impunându-se casarea cu trimitere, deoarece, deși la prima instanță s-au administrat probe, iar pronunțarea s-a dat atât în drept cât și în fapt, aceasta nu s-a făcut în considerarea temeiului juridic invocat de recurent, încât cererea nu a fost soluționată în fond.
Tribunalul deși a sesizat acest motiv de apel, nu l-a analizat, dispunând respingerea apelului, referindu-se numai la starea de fapt, ceea ce atrage casarea cu trimitere, potrivit art. 304 pct.6 proc.civ.
S-a mai arătat că instanța de apel a dat o interpretare contradictorie cu înscrierea deciziei civile nr. 612, dată în 13.03.2006, în Dosarul nr-, de Secția a III-a Civilă, a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare și cu înscrierea deciziei civile nr. 1716, dată în 02.11.2006, în Dosarul nr-, de Secția a IV-a Civilă, a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, în partea a II-a a cărții funciare cu nr. 27040 și număr cadastral 4706/1, numită "înscrieri privitoare la proprietate", ținută de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, Sector 6, privind imobilul din--7, sector 6, B, pentru a fi opozabile terților.
Recurentul petent nu poate omite faptul că instanța de judecată care s-a pronunțat în apel a depășit cadrul reglementat de legile interne, comunitare și internaționale, ca și, de regulamentele naționale și internaționale, referitoare la organele de jurisdicție, depășind atribuțiile puterii judecătorești.
S-a susținut că instanța de apel, a dat o interpretare greșită probatoriului incomplet, furnizat la dosar de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B Sector 6 - Biroul de Carte Funciară, deoarece nu a vrut să observe lipsa efectivă a filelor 13 și 14, din contractul numit 1-F 12+1/Ro/13/Fr.
Învederează instanței de recurs semi-opozabilitatea față de terți, din prezent, din cartea funciară a imobilului, din B,--7, sector 6, cu nr. 27040, pe care o manifesta contractului numit 1-F 12+1/Ro/13/Fr.
Opozabilitatea contractului - incompletă, în acest moment, constă în dreptul părților contractante și al avânzilor-cauză ai acestora, succesorii neidentificați, de a cere executarea prestației, sau, obligația de a executa această prestație, invocând contractul de mai sus, care a dat naștere acelui drept al terțului beneficiar identificat, Statul român și Comunității Europene și, acelei obligații, particulare, a sa, promitentul din contract.
Opozabilitatea incompletă, a contractului de stipulație 1-F 12+1/Ro/13/Fr. față de terți, dobândește semnificația juridică de obligație ce incumbă tuturor terților propriu-ziși, de a respecta situația juridică creată prin contractul de stipulație 1-F 12+1/Ro/13/Fr.
Aceasta nu înseamnă că terții propriu-ziși devin persoane obligate printr-un contract la care nu au participat, ci, doar că situația juridică creată prin contractul de stipulație 1-F 12+1/Ro/13/Fr. se impune respectului și altor persoane decât părților contractante, conform principiului potrivit căruia într-o ordine de drept, fiecare persoană, datorează respect față de drepturile dobândite de ceilalți participanți la circuitul civil?
Contractul de stipulație 1-F 12+1/Ro/13/Fr. constituie el însuși, un mijloc de probă, a oricărui drept subiectiv pe care el, îl generează sau, pe care acest contract îl constată, împotriva tuturor celor care contestă acest drept, deci inclusiv a terților propriu-ziși, printre care și SC SA?
Legea nr. 7/1996, republicată, se dovedește incompletă și ineficientă în fața interesului financiar comunitar și trebuie întărită cu dispozițiile dreptului comunitar.
Consideră că, în cazul contractului de stipulație 1-F 12+1/Ro/13/Fr. - acesta prevăzând activități productive, conexe activităților de investiții și de reinvestiții specifice, în teritoriul României, pe termen, de 49 de ani, la chiar adresa din--7, sector 6, B, opozabilitatea contractului, este condiționată de îndeplinirea unor forme de publicitate, în chiar cartea funciară nr. 27040 și număr cadastral 4706/1, în partea a III-a, numită "înscrieri privitoare la sarcini", ținută de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, sector 6, privind imobilul din--7, sector 6, B, în cazul constituirii sau transmiterii unor drepturi reale, - obținerea unei creanțe în favoarea Statului român, în favoarea Comunității Europene, identificarea creanței, existența unei date certe, existența unui loc precis de desfășurare a activităților contractuale.
Recurentul petent a invocat textul art. 10, din Tratatul d l Amsterdam din 2 oct. 1997: Statele membre vor lua toate măsurile generale sau particulare în vederea asigurării executării obligațiilor care decurg din prezentul tratat sau, care rezultă din acte ale instituțiilor Comunității. Ele vor facilita acesteia, realizarea misiunilor sale. Ele se vor abține de la orice măsură susceptibilă să pună în pericol realizarea obiectivelor prezentului tratat. cât și: alin.1) Atingerea intereselor Comunității.
Articolul 10 din tratatul CE. "impune statelor membre să ia toate măsurile efective pentru sancționarea comportamentelor care pot purta atingere intereselor financiare ale Comunității. Aceste măsuri pot include sancțiuni penale, chiar dacă reglementarea comunitară nu prevede decât o sancțiune de natură civilă. Sancțiunea prevăzută, trebuie să fie analoga celei aplicabile în caz de violare a dispozițiilor de drept național, de o natură și de o importanță similară, să fie efectivă, proporțională și descurajantă. " (CJCE 8 iulie 1999, dosar C-186/98, Procedurile penale c: si de: de hotărâri ale Curții de Justiție a Comunităților Europene, pagina 4883 ), ca și alin.6) Rolul judecătorului național. - Judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația să asigure plinul efect al acestor norme, lăsând la nevoie neaplicate, din propria sa autoritate, toate dispozițiile contrare din legislația națională, chiar posterioară, fără ca el să ceară sau să aștepte eliminarea prealabilă a acesteia, pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional (CJCE 8 iunie 2000, dosar C-258/98, Proceduri penale c: de hotărâri ale Curții de Justiție a Comunităților Europene, pagina 4217).
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică exprimate mai sus, curtea constată că recursul este nefondat.
În privința cazului de casare invocat prevăzut de art.304 pct.6 Cod Proc.Civ. se reține că acesta este incident în situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Or, împrejurarea pretinsă de recurent, în sensul că în ședință publică președintele completului de judecată din apel a formulat o remarcă legată de competența materială a instanței în privința căreia nu a acordat cuvântul pentru dezbateri apelantului petent, nu poate constitui cazul de casare cuprins în textul mai sus citat, deoarece nu se pune problema acordării prin hotărârea atacată a mai mult decât s-a cerut sau a ceea ce nu s-a cerut, instanța de apel dispunând în sensul respingerii apelului.
Pe de altă parte, această susținere poate îmbrăca forma motivului de casare cuprinse în art.304 pct.5 Cod Proc.Civ. respectiv încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, dar numai în cazul în care instanța de apel s-ar fi pronunțat cu privire la problema competenței materiale a instanței fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților.
Or, o asemenea analiză nu a fost făcută de instanța de apel. Mai mult decât atât, din lucrările dosarului de apel nu rezultă că apelantul-petent sau instanța, din oficiu, ar fi invocat excepția necompetenței instanței civile, astfel că această critică nu este fondată.
A mai invocat recurentul petent incidența cazurilor de casare cuprinse în art.304 pct. 3, 4 și 7 Cod Proc.Civ. însă nici aceste încălcări nu se verifică în cauză.
Astfel, motivul constând în încălcarea competenței altei instanțe nu poate fi primit, față de împrejurarea că recurentul petent a învestit judecătoria cu soluționarea unei plângeri formulate împotriva încheierii emise de registratorul de carte funciară, iar potrivit art.50 din Legea nr.7/1996 republicată această cerere este de competența judecătoriei în primă instanță, hotărârea acesteia fiind supusă apelului și recursului, astfel că norma specială de competență materială a fost respectată în speță.
Pe de altă parte, curtea va înlătura și critica legată de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, constând că instanța de apel a analizat motivele de critică formulate de apelantul petent prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și cu referire la cererea de notare în cartea funciară formulată de petent, astfel că nu au fost depășite atribuțiile instanței.
În ceea ce privește motivul de critică întemeiat pe art.304 pct.7 Cod Proc.Civ. curtea reține că acesta nu a fost invocat decât formal, nefiind susținut în dezvoltarea recursului de argumente de fapt și de drept, iar hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, ci, dimpotrivă, sunt întemeiate pe prevederile legale aplicabile cauzei.
În ceea ce privește pretinsa aplicare greșită a legii prin respingerea cererii de notare în cartea funciară a contractului, urmată de respingerea plângerii și a apelului petentului,încălcare invocată în cererea de recurs (și care ar putea atrage incidența cazului de modificare cuprins în art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ.), curtea constată că această critică nu este fondată.
Astfel, petentul a cerut notarea în cartea funciară nr. 27040 imobilului situat în B,--7, sector 6, contractului de stipulație desecretizat parțial cu indicativul 1-F 12+I/RO/13/Fr.
a fost definită în doctrină ca acea înscriere în cartea funciară prin care se asigură opozabilitatea față de terți sau, după caz, informarea acestora în cazurile anume prevăzute de lege, cu privire ladrepturi personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilul cuprins în cartea funciară.
Prin urmare, notarea trebuie să aibă ca obiect un drept personal sau un fapt legat de imobilul în discuție, or din contractul amintit și depus la dosar de petent nu a rezultat existența unei legături între drepturile și obligațiile rezultate din act și imobil, cu excepția mențiunii reținute și de judecătorie, respectiv că sediul unuia dintre cocontractanți se află în acest imobil, mențiune ce nu dă însă naștere vreunui drept personal sau vreunui fapt care să aibă legătură cu imobilul în sensul avut în vedere de legiuitor.
Pe de altă parte, nici un alt raport juridic legat de imobil nu rezultă din contract, după cum nici definiția dată de lege notării, în sensul că are ca "obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară", nu justifică o altă concluzie.
Sunt lipsite de relevanță în speță și, în consecință, nu vor fi analizate, susținerile recurentului legate de decizia civilă nr. 612A/13.03.2006, pronunțată în dosarul nr-de Secția a III-a Civilă, a Tribunalului București și decizia civilă nr. 1716/02.11.2006, pronunțată în dosarul nr- de Secția a IV-a Civilă, a Tribunalului București, deoarece cadrul procesual a fost stabilit de recurentul petent prin formularea plângerii împotriva încheierii prin care registratorul de carte funciară a respins cererea de notare.
Prin urmare, instanțele sunt învestite exclusiv cu analiza temeiniciei cererii de notare a contractului de stipulație desecretizat parțial cu indicativul 1-F 12+I/RO/13/Fr. și nu cu alte aspecte legate de imobilul în discuție sau de litigii distincte ce se poartă în legătură cu imobilul din--7, sectorul 6,
În lipsa vreunei legături între contractul amintit și imobilul înscris în cartea funciară, devin lipsite de relevanță și susținerile recurentului petent în sensul opozabilității (complete sau incomplete) față de terți a contractului, după cum nu va fi analizată nici pretinsa incidență în cauză a normelor comunitare invocate în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-petent, cudomiciliul alesîn B,-,.21,.A,.2,.5, sectorul 1,împotriva deciziei civile nr.63A/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.
.red.
2 ex./12.10.2009
Secția a V-a Civilă - jud.,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile, Ileana
