Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 690/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 690
Sedința publică din 22 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții - și precum și împotriva Deciziei civile nr. 234/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și, având ca obiect rectificare
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanții recurenți prin avocat și pârâții intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți a depus un set de înscrisuri, respectiv concluzii scrise, raportul de expertiză întocmit în cauză, schițe topografice, un răspuns al expertului la adresa reclamanților recurenți, pe care îl apreciază ca nefiind concludent.
Reprezentanta pârâților intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului Tad epus concluzii scrise.
Reprezentanta reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor invocate în scris, desființarea hotărârii atacate și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe, reiterând oral și excepția lipsei de interes a pârâților intimați în cauză, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, astfel cum a fost precizată în scris fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.234/10.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții Consiliul local și Primarul mun. T împotriva sentinței civile nr.7002/28.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu reclamanții -, precum și pârâții, și.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat soluția instanței de fond, care în primă instanță a admis acțiunea reclamanților și a constatat că acțiunea în rectificare Cf a acestora este întemeiată, reținând că suprafața de teren înscrisă în CF 14043 nr.top.18881/1/2 T este de 846 mp, dispunând în consecință rectificarea acestui Cf și mărirea suprafeței de la 711 mp la 846 mp.
Judecătoria a reținut că potrivit extrasului CF 14043 nr.top.18881/1/2 T, suprafața de teren de 711 mp situată în T, str. - - este deținută în proprietate, în cotă de 1/1 de către reclamanta, iar terenurile învecinate sunt deținute în proprietate de către pârâți, iar pe parcursul prezentului litigiu, reclamanta a cedat dreptul litigios către reclamanții.
Sa mai argumentat că, urmare a raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a observat că imobilul din litigiu este împrejmuit cu un gard de plasă, gard care există de aproape 40 de ani, aspect atestat de martori, iar suprafața de teren reală este de 846 mp și nu de 711 mp cât este înscris în CF, fără ca prin plusul de suprafață să se aducă atingere parcelelor învecinate, care au la rândul lor o suprafață mai mare decât cea înscrisă în CF.
Pârâții Consiliul local și primarul mun. T au formulat obiecțiuni la expertiză, arătând că măsurătorile expertului nu țin cont de planul cadastral și nici de planul urbanistic de dezmembrare al acestor parcele, deși s-a cerut să se observe acest lucru în mod expres,însă pârâta nu a depus la dosar nici planul urbanistic, nici documentația tehnică de dezmembrare despre care a făcut vorbire, astfel că judecătoria a apreciat că acțiunea de rectificare de Cf este întemeiată, în cauză aplicându-se disp.art.36 alin,1 și 4 din 7/1996-republicată.
Sentința judecătoriei a fost recurată de către pârâții Consiliul local și primarul mun. T (recursul fiind recalificat ulterior ca și apel), susținându-se că sentința este netemeinică și nelegală, art. 36 din 7/1996-republicată fiind interpretat și aplicat în mod greșit întrucât nu există nicio eroare în cartea funciară, diferența de teren solicitată de reclamanți având un statut juridic clar, fiind înscrisă în parcela cu nr.top.18881/1/1, care se află în proprietatea Statului.
Apelanții au mai arătat că planul urbanistic a fost anexat obiecțiunilor formulate la expertiză și există la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, prin întâmpinarea lor, reclamanții - intimați și au solicitat respingerea apelului pârâților întrucât s-ar fi săvârșit erori de calcul și de măsurători a suprafețelor cu ocazia dezmembrărilor operate în anul 1955, ceea ce a condus la evidențierea inexactă a întinderii reale a parcelor din zonă. Astfel, s-a preluat teren din proprietățile particulare pentru realizarea infrastructurii zonei, corespunzător dimensiunii și formei străzilor și căilor de acces și astfel, proprietarilor le-au rămas în posesie suprafețe mai mari decât cele înscrise în planurile de dezmembrare.
În plus, din anul 1955, posesiunea sub nume de proprietar asupra întregii suprafețe de 846 mp a fost exercitată de către antecesorii reclamantei inițiale, cât și de către proprietarii anteriori ai imobilului, ea neieșind niciodată din sfera atributelor proprietății.
S-a mai susținut că la pronunțarea sentinței, instanța de fond a făcut aplicațiunea disp.art.11 lit.b din 7/1996-republicată, în timp ce obiecțiunile depuse la dosarul de fond nu au fost însoțite de niciun plan de dezmembrare.
Tribunalul a dispus suplimentarea probatoriului în apel și a emis o adresă către expertul tehnic judiciar pentru ca acesta să lămurească dacă limita de nord a parcelei reclamanților este strada - - sau parcela cu nr.top.18881/1/1 din CF 2 T precum și de a indica numărul cărți funciare și proprietarul tabular.
În raport cu ansamblul materialului probator, administrat atât la fond, cât și în apel, tribunalul a concluzionat că apelul pârâților este întemeiat, constatându-se că terenul reclamanților, evidențiat ca având 711 mp nu se învecinează în mod direct cu strada - -, ci cu parcela top. Nr.18881/1/1, parcela care la rândul eia rezultat și ea din dezmembrarea efectuată în anul 1955, la care se referă în mod constant și reclamanții, pentru a justifica aplicabilitatea disp.art.34 pct.4 dinL.7/1996-republicată, însă concluziile expertului sunt contrazise de schița depusă la fila 60 - apel.
Tribunalul a mai reținut că, deși reclamanții invocă concordanța cu conținutul cărții funciare până în anul 1955, iar ulterior, apariția unei nepotriviri între suprafață și mențiunea acesteia în cartea funciară, ca urmare a dezlipirilor intervenite la acel moment, fapt ce ar putea atrage în principiu aplicarea dispozițiilor privind rectificarea de carte funciară, totuși, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă din cauza faptului că aceștia nu au dovedit ce s-a întâmplat cu parcela top. Nr.18881/1/1, respectiv dacă aceasta este situată în altă parte sau a fost alipită ulterior.
Ceea ce se poate determina cu certitudine, a opinat instanța de apel, este că parcela top. nr.18881/1/1există încă în această formă și se află la nordul parcelei ce se află în proprietatea reclamanților.
Tribunalul a mai reținut că există unele contradicții în ceea ce privește motivele de fapt ale acțiunii pentru că, dacă se arată că s-au făcut măsurători greșite cu ocazia dezmembrării din anul 1955, atunci acest aspect ar fi trebuit să fie dovedit ca atare și ar fi fost suficient pentru admiterea acțiunii. În continuare însă, reclamanții au precizat prin întâmpinarea lor din apel să s-a preluat teren de către stat din proprietăți particulare,în vederea realizării infrastructurii zonei, corespunzător dimensiunii și formei străzilor și căilor de acces. În acest condiții, proprietarilor din zonă le-ar fi rămas în posesiune suprafețe mai mari decât cele înscrise în planurile de dezmembrare, însă de aici rezultă că surplusul de teren nu aparține reclamanților, dacă s-a luat de la alți proprietari și nici nu poate fi vorba de o eroare de măsurătoare.
În final, tribunalul a mai reținut că posesiunea exercitată de către reclamanți și autorii lor din anul 1955 nu are nicio relevanță în cadrul acțiunii în rectificare CF, ci ar fi putut eventual fi o probă într-un alt tip de acțiune, respectiv pentru acțiunea în uzucapiune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții - și precum și, recurs ce a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
În aceste sens, în susținerea art.304 pct.7 pr.civ. recurenții au arătat că decizia tribunalului nu se poate întemeia pe afirmațiile unei părți sau pe presupuneri nesprijinite de vreun fapt concret, în contextul în care opinia expertului judiciar a fost combătură și eliminată de instanța de apel pe baza unei schițe, care a fost preluată necritic și unilateral de către instanța de apel.
De aceea, un asemenea raționament al instanței echivalează cu o motivare contradictorie și care, nicidecum, nu poate elimina o probă cu expertiza tehnică judiciară în domeniul topografie, și care sunt întărite și de probele testimoniale administrate în cauză precum și cu poziția procesuală a celorlalți pârâți, care nu s-au opus admiterii acțiunii reclamaților.
În al doilea rând, recurenții au susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșita art.36 pct.7 din 7/1996-republicată raportat la art.11 alin.1 lit.b din același act normativ, în contextul în care expertiza tehnică efectuată în cauză indică clar o că suprafață de teren reală care se află în posesia și folosința reclamanților este cu 102 mp mai mare decât suprafața înscrisă în CF, astfel că normele care reglementează rectificarea de carte funciară sunt pe deplin incidente în cauză.
Pârâții - intimați nu au depus întâmpinări în recurs, ia intimații Consiliul local și Primarul mun. T au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților, însușindu-și argumentația instanței de apel.
Curtea, analizând recursul declarat de către reclamanți, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceștia, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap. la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motive de casare sau de modificare dintre cele prev. de art.304 pc.7 și 9.pr.civ. în sensul și modalitatea susținută de către recurenți.
Astfel, curtea va analiza recursul reclamanților din perspectiva motivelor de fapt invocate cu acești, conjugate cu temeiurile de drept invocate, respectiv art.304 pct.7 și 9.pr.civ. într-un mod conjugat, câtă vreme va constata că nu există în cuprinsul deciziei recurate nicio argumentație/motivare contradictorie și nici nu suferă de pe urma existenței unor presupuneri cărora să le lipsească sprijinul unui fapt concret, respectiv a unor probe concrete.
În același context, curtea va constata că instanța de apel a interpretat și aplicat corect disp.art.129 pr.civ. rap. la art.1169 civ. dispunând chiar suplimentarea probatoriului în apel pentru a elimina orice greșeală în soluționarea prezentei spețe și a ajuns la concluzia corectă că normele legale vizând rectificarea de carte funciară, în forma și modalitatea solicită de reclamanți este inaplicabilă în cauză, datorită circumstanțelor concrete relevate de probele administrate.
Astfel, curtea va constata că tribunalul nu s-a sprijinit pe presupuneri, ci a analizat într-un mod critic toate probele administrate și a constatat în mod foarte concret că parcela cu nr. top. 18881/1/1 a fost dezmembrată în anul 1955, încă înainte ca doamna să devină proprietar și a intrat în proprietatea tabulară a statului român, unde se află și la această dată.
Acest aspect este relevat fără echivoc de mențiunile existente în CF 14043 T, la poziția 3, iar destinația acestei parcele este foarte clar menționată, respectiv aceea de stradă, iar acest aspect este confirmat de schița și planul de dezmembrare, astfel că instanța de apel nu s-a baza pe simple presupuneri ci a concluzionat pe bază de probe incontestabile.
De aici a rezultat în mod firesc și o interpretare corectă a disp.art.34 din 7/1996-republicată, și evident, o lipsă a incidenței art.304 pct.9 pr.civ. în sensul neaplicării acestei norme la cazul concret din prezentul litigiu, câtă vreme nu sunt prezente condițiile care să permită rectificarea de carte funciară, această fiind permisă doar în ipoteza în care fie înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; fie dreptul înscris a fost greșit calificat; ori nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În același context, curtea va constata că indicarea de către recurenți a textului art.36 alin.7 din 7/1996-republicată nu își găsește nicio justificare, cu atât mai mult cu cât art.36 din 7/1996-republicată nu are nici un punct și nici un alineat 7, iar sediul materiei se află în art.34 din 7/1996-republicată, normă cuprinzând patru ipoteze, care însă u se regăsesc în speță, câtă vreme parcela nr. top. 18881/1/1 cu care se învecinează proprietatea reclamanților se află în proprietatea statului (CF 14043 extenso - filele 6-7 fond-poziția 3 - care atestă că această parcelă a și fost transnotată în CF 2 T, cu destinația de stradă), iar regimul juridic este neschimbat și la această dată, în timp ce proprietatea reclamanților se află intabulată și vizează parcela nr. top. 18881/1/2, iar statul nu și-a pierdut titlul asupra celei dintâi, astfel încât să fie necesară și posibilă o rectificare de CF în beneficiul reclamanților, în sensul dorit de aceștia.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap. la art.304 pct.7 și 9.pr.civ.va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții - și precum și împotriva deciziei civile nr.234/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții - și precum și împotriva Deciziei civile nr. 234/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 IUNIE 2009.
Președinte Pentru d-na judecător Judecător
- - - - - -
aflată în concediu
semnează d-na președinte
a Curții de Apel Timișoara
PROF.DR.
Grefier
- -
RED.P/23.06.2009
DACT.B/2EX/30.06.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Erica Nistor, Rujița Rambu
