Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 446/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 446/R/2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
--- -
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Sergiu Cătălin Boboș
--- -
-- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții, G, G, împotriva deciziei civile nr. 225/A din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta - - S, precum și pe pârâții, și BCR - - SUCURSALA având ca obiect plângere împotrva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 10 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 februarie 2010, dată la care din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru 24 februarie 2010. Ambele încheieri de ședință făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4612/14.04.2008 a Judecătoriei Cluj - s-a respins excepția tardivității plângerii și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților, și. A fost respinsă plângerea formulată de petente - - S împotriva pârâților, Gh., G, și, și. A fost respinsă plângerea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Banca Comercială Română - S, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost obligată reclamanta să plătească intimaților, Gh., G, și cheltuieli de judecată în sumă de 4760 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, prin încheierea pronunțată în data de 30.05.2006, prorogând pronunțarea asupra excepției tardivității.
Intimatul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Mai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, prin înscrisul depus la fila 139 din dosarul nr-, excepție ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 18.06.2007.
Intimata Banca Comercială Română a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, prin înscrisul depus la fila 142 din dos-, excepție ce a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 18.06.2007, întrucât ipotecile și garanțiile înscrise în au fost radiate.
În ceea ce privește excepția tardivității, aceasta a fost respinsă, deoarece din răspunsul la interogatoriu și din cererea depusă de - - la Biroul CF, înregistrată sub nr. 6583/14.11.2005, pentru eliberarea copiilor actelor din dosarul CF nr. 6181/24.08.2005, petenta - - a luat cunoștință despre încheierea de CF nr. 6181/24.08.2005 doar la data de 15.11.2005. Plângerea formulată de către petentă împotriva acestei încheieri a fost înregistrată la BCF S la data de 29.11.2005, conform art. 50 alin. 2 din Legea 7/1996. Așadar, a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de Legea 7/1996 pentru formularea plângerii. Cu toate că s-a susținut de către intimați că petenta ar fi aflat despre încheierea atacată la o dată anterioară, când BNP a solicitat blocarea cărții funciare, nu s-a putut dovedi că această cerere s-a făcut la solicitarea - -, întrucât nici BNP, nici BCF S nu mai dețin cererea. De altfel, chiar dacă extrasul CF cerut de BNP a ajuns la - -, acest fapt nu poate echivala cu momentul luării la cunoștință asupra încheierii, întrucât în extras nu se trec toate mențiunile din încheiere. Judecătoria a apreciat că, singurul moment de la care se poate calcula termenul de 15 zile este cel de la care petenta a luat la cunoștință despre întreg conținutul încheierii de CF.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților, și, instanța a respins această excepție, apreciind că aceste persoane au calitate procesuală pasivă, întrucât obiectul prezentei acțiuni constă atât în desființarea încheierii de CF nr. 6181/24.08.2005 și a încheierilor ulterioare, cât și în revenirea la situația anterioară, iar aceste intimate au fost înscrise în cartea funciară la un moment dat, astfel că revenirea la situația anterioară presupune inclusiv reînscrierea lor în CF, ca o situație intermediară. Cu privire la, instanța a constatat că, a decedat la data de 23.11.2005 și petenta și-a extins acțiunea împotriva fiicei acesteia, numită tot, cu același domiciliu.
Cererea de înscriere înregistrată la BCF S sub nr. 6181/24.08.2005 a fost făcută de și la cerere a fost atașată procura specială autentificată de notar, dată doar de către, și. La fel, este adevărat că au fost intabulate atât titlurile de proprietate ale acestora, cât și alte titluri de proprietate, conform documentației anexate cererii. Dar, invocarea lipsei mandatului poate fi făcută doar de către cel reprezentat, întrucât în cazul în care o persoană nu invocă lipsa reprezentării sale, aceasta echivalează cu o ratificare de mandat. De altfel, mandatul tacit rezultă și din faptul că au fost depuse la dosarul de carte funciară toate cele 5 titluri de proprietate în copie legalizată de notar, ori acestea nu puteau fi depuse decât de către titulari, iar documentația pentru intabulare nu putea fi efectuată fără concursul titularilor titlurilor, întrucât pentru realizarea lucrărilor, experții au nevoie de acte originale și îndrumări la fața locului.
În ceea ce privește nerespectarea formei și a condițiilor prevăzute pentru o încheiere de CF, instanța a avut în vedere că la momentul emiterii încheierii atacate, adică august 2005, nu apăruseră normele de aplicare a Legii 7/1996, iar aceasta nu prevede o formă anume pe care să o îmbrace încheierea. Instanța a reținut că la data discutată, erau prevăzute la art. 50 din Legii 7/1996, mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o încheiere. Dar, din rezoluția pusă pe verso-ul cererii de înscriere, rezultă care sunt drepturile ce se înscriu, care sunt numerele cadastrale și titularii, din moment ce s-au arătat exact titlurile de proprietate, certificatele de moștenitor și documentația în baza căreia se face înscrierea, astfel că se poate considera că această rezoluție a constituit o încheiere de CF, chiar dacă este într-o formă sumară, neputând exista dubii asupra drepturilor, titularilor și a numerelor de identificare a terenurilor cu privire la care s-au efectuat operațiunile de CF.
Petenta a mai invocat nulitatea încheierii pentru necomunicare, dar necomunicarea nu poate atrage nulitatea, întrucât nu-i aduce nici o vătămare, petenta a formulat o plângere prin care a supus analizei instanței toate argumentele apreciate pertinente.
Judecătoria nu a reținut susținerile petentei conform cărora dreptul său de proprietate a fost înscris în CF anterior înscrierii intimaților, deci are prioritate, iar prin operațiunile efectuate i s-ar fi restrâns dreptul de proprietate, întrucât, așa cum a rezultat din schițele depuse la filele 18 și 62 din dosar nr. 2516/2005, terenurile intimaților nu se suprapun peste terenul petentei, ele fiind doar alăturate.
În plus, s-a constatat că nu există nici o finalitate practică în demersul reclamantei de anulare a încheierilor de CF, din moment ce nu sunt contestate titlurile de proprietate și nici contractele de vânzare-cumpărare prin care intimații au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. Astfel, chiar dacă s-ar anula încheierea nr. 6181/24.08.2005, pentru vicii de formă, titularii titlurilor de proprietate ar putea oricând să-și reînscrie dreptul lor în cartea funciară. Titlurile de proprietate sunt valabile și opozabile erga omnes, deci și petentei, sunt emise în baza Legii 18/1991, deci susceptibile de intabulare, conform art. 59 din Legea 7/1996, așadar fac parte dintre actele ce " au puterea de a fi înscrise în CF " menționate în plângerea petentei. Dreptul de proprietate al intimaților a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească-sentința civilă nr. 606/2004 a Judecătoriei Sighișoara.
Mai mult, anularea primei încheieri nu atrage anularea automată a celorlalte încheieri de CF, așa cum susține petenta, întrucât cumpărătorii cu titlu oneros și de bună credință sunt apărați, conform principiilor de drept consacrate în practica instanței supreme și nu s-au formulat petite de rectificare a dreptului acestora, iar rectificarea dreptului de proprietate astfel înscris în CF nu se poate face fără o acțiune de fond, motiv pentru care, a fost respinsă plângerea.
În baza art. 274.pr.civ, instanța a obligat reclamanta să le plătească intimaților, G, G, și, cheltuieli de judecată în sumă totală de 4.760 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 225/A/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Cluja fost admis apelul declarat de petiționara - Sa împotriva sentinței civile nr. 4612/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-. A fost respinsă cererea de aderare la apelul petiționarei formulată de intimații, G, și. A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 4612/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, după cum urmează: a fost admisă plângerea formulată de petiționara - - împotriva încheierii nr. 6181/24.08.2005 dată de Biroul de carte funciară A fost desființată încheierea mai sus menționată și în consecință, s-a dispus radierea înscrierilor realizate în baza acesteia, respectiv dreptul de proprietate al intimatei din CF 10780 N S cu nr. top. 3401/2/3/1/9/6 cu nr. cadastral 307/9/8, dreptul de proprietate al intimaților. și G din CF 10780 N S cu nr. top. 3401/2/3/1/9/6 cu nr. cadastral 307/9/6, dreptul de proprietate al intimaților, înscris în CF 10779 N S cu nr. top. 3401/2/3/1/9/4 cu nr. cadastral 307/9/4, dreptul de proprietate al intimatei înscris în CF 10778 S nr. top. 3401/2/3/1/9/4 cu nr. cadastral 307/9/4, dreptul de proprietate al intimatei înscris în CF 1077 S nr. top. 3401/2/3/1/9/3 cu nr. cadastral 307/9/3. A fost desființată încheierea nr. 6466/06.09.2005, încheierea de carte funciară nr. 6468/06.09.2005, nr. 6469/06.09.2005 și nr. 6467/06.09.2005 emise de Biroul de carte funciară S-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în baza încheierilor mai sus menționate în CF 10781 N S, 10780 N S, CF 10779 N S, 10778 N, 10777 N S-a dispus desființarea cărților funciare nou înființate în baza încheierilor precizate mai sus și reînscrierea întregului imobil în CF 9642 S nr. top. inițial 3401/2/3/1/9. A fost înlăturată dispoziția de obligare a petiționarei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei în favoarea intimaților. Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției tardivității, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților, respingerea plângerii petiționarei împotriva intimatei Banca Comercială Română, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Intimații au fost obligați să-i plătească petiționarei suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată la fond și să-i plătească apelantei - - suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța a procedat cu precădere la analizarea cererii de aderare la apel, întrucât aceasta viza soluția dată de instanță excepției de procedură a tardivității.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin.1 și 2 din Legea 7/1996 republicată, încheierea de înscriere se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, iar încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Așadar, termenul pentru formularea plângerii începe să curgă de la data comunicării încheierii, nu de la data la care persoana interesată a luat la cunoștință de existența încheierii în alt mod. Ori, în cauză nu s-a depus la dosar dovada comunicării încheierii atacate petiționarei.
Soluția dată de prima instanță excepției tardivității formulării plângerii a fost apreciată ca întemeiată și tribunalul a respins cererea de aderare la apel formulată de intimații, G,. și.
În ceea ce privește apelul petentei, tribunalul a constat că motivele de ordin formal invocate de aceasta sunt neîntemeiate, în schimb cele de fond sunt întemeiate.Lipsa cererii nu poate fi reținută, întrucât înscrierea dreptului de proprietate al intimaților s-a făcut în baza cererii formulată de numitul în numele și pe seama tuturor intimaților. Pentru intimații din partea cărora a primit mandat, respectiv, a formulat cererea in baza acestui mandat, iar pentru ceilalți de la care nu a primit mandat, a formulat cererea in baza gestiunii de afaceri.
Potrivit dispozițiilor art. 52 al. (1) din Legea 7/1996 necomunicarea încheierii nu atrage nulitatea acesteia, ci efectul ei este acela că termenul pentru declararea căii de atac nu a început să curgă.
Rezoluția pusă pe verso-ul cererii de înscriere cuprinde toate elementele prev. de art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, căci indică care sunt drepturile ce se înscriu, care sunt numerele cadastrale și titularii, din moment ce s-au arătat exact titlurile de proprietate, certificatele de moștenitor și se arată că înscrierea se face în baza documentației topo vizată de OCPI M sub nr. 9295/2005, așa încât în mod corect a concluzionat prima instanță că se poate considera că această rezoluție a constituit o încheiere de CF, chiar dacă este într-o formă sumară.
Prima instanță a concluzionat însă eronat că terenurile înscrise în proprietatea tabulară a petentei - - si cele înscrise în proprietate intimaților nu se suprapun. În realitate terenurile se suprapun, căci altfel intabularea dreptului de proprietate al intimaților nu s-ar fi făcut împotriva petentei înscrisă în cartea funciară. rezultă și din compararea documentațiilor care au stat la baza intabulării drepturilor părților. Din analiza comparativă a acestora rezultă că atât terenul intabulat pe seama petiționarei, cât si cel intabulat pe seama intimaților se învecinează la nord cu strada - -, ori acest lucru nu ar posibil dacă acestea nu s-ar suprapune, ci ar fi doar alăturate.
Instanța de fond a apreciat că plângerea petentei este lipsită de finalitate, căci aceasta nu a atacat nici titlurile de proprietate nici contractele de vânzare-cumpărare în baza cărora s-au făcut înscrierile contestate, situație in care, chiar dacă s-ar radia dreptul de proprietate al intimaților, aceștia și-ar putea înscrie din nou dreptul, titlurile lor fiind valabile și opozabile erga omnes.
Concluzia primei instanțe este greșită. Finalitatea urmărită de petentă este aceea de a radia din CF dreptul de proprietate înscris nelegal pe seama intimaților. Chiar dă nu a atacat până acum titlurile de proprietate ale intimaților, petenta poate face oricând un astfel de demers.
Este greșită susținerea primei instanțe potrivit căreia anularea încheierii de înscriere beneficiarilor titlurilor de proprietate nu atrage automat ai anularea încheierilor de înscriere a dreptului de proprietate al terților dobânditori, pe care buna credință îi apără de efectele nulității.
În speță, având in vedere că dreptul de proprietate al terților dobânditori a fost înscris in intervalul de 3 ani de la înscrierea in CF a dreptului de proprietate al dobânditorilor nemijlociți, după cum rezultă din interpretarea art. 38 al. (1) din Legea 7/1996, buna credință nu îi pune pe terții dobânditori la adăpost. În plus,buna credință a terților dobânditori nu poate fi reținută, căci viciile înscrierii dobânditorilor nemijlociți rezultă chiar din cuprinsul cărții funciare și a actelor in baza cărora s-a făcut înscrierea dreptului dobânditorilor nemijlociți.
Toate modificările aduse imobilului din litigiu prin încheierile atacate sunt nelegale, date cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Legea 7/1996. În condițiile în care imobilul cu privire la care s-a dispus modificarea situației tabulare prin încheierile atacate prin plângerea de față era proprietatea tabulară a petiționarei, din documentația tehnică ce a stat la baza înscrierilor, rezultă fără dubiu suprapunerea imobilelor, titlul petentei este anterior celui al intimaților, nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească sau act administrativ, înscrierea dreptului de proprietate al intimaților împotriva sa, în lipsa unei hotărâri judecătorești, printr-o procedură necontencioasă, este nelegală.
Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art. 295 și 296 Cod pr. Civ. tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința instanței ce fond, în sensul desființării încheierilor nr.6181/24.08.2005, nr. 6466/06.09.2005, nr. 6468/06.09.2005, nr. 6469/06.09.2005 și nr. 6467/06.09.2007 și a înscrierilor realizate în baza acestora.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs în termen legal intimații, G, și, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul aderării la apel formulată de intimați vizând schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii excepției tardivității formulării plângerii și implicit a respingerii acesteia și s-a solicitat și respingerea apelului petentei cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată în apel în valoare de 8.330 lei. S-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs în valoare de 8.330 lei.
În motivarea recursului recurenții au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul respingerii excepției tardivității plângerii. S-a arătat că motivarea respingerii aderării la apel s-a axat pe delimitarea între comunicarea actului și luarea la cunoștință, considerându-se că singurul moment al începerii curgerii termenului de înregistrare a plângerii, data comunicării ori neexistând dovadă de comunicare nu se poate considera că termenul pentru formularea plângerii a început să curgă potrivit disp. art. 52 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Recurenții au arătat că, comunicarea trebuia făcută în 15 zile de la pronunțare, iar interpretarea disp. art. 52.7/1996 a fost făcută în sensul că, comunicarea trebuia făcută în 15 zile de la pronunțare, dar cel mai târziu în 30 de zile de la data înregistrării cererii. Încheierea nr. 6181/24.08.2005 trebuia făcută în 15 zile de la pronunțare, deci cel mai târziu până în 09.09.2005, încheierile nr. 6466 - 6469/06.09.2005 până cel mai târziu la 22.09.2005, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii, respectiv 09.10.2005 și 22.10.2005.
Recurenții au apreciat că termenul de 15 zile pentru formularea plângerii curge cel târziu de la expirarea celor 30 de zile mai sus menționate, în consecință plângerea petentei ar fi tardivă.
Recurenții au mai arătat că reclamanta a solicitat în data de 07.11.2005 d-nei notar încheierea unui act autentic ce implica blocarea CF 9642 S și potrivit protocolului încheiat între ANCPI și, extrasul funciar pentru încheierea actelor notariale se eliberează numai notarului public la cererea proprietarului sau a moștenitorului acestuia. Răspunsul Biroului de carte funciară Saf ost prompt, cererea a fost înregistrată în 07.11.2005 și rezolvată în aceeași zi și, pe cale de prezumție judiciară, se poate ajunge la concluzia că reprezentantul societății comerciale a luat cunoștință de existența încheierii atacate și a încheierilor de CF în aceeași zi. La data de 04.11.2005 - a formulat o cerere sub nr. 6583/14.11.2005 către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S prin care a solicitat o copie de pe actele de la dosarul CF 6141/24.08.2005, de fapt nr. 6181/24.08.2005 este numărul încheierii de carte funciară a cărei desființare o solicită petenta.
Recurenții au concluzionat că anterior datei de 14.11.2005 petenta a luat cunoștință de încheierea pe care a atacat-o întrucât nu a solicitat să i se comunice încheierea și nici să i se elibereze o copie de pe aceasta, data de 14.11.2005 a fost o zi de luni, deci recurenții prezumă că petenta a luat cunoștință de încheiere cel mai târziu la 11.11.2005.
Raportându-se la data de 11.11.2005 fie cea de la data de 7.11.2005, termenul de 15 zile prev. de art. 50 alin. 2 din Legea nr. - este depășit, justificându-se admiterea excepției tardivității plângerii.
Al doilea motiv de nelegalitate invocat de către intimați a fost greșita aplicare a disp. art. 22 din Legea nr. 7/1996 și încălcarea art. 129 alin. 5 și art. 261 alin. 1 și 5 Cod proc.civ.
Recurenții au considerat că decizia pronunțată în apel a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii din perspectiva aplicării disp. art. 129 alin. 5 coroborat cu art. 261 Cod proc.civ. Instanța de apel a reținut că terenurile reclamantei se suprapun pe cele intabulate în favoarea recurenților, motivat de faptul că din documentația depusă de apelantă rezultă că terenurile au front la stradă ca și terenurile recurenților. Prin scriptul înregistrat în 10.02.2009 recurenții au arătat că actele depuse de petentă nu sunt actele de intabulare, întrucât dacă ar fi așa ar trebui să se refere la numerele de CF anterioare (respectiv CF 3637, CF 3724, CF 3723 ). Ori, referirea făcută la CF 9642 S precum și data menționată pe aceste schițe denotă cert că ele au fost efectuate cu ocazia unei dezmembrări făcută de reclamantă după intabulare sau după ce instanța de apel a solicitat actele care au stat la baza intabulării.
Reprezentantul petentei aflat în sala de judecată a arătat că actele de la 86, 124, 126-135 sunt actele de intabulare, dar aceste acte vizează documentația tehnică de dezmembrare a imobilului teren intravilan
Cu privire la aceste critici formulate de intimați în apel, tribunalul nu a motivat de ce a reținut aceste acte ca documentații care au stat la baza intabulării drepturilor și deoarece premiza a fost greșită și concluzia tribunalului a fost greșită.
Recurenții au invocat disp. art. 17 din Legea nr. 7/1996, potrivit căreia cărțile funciare împreună alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu, registru care se întregește cu cel de intrare, cu planul cadastral, cu registrul cadastral al imobilelor și cu mapa în care se păstrează cererile sau înscrierile împreună cu un exemplar al înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii.
Prin urmare, numai documentația inițială dinainte de intabulare poate stabili amplasamentul terenului nu și documentațiile întocmite ulterior sau pro causa.
Recurenții au arătat că înscrierea dreptului lor de proprietate s-a făcut în conformitate cu disp. art. 20 din Legea nr. 7/1996, deoarece actele administrative în baza cărora s-a efectuat înscrierea sunt titlurile de proprietate emise de Comisia județeană la Legea nr. 18/1991. Susținerea petentei în sensul că, reconstituirea dreptului de proprietate al recurenților a fost abuziv făcută nu poate fi primită, întrucât dintr-o simplă lecturare a CF 9642 S rezultă că terenurile au fost transcrise din CF 7093 S, CF 3673, Cf 3721, CF 5723, deci nu se pune problema aprobării cererilor la Legii nr. 18/1991 de o comisie necompetentă.
Recurenții au invocat și decizia civilă nr. 2102/22.05.2003 a Curții Supreme de Justiție, din care a rezultată că a existat o dispută între comuna și municipiul S asupra limitelor teritoriale determinată de includerea abuzivă a terenurilor comunei în platforma industrială a. De asemenea, hotărârea nr. 291/10.07.2003 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a fost atacată în instanță, dosar în care - - a formulat cerere de intervenție, iar acțiunea recurenților a fost admisă și hotărârea nr. 221/2003 anulată prin sentința civilă nr. 606/2004 a Judecătoriei Sighișoara și menținută prin decizia civilă nr. 49/2005 a Tribunalului Mureș, hotărâri care au fost avute ca temei la cererea de înscriere în cartea funciară a titlurilor de proprietate ale recurenților.
Instanța de apel a procedat la o comparare a titlurilor petentei și intimaților, stabilind că titlul petentei este anterior celui intimaților, fără a analiza disp. art. 20 din Legea nr. 7/1996 și fără a ține cont de apărările legate de cele două titluri, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate al petentei care nu are documentație și care atestă doar calitatea de proprietar pe baza documentației făcute de reclamantă și titlul de proprietate care stabilește dreptul de proprietate al recurenților.
Prin întâmpinare, - - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
- - a apreciat că în mod corect a fost respinsă excepția tardivității plângerii, întrucât încheierea a cărei nulitate se solicită nu i-a fost comunicată. Demersurile petentei făcute la biroul de carte funciară pe care recurenții înțeleg să își întemeieze excepția de tardivitate, țin de temeinicia hotărârii și nu de legalitatea acesteia și au fost analizate de instanța de apel. Instanța de recurs aste îndreptățită să analizeze numai criticile de nelegalitate potrivit art. 304 al.1 Pr.Civ.
C de al doilea motiv de recurs vizând aplicarea greșită a legii nu este fondat, iar motivele de recurs se află în total antagonism atât cu normele juridice invocate cât și cu soluțiile pronunțate în cauză. Art. 20 din Legea nr. 7/1996 nu prevede că atunci când înscrierile în Cf au loc în baza unui act administrativ acesta înlocuiește acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, ci prin acest text de lege se prevede că prin înscrierea radierii lor în CF, drepturile reale se pot stinge cu consimțământul titularului dreptului care poate fi înlocuit numai prin hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă sau în cazurile prevăzute de lege, prin act al autorității administrative, care trebuie să fie opozabil titularilor drepturilor reale, ce urmează a fi radiate în baza lui.
Au fost considerate nefondate și motivele de nelegalitate privind încălcarea disp. art. 129 alin. 5 și art. 261 Cod proc.civ. deoarece decizia recurată a fost dată cu respectarea principiului oficialității coroborat cu principiul disponibilității părților, instanța de apel stabilind în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în dosar.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de intimații, G, și vizează nelegalitatea respingerii excepției tardivității plângerii.
Curtea apreciază că acest motiv de recurs nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată prevăd că încheierea de intabulare se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Într-adevăr, aceste dispoziții legale prevăd două termene, 15 zile de la pronunțare, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. Aceste limite temporale vizează timpul necesar de operare în cartea funciară (intabulare, notare, radiere) și comunicarea încheierii. Deci registratorul de carte funciară este obligat să soluționeze o cerere de intabulare, radiere etc. în maxim 30 de zile de la înregistrarea acesteia și să comunice încheierea în acest interval, însă nu poate depăși termenul de 15 zile de la pronunțare. Aceste termene stipulate de dispoziția legală mai sus arătată, vizează activitatea biroului de carte funciară și sunt menționate pentru eficientizarea activității acestuia, nu au nici o legătură cu termenul stipulat pentru exercitarea căii de atac.
Dispozițiile legale vizând termenul pentru exercitarea căii de atac - plângerea împotriva încheierii - sunt prevăzute în art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 (republicată) și termenul stipulat este de15 zile de la comunicare.
În ceea ce privește termenul în care poate fi formulată plângerea, acesta este prevăzut expres: 15 zile de la comunicare.
Doctrina și practica judiciară în materie au statuat constant că termenul curge de la data comunicării încheierii pentru a se asigura efectivitatea și utilitatea termenului de a formula plângere.
În cazul de față, nu există la dosarul de carte funciară nici o dovadă că încheierea înregistrată sub nr. 6181 din 24.08.2005 a fost comunicată - -, motiv pentru care în mod corect s-a apreciat de către judecătorie și tribunal că plângerea a fost formulată în termen.
Curtea constată că nu sunt fondate susținerile recurenților că petenta ar fi avut cunoștință de această încheiere la data de 07.11.2005, când un notar a solicitat un extras CF: 9642 S și cererea s-a rezolvat în aceeași zi, deoarece chiar dacă petenta ar fi intrat în posesia extrasului, aceasta nu echivalează cu comunicarea încheierii. Nici data de 04.11.2005, când - - a formulat o cerere de comunicarea actelor de la dosarul nr. 6141/27.08.2005 nu echivalează cu copia de pe încheierea care trebuia comunicată proprietarului de carte funciară. Un extras CF indică doar situația juridică a unui corp de proprietate. Prin urmare prezumția recurenților potrivit căreia, în ipoteza în care deși petenta avea cunoștință de înscriere și nu a solicitat să i se comunice o copie de pe aceasta, echivalează cu luarea la cunoștință a conținutului încheierii nu poate fi primită, deoarece art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 nu prevede nici o derogare și dispoziția este imperativă.
Așadar, numai comunicarea încheierii stabilește punctul de plecare pentru curgerea termenului de formulare a plângerii. Or, în cazul de față încheierea nu a fost comunicată și în mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității plângerii și instanța de apel a respins cererea de aderare la apel.
Curtea constată că primul motiv de recurs este nefondat, în mod legal nu a fost aplicată dispoziția art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 republicată.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Petenta - - a invocat în plângere critici de ordin formal care au fost respinse de instanța de apel și aceasta nu a formulat recurs, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere numai motivele care privesc fondul plângerii formulate de - -.
Încheierea prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a unui act sau încheierea de respingerea cererii are un caracter necontencios, deoarece registratorul nu tranșează vreun litigiu, nici nu stabilește existența sau inexistența vreunui drept potrivnic în contradictoriu cu altă persoană, ci numai verifică, condițiile de valabilitate, de fond și de formă ale actului juridic în temeiul căruia se solicită intabularea.
Plângerea împotriva încheierii de carte funciară vizează actele depuse alăturat cererii de intabulare și controlul de legalitate se va rezuma, în căile de atac împotriva încheierii de carte funciară numai la acestea, neputând fi modificată cererea sau depuse alte acte decât cele avute în vedere de registrator la data pronunțării încheierii. Deci rolul instanței este de a stabili dacă registratorul a verificat condițiile de fond și de formă ale actului pe baza căruia se solicită intabularea.
În mod corect instanța de fond a reținut că demersul petentei nu are nu are nici o finalitate practică atâta vreme cât nu au fost contestate titlurile de proprietate și contractele de vânzare cumpărare.
Prin încheierea nr. 6181/24.08.2005 s-au intabulat mai multe titluri de proprietate dobândite ca urmare a aplicării dispozițiilor reparatorii a legii 18/1991.
În ceea ce privește intabularea titlurilor de proprietate, pentru regiunile de carte funciară, supuse regimului Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile acestui titlu se vor face într-o nouă carte funciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 7/1996 republicată, după cum rezultă din dispozițiile art.60 alin. 3 din această lege (în vigoare în 2005). Art. 60 fost modificat de pct. 64 al art. I din Titlul XII din 247/2005 și se menționa expres că, în cazul înscrierii imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi. Apoi alin. (1) al art. 61 fost modificat de pct. 65 al <LLNK 12005 247 10 202 0 57>art. I din Titlul XII din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 în sensul că titlurile de proprietate emise în baza legilor funciare se vor înscrie în baza unei documentații cadastrale. Această posibilitate de intabulare directă a imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare este o derogare de la principiul relativității(continuității) înscrierilor în cartea funciară.
Potrivit art. 22-24. 7/1996(în vigoare în 2005) care reglementează principiul relativității, înscrierea unui drept în cartea funciară se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii este înscris sau urmează a fi înscris în cartea funciară ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută. Petenta - - a invocat nelegalitatea înscrierii recurenților intimați pentru motivul că nu există un înscris oficial care să le fi desființat titlul de proprietate.Curtea constată că susținerea petentei este reală, nu există un înscris care să desființeze titlul petentei, însă recurenții au solicitat intabularea terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Prin principiul relativității înscrierilor de carte funciară se asigură publicitatea integrală și garantează securitatea dinamică a circuitului civil, asigurând regula de drept material "nemo plus iuris in alium transfere potest quam ipse habet" și prin urmare drepturile noului achizitor nu pot deriva decât de la adevăratul titular înscris în cartea funciară.
De principiu această regulă face ca registratorul să respingă intabularea, când nu există o legătură între proprietarul tabular și succesorul tabular, care solicită intabularea.
În baza acestui principiu se asigură ca lanțul transmisiunilor să nu se întrerupă. Cu toate acestea doctrina a recunoscut că această regulă nu poate fi respectată în cazul intabulării titlurilor de proprietate emise în baza legilor funciare, împrejurare ce rezultă din dispozițiile art. 61. 7/1999(în vigoare în 2005), care constituie excepția de la regulă.
Prin urmare, registratorul de carte funciară trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele art. 50 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare în 2005), dacă actul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, dacă indică numele părților, este identificat imobilul cu un identificator unic. Aceste cerințe au fost verificate de registrator, au fost depuse titlurile de proprietate în copie legalizată și s-a depus și o documentație cadastrală, terenurile fiind identificate în regim cadastral și s-au alocat numere cadastrale. Este real că imobilul fost identificat în CF: 9642 S nr. top 3401/2/3/1/9, căruia i s-a alocat număr cadastral corespondent 307/9, în care proprietară figurează petenta.
Cu toate acestea, fiind vorba de intabularea unui titlu de proprietate care se intabulează potrivit disp. art. 61din Legea nr. 7/1996 (în vigoare în 2005) curtea constată că, principiul relativității nu poate fi respectat și în mod corect s-a dispus intabularea titlurilor de proprietate. nu este obligat să verifice în acest caz, dacă există un raport juridic între proprietarul tabular și persoana înscrisă în titlu, deoarece titlul este emis în temeiul Legii nr. 18/1991 și se intabulează într-o carte funciară nedefinitivă. Atât petentei, cât și intimaților (mai puțin și ) li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate prin titluri emanând de la Statul Român emise în temeiul Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și Legea nr. 18/1991.
Dacă aceste titluri se suprapun sau nu, nu poate fi verificat printr-o plângere împotriva încheierii de carte funciară și curtea constată că petenta contestă în apel titlurile de proprietate ale intimaților și precum și faptul că terenul în litigiu ar aparține comunei.
Pentru soluționarea acestei probleme care vizează titlurile intimaților, petenta are la îndemână alte mijloace juridice de care poate uza.
Instanța de apel cu ocazia verificării respectării dispozițiilor privind intabularea în cartea funciară, în mod greșit a comparat titlurile de proprietate aparținând petentei și intimaților, ajungând la concluzia că terenurile din cele două titluri se suprapun. Pentru a ajunge la această concluzie au fost comparate documentațiilor care au stat la baza intabulării drepturilor părților. De fapt, expertiza depusă în apel d e către petenta - - ( 60) și avută în vedere de instanța de apel este o documentație tehnică de dezmembrare a imobilului înscris deja în CF 9642 - nr. top 3401/2/3/1 în favoarea petentei, nu documentația de intabulare a certificatului de proprietate emis în favoarea petentei. Deci, nu poate fi primită susținerea petentei că această documentație depusă este documentația de intabulare, ci este documentația de dezmembrare a nr. top 3401/2/3/1 (care eradejaintabulat în favoarea acesteia).
Chiar și în aceste condiții instanța de apel nu era investită cu o acțiune în revendicare prin compararea titlurilor și rectificare carte funciară, ci cu o plângere împotriva încheierii de CF, deci compararea titlurilor și referirile la art. 38 (în prezent 36) din Legea nr. 7/1996 nu-și au aplicabilitatea.
În mod greșit instanța de apel a admis plângerea pentru că terenurile se suprapun, aceste considerente vizau o acțiune de revendicare și rectificare, cu care nu a fost investită și prin urmare, recursul intimaților este fondat.
Tribunalul desființează încheierile de carte funciară nr. 6466-6469 din 06.09. 2005 fără să arate motivul pentru care admite plângerea împotriva acestora. În considerentele deciziei tribunalul arătat că se impune desființarea încheierilor mai sus arătate, ca urmare a faptului că imobilul petentei se suprapune cu cel al recurenților, însă aceste considerente exced cadrului procesual cu care a fost investit.
Deoarece au fost respectate dispozițiile legale ale art. 50, 61 din Legea nr. 7/1996(în vigoare în 2005) derogatorii de la dreptul comun, curtea va constata că motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. este incident, pentru considerentele mai sus reținute.
Prin urmare, în temeiul art. 312 Cod proc.civ. va admite recursul în parte recursul declarat de intimații, G, G, împotriva deciziei civile nr. 225/A din 7 iunie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge apelul declarat de petiționara - - împotriva sentinței civile nr. 4612/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- pe care o va menține. De asemenea vor fi menținute celelalte dispoziții privind respingerea cererii de aderare la apelul petiționarei - - formulată de intimații, G, G,. Deoarece în apel au fost respinse atât apelul cât și aderarea la apel, în temeiul art. 276.Pr.Civ. au fost compensate cheltuielile de judecată în apel.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. petenta - - va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în cuantum de 8830 lei, în favoarea intimaților, G, G,.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de intimații, G, G, împotriva deciziei civile nr. 225/A din 7 iunie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sesnul că respinge apelul declarat de petiționara - - împotriva sentinței civile nr. 4612/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr- pe care menține.
Menține celelalte dispoziții privind respingerea cererii de aderare la apelul petiționarei - - formulată de intimații, G, G,.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Obligă intimata - - să le plătească recurenților suma de 8334,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Sergiu Cătălin Boboș
- -- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
11Ex/25.03.2010
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Sergiu Cătălin Boboș
