Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 473/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.473
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile de apel nr. 821/A/25.11.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu pârâții intimați STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T,PRIMARUL MUNICIPIULUI T, SC T, și, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se prezintă pârâta intimată personal, asistată de avocata, care se prezintă în substituirea avocatului, avocat se prezintă și pentru pârâtul intimat, lipsă fiind reclamanta recurentă - și pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, SC T, și, ca și Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru pârâții intimați și, pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
După dezbateri dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă consilier juridic, care pune concluzii de respingere a recursului reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.05.2007, reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român Prin Consiliul Local T, Sc, Primarul mun. T, și ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea cărții funciare nr. 1613 T, și individuale nr. -/A (apartament 1), - (apartament 2) și - (apartament 3), în sensul radierii apartamentării notate cu nr. 6765 din 18.03.1998 de la pct. 3; să se constate că apartamentarea din CF nr. 1613 nu corespunderealității și să se dispună înscrierea în cărțile funciare mai sus menționate a apartamententării corecte.
În fapt, reclamanta arată că este proprietara tabulară a unei cote părți înscrise în CF nr. 1613 T (extenso) la pct. 3 în urma retrocedării în conformitate cu dispoziția primarului 1682 din 2004. Reclamanta mai precizează că din totalul de 3 apartamente înscrise în CF-ul respectiv i-au fost retrocedate apartamentele 1 și 2 iar ulterior, în anul 2007, vândut. 2 către soții, rămânând proprietară doar pe terenul aferent. în anul 1998 în urma apartamentării greșite când s-a luat în considerare în mod greșit suprafața utilă a apartamentelor din casă, nu s-a sesizat nimeni dintre cei care la vremea respectivă aveau obligația să o facă, că suprafața celor 2 apartamente retrocedate este cel puțin egală cu cea a apartamentului 3 și nu mai mică așa cum apare în cartea funciară, iar din această cauză cotele părți ale tuturor apartamentelor sunt eronate.
În drept: disp. Legii 112/1995 și Legea 7/1996 cu modificările ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt pârâții au invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la dosarul
nr- a Judecătoriei Timișoara, între aceste dosare existând triplă
identitate de obiect, părți și cauză, reclamanta urmărind modificarea suprafețelor de
teren aferente apartamentelor 1, 2 și 3. De asemenea pârâții au mai invocat excepția
inadmisibilității cererii precizând că reclamanta a dobândit apartamentele 1 și 2 în formaînscrisă în CF, în temeiul Legii 10/2001, în baza dispoziției Primarului nr. 1682/2004 această dispoziție nefiind contestată.
În drept: disp. art. 115-118.
Prin întâmpinare, pârâții și au solicitat admiterea acțiunii, să se constate că apartamentarea din CF nr. 1613 extenso nu corespunde realității (încheierea nr. 6765); rectificarea CF nr. 1613 extenso și individuale -/A (apartamentul 1), - (apartamentul 2) și - (apartamentul 3), în sensul radierii apartamentării notată în încheierea cu nr. 6765 din data de 18.03.1998 de la pct. 3; să se dispună înscrierea în cărțile funciare mai sus menționate a apartamentării corecte, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, pârâții arataă că la data de 31.01.2006 au cumpărat de la reclamantă apartamentul cu nr. 2 din T, situat în T,-, înscris în CF nr. -, compus din 2 camere, coridor, cameră de alimente, Wc, cu 18,48% pc și cota de 112/602 mp teren în folosință, dar au constatat că suprafețele înscrise în CF nu corespund realității, fapt ce se datorează unei apartamentări greșite făcute în anul 1998.
în drept: disp. art. 115-118.
Prin notele de ședință depuse de pârâții (fila 70) aceștia au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, precizând că acțiunea de rectificare de carte funciară are un caracter accesoriu, aceasta devenind inadmisibilă în contextul constatării nevalabilității titlului sau actului în baza căruia s-a făcut înscrierea a cărui rectificare se solicită. De asemenea se mai arată că reclamanta nu a contestat Dispoziția emisă de Primarul mun. T, în temeiul Legii 10/2001, dispoziție prin care s-a retrocedat în natură. 1 din imobil, constând în construcții și teren, iar pentru diferența de teren de 363 mp, reclamanta a primit despăgubiri în bani.
Prin întâmpinare, pârâtul SC " SRL" a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În fapt pârâta arată că între ea și pârâții a intervenit contractul de vânzare-cumparare nr. 305/R/18.12.1996 cu privire la apartamentul nr. 3, încheiat în baza Legii nr. 112/1995. în momentul încheierii contractului imobilul nu era apartamentat, această operațiune făcându-se abia în anul 1998.
în drept: art. 115-118.
În cauză s-a încuviințat proba cu expertiza în specialitate construcții, care este atașată la dosar (filelele 79-94).
La termenul de judecată din 24.10.2007, instanța a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții prin întâmpinare și a respins-o pe motivul că prin sentința civilă nr. 4142/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara nu s-a soluționat fondul cauzei întrucât reclamanta nu a stabilit cadrul procesual complet.
La termenul de judecată din 02.04.2008, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității invocate de pârâții prin întâmpinare și a respins-o pe motivul că acțiunea de rectificare este de competența instanțelor judecătorești.
Prin sentința civilă nr.7013/28.05.2008, pronunțată în dosarul - Judecătoria Timișoar aa respins acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva paraților Statul Român prin Consiliul Local T și Primarul mun. T, SC -TM, cu sediul în T, și, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 36 din Legea nr.7/1996 "orice persoana interesata poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului in temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situația reala actuala a imobilului".
In speța, reclamanta nu se regăsește nici unul dintre cele 4 cazuri in care se poate dispune rectificarea înscrierilor din cartea funciara, deoarece situația actuala a imobilului este neschimbata, dreptul pârâților a fost corect calificat (proprietate), iar înscrierea acestuia s-a făcut in mod valabil raportat la titlul acestora, reclamanta nedepunând in probațiune nici o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila de constatare a unei înscrieri nevalabile,nu a invocat o calificare greșita a dreptului înscris in cartea funciara, nici faptul ca nu ar fii întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris cartea funciara sau ca ar fii încetat efectele actului juridica in baza căruia s-a făcut înscrierea, nici ca înscrierea nu ar mai fi in concordanta cu situația reala a imobilului.
De menționat ca punctul 4 din art 35 din Legea 7/1996 se referea numai la acele înscrieri care nu mai sunt in concordata cu situația juridică a imobilului, (ex o casa a fost demolata si nu mai exista in fapt) nu și la întinderea suprafeței de teren înscrisa in cartea funciara sau alte neconcordante.
Pe de alta parte, instanța de fond mai retine ca rectificarea unei cărți funciare reprezintă un petit subsecvent, cererea în rectificare a cărții funciare având caracter accesoriu, iar nu un capăt de cerere principal, așa cum a fost formulata acțiunea de către reclamantul. Astfel, obiectul acțiunii in rectificare este admisibil doar in ipoteza in care se tinde la înlăturarea unei stări tabulare, ce are la baza o cauza de nulitate, care face nevalabila intabularea.
De asemenea Legea nr. 7/1996 (cu modificările ulterioare) reglementează la art. 33 instituția rectificării cărții funciare precum și cea a modificării acesteia. Astfel, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Procedura de modificare a cărții funciare este una necontencioasă și extrajudiciară, titularul dreptului trebuind să se adreseze în acest sens biroului de carte funciară competent.
Motivele invocate de reclamant în susținerea admisibilității unei astfel de acțiuni nu pot fi primite, deoarece legiuitorul, reglementând cele două instituții, aceea a rectificării precum și aceea a modificării cărții funciare, a prevăzut în mod expres că în rectificarea cărții funciare se poate face, fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. De asemenea, la art. 34 din Legea nr. 7/1996 (cu modificările ulterioare) se prevăd situațiile în care se poate promova acțiunea în rectificarea cărții funciare. În schimb, modificarea cărții funciare nu este prevăzută ca o acțiune în justiție ci ca o simplă procedură administrativă.
Eventualele nemulțumiri ale părții interesate față de soluționarea de către biroul de carte funciară a cererii de modificare a cărții funciare pot constitui un temei pentru plângerea împotriva încheierii de carte funciară iar nu o acțiune distinctă.
Pentru motivele arătate mai sus, deoarece in speța nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 36 din Legea nr. 7/1996, instanța va respinge acțiunea reclamantei privind rectificarea cărții funciare ca neîntemeiată.
Va respinge în temeiul art 111 teza 2 cod procedură civilă și petitul având ca
obiect acțiune în constare, deoarece acțiunea poate fi admisibilă numai în situația tinderii la constatarea unor drepturi nu și a unor stări de fapt.
Împotriva acestei hotarari a promovat apel reclamanta -, riticand hotarârea atacata, pe care o consideră nelegala si netemeinica și solicitand admiterea apelului, anularea sentintei si retinerea cauzei spre rejudecare urmand a se pronunta o noua hotarare.
In motivele de apel arata ca, deși la termenul de judecată din 2.04.2008, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulata de pârâții, a calificat acțiunea reclamantei ca fiind una de rectificare, si a dispus efectuarea unei expertize judiciare, dar pe fond a respins acțiunea, motivând ca actiunea are caracterul unei cereri de modificare a carții funciare. In motivarea sentintei instanta arata ca rectificarea une carti funcare reprezinta un petit subsecvent, cererea in rectificare avand caracter accesoriu si in mod eronat retine ca petit principal al actiunii rectificarea si nu cel de contestare a nerealitatii actului prin care s-a efectuat apartamentarea din anul 1998, rectificarea fiind o consecință a acestui fapt, nerealitate ce consideră că se încadrează in disp.art. 36 pct. 4 din Lg. 7/1996.
În drept a invocat disp.art. 296.pr.civ.
Intimatul Municipiul T - Consiliul Local T, prin întâmpinare, (fila15) solicita respingerea apelului ca netemeinic si nelegal, considerând că instanța in mod corect a reținut ca cererea de rectificare a cărții funciare are caracter accesoriu, iar nu un capăt al cererii principale așa cum a fost formulata acțiunea de reclamanta. Obiectul acțiunii in rectificare este admisibil doar in ipoteza in care se tinde la înlăturarea unei stări tabulare ce are la baza o cauza de nulitate care face nevalabila intabularea. Arata ca in situația de față nu sunt îndeplinite cond.prev.de art. 36 din Legea 7/1996.
Intimații si prin întâmpinarea formulata (23), solicita respingerea apelului si menținerea ca temeinica si legala a hotărârii primei instanțe, care in mod temeinic si legal a reținut ca cererea reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 36 din Legea 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 821/A din 25 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge apelul promovat de reclamanta apelanta -, împotriva sentinței civile nr.7013/28.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul -, în contradictoriu cu intimații parați Statul Român prin Consiliul Local T și Primarul mun. T, T, SC cu sediul în T, și, și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantă apelantă critica hotărârea primei instanțe, arătând ca in mod greșit aceasta s-ar fi considerat investită cu o acțiune în modificare, iar nu în rectificarea carții funciare.
Critica aceasta este însă neîntemeiata, întrucât verificând considerentele hotărârii supuse prezentului control judiciar, instanța de apel constată că judecătoria s-a preocupat de întrunirea in spetă a condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni in rectificare de carte funciara, făcând referire expresa la art. 36 din Legea nr. 7/1996, care reglementează acțiunea în rectificare.
Apelanții mai critică hotărârea primei instanțe pe motiv ca in mod nelegal a apreciat aceasta ca nu ar fi solicitat pe cale principala constatarea nulității actului de apartamentare, arătând ca in speță există ipoteza prev.de art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 si ca drept consecință a constatării nerealității actului de dezmembrare, se impunea admiterea cererii si rectificarea de carte funciara, potrivit concluziilor expertizei.
Sub un prim aspect se retine de către instanța de apel ca, deși reclamanta a invocat generic dispozițiile Legii 7/1996, fără a face referire la vreunul dintre temeiurile art. 36 din acest act normativ, instanța le-a analizat pe toate, aratând că niciuna dintre aceste ipoteze nu se regăsesc in speță. Iar in ce priveste art. 36 pct. 4, a arătat că reclamanta nu a invocat împrejurarea fată de care se impunea rectificarea.
Petitul având ca obiect constatarea nerealitătii actului de apartamentare, deși formulat atipic, poat fi interpretat ca o constatare a nerealitătii actului de apartamentare, respectiv a dezmembrării efectuate in 1998, însa, pentru a fi fost să atragă rectificarea cărții funciare, reclamanta ar fi trebuit sa formuleze un petit in realizarea dreptului, nu unul in constatarea unei stări de fapt.
Sub un alt aspect este de reținut și ca reclamanta a redobândit proprietatea apartamentelor 1 si 2 in baza Legii 10/2001, dispozitia de restituire devenind titlul de proprietate al acesteia. Ori, în cadrul acestei proceduri, reclamanta nu a contestat că i s-ar fi restituit mai putin decât ar exista în realitate. Solicitarea reclamantei afectează dreptul de proprietate al pârâtilor si asupra suprafeței de teren aferent apartamentului nr. 3, dobândit de aceștia în conditiile Legii 42/1995, anterior restituirii în baza Legea nr. 10/2001, către reclamantă, a apartamentelor 1 si 2, astfel că aceasta nu a solicitat nici constatarea eventualei nulități a titlului de proprietate al pârâților pentru pretinsa detinere a unei suprafețe de teren mai mari decât li s-ar fi cuvenit.
Pentru aceste considerente, se apreciază de către instanța de apel ca in mod corect Judecătoria Timișoaraa respins actiunea, retinând că acțiunii în rectificare de față îi lipsește petitul principal pe care să se grefeze petitul constând în rectificarea cărtii funciare. Prin acțiunea principala trebuie sa se cerceteze fondul dreptului în baza căruia acesta s-a înscris si să se ajungă la desființarea actului respectiv, care a constituit suport al intabulării. Ori, dreptul de proprietate al pârâtilor îl constituie contractul de vânzare-cumpărare, încheiat in baza Legii nr. 10/2001, act necontestat de reclamanta, care a redobândit proprietatea in 2004 in baza Lg. 10/2001, astfel încât apartamentarea din 1998 este ulterioara vânzării în baza Lg. 112/95 către pârâții.
Împotriva acestei decizii civile de apel, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea ei și reținerea cauzei spre rejudecare, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, și practic reluând în motivarea recursului aceleași critici invocate ca și în apel, respectiv că în speță apartamentarea nu corespunde realității și că în mod eronat s-a reținut ca petit principal al acțiunii rectificarea și nu constatarea nulității actului prin care s-a eferctuat apartamentarea în anul 1998, după cum tot eronat s-a reținut că petitul principal al acțiunii ar fi unul în constatarea unei stări de fapt, aceasta fiind doar o modalitate de exprimare.
Intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului T și și, prin întâmpinările de la dosar( 14 - 15 și respectiv 16 - 17) solicită respingerea recursului reclamantei.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleiași reclamante.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut și o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie prev. de art. 36 din Legea nr. 7/1006, privind cadastrul și publicitatea imobiliară, precum și ale Legii nr.10/2001, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile recurate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, ele fiind aceleași ca și cele invocate în calea de atac a apelului, analizate just și la care deja s-a răspuns, motivat, în considerentele deciziei instanței de apel.
Astfel, Curtea constată că reclamanta a invocat în mod generic și formal motivele de recurs, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, fără o susținerea concretă și detailată și fără o dezvoltare a lor, cu argumente separate, contrar dispozițiilor art. 302/1 al. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, care prevede expres și clar că cererea de recurs, trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității - printre alte cerințe legale - și motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Recurenta invocă drept prim motiv de recurs, art. 304 pct. 8.pr.civ. Potrivit acestui caz de modificare a hotărârii, admiterea recursului se poate dispune atunci "când intanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia ".
În cauză, dezlegarea pricinii nu depinde de interpretarea naturii ori înțelesului uni act juridic pentru a se putea susține că, printr-o interpretare greșită a acestuia, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Hotărârea primei instanțe s-a bazat pe aplicarea justă a dispozițiilor legale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile situației de fapt deduse judecății.
Prin urmare, verificarea legalității sentinței din perspectiva art. 304 pct.8 pr.civ nu se justfică în cauză.
De asemenea, prevederile disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. invocate prin cel de al doilea motiv de recurs respectiv "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată încălcarea sau interpretarea greșită a legii", nici aceste dispoziții legale nu regăsesc in cererea de recurs.
Practic, prin cererea de recurs formulată se reiterează aspectele prevăzute în cererea de apel formulată, fără a se combate cu argumente pertinente motivarea instanței de apel, ceea ce imprimă un caracter formal recursului formulat și ca atare soluția instanței de apel este la adpăost de orice critici, soluția de respingerea cererii formulate de reclamantă fiind una legală, iar motivarea instanței de apel fiind întrutotul în acord cu dispozițiile legale aplicabile în speță.
Așadar, Curtea reține că ambele instanțe de judecată, anterioare au stabilit în mod legal că cererea în rectificare cărții funciare are caracter accesoriu iar nu un capăt al cererii principale, asa cum a fost formulată acțiunea de către reclamantă. Obiectul acțiunii în rectificare este admisibil doar în ipoteza în care se tinde la înlăturarea unei stări tabulare, ce are la bază o cauză de nulitate care face nevalabilă intabularea.
De asemenea procedura de modificare a cărții funciare este una necontencioasă si extrajudiciară, titularul dreptului trebuind să se adreseze în acest ser Biroului de Carte Funciară competent. In situația nemulțumirii părții interesate fată de soluția dată de Biroul de CF, partea interesată poate formula plângere împotriva încheierii de CF, iar nu o acțiune distinctă.
In situația de fată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.36 din Legea nr.7/1996, instanța de fond în mod corect a respins cererea reclamantei privind rectificarea cărții funciare ca neîntemeiată. Ca o consecință, în temeiul art. 111 teza 2 - Cod procedură civilă, instanța respinge si petitul privind acțiunea în constatare. Hotărârea primei instanțe a fost just menținută și în apel, petitul având ca obiect constatarea nerealitătii actului de apartamentare,(desi formulat atipic,) poate fi interpretat ca o constatare a nerealității actului de apartamentare, respectiv a dezmembrării efectuate în anul 1998, însă pentru fi fost să atragă rectificarea cărții funciare, reclamanta ar fi trebuit să formuleze un petit în realizarea dreptului si nu unul în constatarea unei stări de fapt, pentru că aceasta a redobândit proprietatea asupra apartamentelor nr. 1 si 2 în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția de restituire devenin titlul de proprietate al acesteia. Ori, în cadrul acestei proceduri, reclamanta nu a contestat că i s-ar fi restituit mai puțin decât ar exista în realitate. Solicitarea reclamantei afectează dreptul de proprietate al pârâților si, asupra suprafeței de teren aferent apartamentului nr.3, dobândit de către aceștia în conditiil Legii nr.42/1995, anterior restituirii în baza Legii nr. 10/2001 către reclamantă, apartamentelor nr.1 si 2, astfel ca aceasta nu a solicitat nici constatarea eventualei nulități a titlului de proprietate a pârâților mai sus menționați, pentru pretinsa deținere a unei suprafețe de teren mai mare decât li s-ar fi cuvenit.
De asemenea, dreptul de proprietate al pârâților îl constituie contractul de vânzare-cumpărare, act necontestat de către reclamanta care a redobândit proprietatea în anul 2004, în baza Legii nr. 10/2001, astfel încât apartamentarea din 1998, este ulterioară vânzării în baza Legii nr.112/1995 către numiții.
Prin urmare, se impune respingerea recursului reclamantei.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs, nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată de instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia ciivlă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele administrate în cauză și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, căci instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs, de către intimați, cu excepția pârâților și, însă acestea nu sunt dovedite și justificate cu nici un fel de act legal, concludent și pertinent, astfel că, potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, nu li se pot acorda cheltuieli de judecată în recurs, acestor pârâți intimați, chitanțele din 06.06.2006 și din 17.10.2008, depuse în recurs, neavând legătură și relevanță juridică cu prezentul recurs, aceste chitanțe trebuind - eventual - să fi fost valorificate în alte căi de atac(posibil în apel, dacă îl vizează).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile de apel nr. 821/A/25.11.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.05.2009
Tehnored /01.06.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: C și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
