Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.472
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 885 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, și, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și avocat pentru pârâții intimați și, lipsă fiind pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, în reprezentarea reclamantei recurente pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate în cauză și în consecință admiterea acțiunii reclamantei de rectificare a cărții funciare conform expertizei efectuate în cauză, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâții intimați și, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După dezbateri dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă consilier juridic care pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5169/16.04.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Timișoara a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâților Statul Român reprezentat prin Consiliul Local T, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.16799 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 30.09.2002 în dosar nr.15969/2001, s-a dispus rectificarea CF 6073 T, nr. top 17050 și 17051 și a CF colectiv 34761 T nr. top 17050, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra cotei de din imobilul (fosta proprietate a reclamantei) și restabilirea situației anterioare, prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei cote, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului sus menționat, prin formarea a două loturi, atribuirea lotului 1 către reclamanta si lotului 2 către Statul R, cu obligarea acestuia din urmă la plata unei sulte către reclamanta. Urmare a admiterii apelurilor declarate împotriva acestei sentințe, Tribunalul Timiș, prin pronunțarea deciziei civile nr.160/A/18.02.2003 în dosar nr. 13010/C/2002 a schimbat sentința apelată, în sensul respingerii petitului vizând sistarea stării de coproprietate ce poarta asupra imobilului revendicat; Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia nr.1848/14.07.2003, a respins recursurile declarate împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul Timiș.
S-au avut în vedere dispozițiile cuprinse în art. 34 din Legea 7/1996, potrivit cărora "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Că, în speța de față nu ne aflăm în prezența unei rectificări de carte funciară, iar împrejurarea că reclamanta a devenit proprietară asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF 34761 colectivă T-fiind intabulat dreptul său de proprietate asupra acestei cote - nu poate echivala cu situația prezentată de pct. 4 al art. 34 din Legea nr.7/1996, "respectiv, înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului", reclamanta având la îndemână acțiune de ieșire din indiviziune, ulterior putându-se apela la acțiune în rectificare de carte funciară.
Față de cele reținute, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 30.07.2008, solicitând desființarea în tot a hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării tuturor petitelor, astfel cum au fost precizate, și cu respectarea cadrului procesual.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune, având in vedere că a redobândit in baza Legii nr.10/2001 cota de parte din imobilul fosta proprietate a autorului său, dar a fost pusă în imposibilitate de a se intabula în cartea funciară deoarece imobilul nu este dezmembrat, iar cotele de proprietate ale Statului R ce-i revin acesteia nu sunt bine identificate în cartea funciară, situația juridică a imobilului în ansamblul său modificându-se pe parcursul litigiului inițial, astfel că de la data rămânerii definitive a hotărârii de retrocedare a cotei de parte din întregul imobil și până în prezent, situația de carte funciară nu mai corespunde cu cea reală, iar reclamanta nu mai poate prelua cota de parte din întregul imobil.
Expertiza efectuată în cauză a constatat faptic situația juridică a imobilului la zi, stabilind că Statul Rav ândut deja apartamente peste cota sa de, reclamantei rămânându-i în prezent doar o cotă de din imobil, astfel că este imposibilă o ieșire din indiviziune in natură, in conformitate cu cotele stabilite anterior prin decizia de retrocedare.
Cu toate acestea, instanța de fond in mod greșit a respins petitul de rectificare a cărții funciare, motivând că reclamanta are doar calea unei ieșiri din indiviziune pentru valorificarea cotei sale de parte.
A arătat că, instanța de fond a omis a se pronunța asupra cererii formulate prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 31.01.2007, prin care s-a solicitat a se constata componența cotei de proprietate faptică, reală din imobil, omisiune ce conduce la desființarea hotărârii. Prin răspunsul la întâmpinare formulat pentru termenul din 28.03.2007 reclamanta a învederat instanței că se impune extinderea acțiunii față de proprietarii apartamentelor înstrăinate de către Statul R pe seama chiriașilor din imobil, solicitând chemarea în judecată în calitate de pârâți pentru opozabilitate a actualilor proprietari de apartamente, petit asupra căruia instanța nu s-a pronunțat, încălcând principiul disponibilității părților în procesul civil.
Prin întâmpinare, intimatul pârât Consiliul Local Tas olicitat respingerea apelului, arătând că acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât avea la dispoziție calea unei ieșiri din indiviziune, iar nu în rectificare de carte funciară. Mai mult, nu se poate constata faptic cota sa de proprietate, atâta timp cât nu a solicitat în prealabil ieșirea din indiviziune si in prezența și celorlalți coproprietari tabulari, respectiv persoanele fizice proprietari ai apartamentelor ce compun imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 885 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de reclamanta-apelantă, împotriva sentinței civile nr. 5169/16.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local T, și.
Pentru a da această soluție tribunalul a reținut că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și anume prin sentința civilă nr.16799/30.09.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara,definitivă prin decizia civilă nr.160/A/18.02.2003 pronunțată de Tribunalul Timiș (filele 19-29), reclamantei apelante i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul situat în T, str.- nr.34 (decizia civila nr.1848/R/14.07.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA ).
Hotărârea judecătorească nu a putut fi executată pentru că Statul nu mai deținea în proprietate imobilul, unele dintre spațiile componente fiind înstrăinate în baza Legii nr.112/1995.
Deși mai există spații libere în proprietatea Statului, reclamanta nu poate fi recunoscută proprietară în baza hotărârilor judecătorești menționate decât pentru cota de din fiecare spațiu.
Reclamanta urmărește valorificarea dreptului de proprietate recunoscut prin hotărâri judecătorești iar culpa aparține statului debitor, care poate fi condamnat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru neexecutarea unei hotărâri irevocabile ce recunoaște existența în patrimoniul unei persoane a dreptului de proprietate garantat de art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO. Dar reclamanta apelantă nu a ales calea corectă, aceea de a fi obligat statul român să îi predea spațiile rămase în proprietatea sa pentru o compensare cât mai rapidă și completă a dreptului menționat.
Însă, obiectul acțiunii constă în rectificarea CF în sensul deschiderii unei noi cărți funciare pentru imobilele rămase în proprietatea statului și care să fie recunoscute ca fiind proprietatea reclamantei, în considerarea sentinței din anul 2002. Această operațiune nu este posibilă în mod direct, fără ca în prealabil Statul să fie obligat să indice bunurile ce pot fi acordate în executarea unei hotărâri judecătorești.
S-a apreciat că nici precizarea de acțiune de la fila 36 nu este formulată corespunzător, pentru că nu se poate constata faptic cota de proprietate de parte din imobilul în litigiu și precizarea nu are nici un fel de temei de drept.
În urma efectuării expertizei de către judecătorie, s-a constatat că reclamanta apelantă s-a intabulat asupra unor spații (în cota parte) din imobilul în litigiu, cu titlu de restituire în baza Legii nr.10/2001 și conform sentinței civile nr.2649/2006, deciziei civile nr.801/A/2006 și deciziei civile nr.187/R/2007.
Prin urmare, deși se impune ca statul debitor, prin reprezentantul său Consiliul Local al Municipiului T, să ia măsuri de urgență pentru executarea hotărârii judecătorești pronunțată în anul 2002, pentru respectarea dreptului de acces la justiție al reclamantei apelante ( împotriva României, împotriva României), conform art. 6 din CEDO și jurisprudenței Curții de la Strasbourg în materie, tribunalul nu poate modifica soluția de respingere a demersului judiciar inițiat de reclamanta-apelantă.
Nu se poate rectifica însă cartea funciară decât dacă în prealabil, reclamanta apelantă cere, în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, obligarea statului debitor să îi acorde în compensare bunuri în cotă de 1/1 rămase în proprietatea sa. Dacă îi acordă bunuri în cota de, va fi necesară și ieșirea din indiviziune, în contradictoriu cu proprietarii imobilului, iar pentru diferența ce nu poate fi satisfăcută în natură statul trebuie să acorde despăgubiri.
Prin prisma acestor considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 885 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că a redobândit cota parte de din imobilul situat în T,-, înscris în CF nr. 34761 T, în temeiul Legii nr. 10/2001, și-a intabulat în cartea funciară această cotă asupra unor spații comerciale și asupra unui apartament, însă Statul Român cu rea credință a înstrăinat locuințele din imobilul în litigiu foștilor chiriași, context în care reclamanta consideră că în acest fel a fost pentru a doua oară expropriată.
A susținut că în mod greșit instanța de apel a decis că nu se poate constata faptic cota sa de proprietate de părți din imobil, (cotă restituită prin hotărâre judecătorească) și că nu se poate rectifica ulterior cartea funciară, câtă vreme înscrierile din CF nu corespund hotărârii judecătorești și ca urmare se impune radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
Consideră că acțiunea este întemeiată și că în mod greșit instanțele au îndrumat-o să formuleze alte cererii de chemare în judecată pentru ca în final să ajungă să dețină doar cota de 25% din imobilul retrocedat.
În drept recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând legalitate a hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din conținutul extrasului de carte funciară nr. 34761 T, reclamanta și pârâtul Statul Român sunt coproprietari în cote de părți fiecare, asupra imobilului situat în T,-, înscris în CF nr. 34761 T, reclamanta dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001, prin sentința civilă nr.16799/30.09.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara,definitivă prin decizia civilă nr.160/A/18.02.2003 pronunțată de Tribunalul Timiș și irevocabilă prin decizia civila nr.1848/R/14.07.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare 34761 T și deschiderea unei noi cărții funciare pentru parterul imobilului în care să se intabuleze dreptul de proprietate al acesteia, drept dobândit în baza hotărârii judecătorești irevocabile, temeiul de drept invocat fiind dispozițiile cuprinse în Legea nr. 7/1996.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 34 din Legea 7/1996, "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului".
În speța de față nu ne aflăm în prezența unei rectificări de carte funciară, iar împrejurarea că reclamanta a devenit proprietară asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF 34761 colectivă T-fiind intabulat în CF dreptul său de proprietate asupra acestei cote de părți, nu poate echivala cu situația prezentată de pct. 4 al art. 34 din Legea nr.7/1996, "respectiv, înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului", reclamanta având la îndemână acțiune de ieșire din indiviziune și doar ulterior putându-se apela la acțiune în rectificare de carte funciară.
Criticile aduse hotărârii nu sunt fondate dat fiind faptul că reclamanta și-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate în cota arătat fiind vorba despre o coproprietate comună pe cote părți dreptul de proprietate este fracționat în cote părți aritmetice, coproprietari cunosc întinderea dreptului lor, sub forma unei fracții matematice, în speță părți, însă nu cunosc partea ce li se cuvine din bun, aceasta realizându-se doar cu prilejul ieșirii din indiviziune.
În cauza de față dreptul fiind divizat prin hotărâre judecătorească, trebuie partajată posesiunea iar calea de lichidare a coproprietății este împărțeala, care urmează a se face prin acțiunea de ieșire din indiviziune.
Chiar dacă, cum este cazul în speță, un coindivizar - în cauză Statul Român - a înstrăinat bunuri peste cota sa, actele de înstrăinare încheiate de pârâtul coproprietar - Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T - fără consimțământul reclamantei, la rândul său coproprietară asupra imobilului, sunt valabile sub condiția rezolutorie ca bunul să cadă, în urma partajului, în lotul vânzătorului.
Aceasta pentru că, în cazul proprietății pe cote părți, pentru ca înstrăinarea să producă efecte depline, este necesar acordul tuturor coproprietarilor, întrucât fiecare dintre ei au doar un drept limitat asupra bunului, exprimat printr-o cotă parte ideală, care nu este determinată în materialitatea sa, context în care nu poate dispune valabil decât în limitele dreptului său,
În acest cadru juridic reclamanta ar fi trebuit să formuleze o acțiunea de ieșire din indiviziune asupra imobilului în ansamblul său, prin chemarea în judecată a tuturor coproprietarilor, în cauză să se facă, prin expertiză, mai multe propuneri de lotizare, cu respectarea principiilor care guvernează proprietatea în indiviziune, cu eventuala obligare a statului debitor la acordarea unor bunuri în compensare în întregirea cotei reclamantei ce nu poate fi satisfăcută în natură din imobilul în litigiu, nicidecum să se formuleze o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispozițiile Legii nr.7/1997.
Față de cele ce preced Curtea conchide că recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 885 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- este nefondat astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 885 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /3 iunie 2009
Tehnored /3 iunie 2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
