Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1035
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - "" - H împotriva sentinței civile nr. 574 din 14.05.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind Sindicatul - "" -
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecată, intimata, prin apărător, a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare duplicatul fiind comunicat administrativ recurentei.
Avocat depune originalul împuternicirii avocațiale pentru recurentă și precizează că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării sentinței recurate, intimata nu a solicitat executarea sentinței.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat precizează că a adus critici prin cererea de recurs atât împotriva încheierii de ședință din 12 II 2009 cât și sentinței civile nr. 574 din 14 mai 2009 ambele pronunțare de Tribunalul Vaslui, critici pe care le-a expus pe larg în cererea de recurs.
În ce privește încheierea de ședință din 12 II 2009 consideră că greșit prim a instanță a respins excepția prematurității introducerii cererii apreciind că acțiunea se încadrează în categoria conflictelor de muncă. Cererea formulată de sindicat este prematură, s-au abandonat negocierile vizând încheierea unui nou contract colectiv de muncă.
A solicitat reformarea sentinței Tribunalului Vaslui pentru mai multe motive, pentru netemeinicie și nelegalitate. Tribunalul nu a soluționat toate cererile cu care a fost investit. Deși s-a solicitat și obligarea societății la plata salariaților societății cu 75% din salariu pe perioada stagnării producției precum și reexaminarea normelor de muncă aplicabile prin intervenția unui terț ales de comun acord, prima instanță s-a limitat a se pronunța doar cu privire la capătul de cerere vizând sporul de vechime.
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Deși s-a solicitat plata către salariați societății care sunt membrii de sindicat, instanța, prin dispozitiv, a obligat societatea la plata acestor drepturi către toți salariații societății în condițiile în care nu toți aceștia au calitatea de membri de sindicat.
Deasemeni există o contrarietate între dispozitiv și considerente ceea ce echivalează cu o nemotivare. În considerente este vorba de o sumă de bani către membrii de sindicat iar în dispozitiv se dispune către toți salariații.
Instanța a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel național 2007- 2010 și a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2007- 2008. Argumentele sunt expuse prin cererea de recurs precizând că instanța de fond în mod eronat a obligat societatea la plata sporului de vechime începând cu data de 1 01 2008, dată la care încă se afla în vigoare contractul colectiv de muncă din 27 VII 2008.
Pentru toate aceste motive, expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată de la fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, reclamantul Sindicatul - - Has olicitat, în contradictoriu cu parata - - H, obligarea acesteia la plata către salariații membri de sindicat a drepturilor bănești constând în sporul de vechime în muncă după cum urmează: 5 % - vechime 3 - 5 ani; 10 % - 5 - 10 ani; 15 % - 10 - 15 ani; 20 % - 15 - 20 ani și 25 % - peste 20 ani; reexaminarea normelor de muncă de către un terț ales de comun acord cu sindicatul în termen de 10 zile de la pronunțare și plata cu 75% din salariu pe perioada stagnării producției din motive neimputabile salariaților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 27 iulie 2007 încheiat cu patronatul Contractul colectiv de muncă pe unitate și, deși contractul reprezintă legea părților, pârâta nu-și respectă obligațiile asumate. Astfel, prin art. 46 alin. 3 din s-a stabilit negocierea sporului de vechime conform art. 41 alin. 3 pct. d din la nivel național, la o dată care va fi stabilită ulterior. Precizează reclamantul că, deși s-au făcut numeroase demersuri pentru negocierea și achitarea sporului de vechime, nu s-a ajuns la nici un acord.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta - - Has olicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de sindicat arătând că, în ce privește plata de către sporului de vechime, a convenit cu reclamantul la momentul negocierii să preia integral textul art. 41 din contractul unic, urmând a se decide ulterior eventualele modificări. Susține că s-a convenit de asemenea ca sporurile în general să fie incluse în salariul lunar, fără a fi evidențiate separat.
Părțile au solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 574 din 14 mai 2009, Tribunalul Vasluia admis cererea formulată de către Sindicatul - "" - H, cu sediul în municipiul H,-, județul V, în contradictoriu cu - "" - H, cu sediul în municipiul H,-, județul V, așa cum a fost precizată și, în consecință, a obligat - "" - H să plătească salariaților sporul pentru vechime în muncă, începând cu 01 ianuarie 2008 și până la 31 decembrie 2008, astfel: între 3 și 5 ani vechime în muncă, un spor de 5 % din salariul de bază; între 5 și 10 ani vechime în muncă, un spor de 10 % din salariul de bază; între 10 și 15 ani vechime în muncă, un spor de 15 % din salariul de bază; între 15 și 20 ani vechime în muncă, un spor de 20 % din salariul de bază; peste 20 ani vechime în muncă, un spor de 25 % din salariul de bază.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Sindicatul - - V, așa cum și-a precizat acțiunea la fila 162 din dosar, a solicitat în contradictoriu cu - - V obligarea acesteia la plata sporului pentru vechime în muncă în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 3 pct. d din la nivel național.
În fapt, la data de 27 iulie 2007, fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială V contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al - - La art. 46 din contract s-a stipulat că negocierea cu privirea la acordarea sporului de vechime în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 3 pct. d din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național va avea loc la o dată stabilită ulterior.
Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 8, 50 - 62, reclamantul a făcut numeroase demersuri în vederea negocierii articolelor din, au încheiat protocoale și convenții, în final, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 795 (fila 7 dosar), cu privire la sporul de vechime patronatul "a decis că nu se poate susține în acest an, justificat prin procentul destul de mare al creșterii salariale". Prin interogatoriul luat de Sindicatul - pârâtei (fila 71) reiese că sporul de vechime este inclus în salariu. Mai mult, pârâta recunoaște că salariile au fost majorate în anul 2008, dar această majorare nu are nici legătură cu sporul de vechime. De asemenea, susține că potrivit Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național acordarea sporului de vechime nu este obligatorie.
Pe de altă parte, în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, înregistrat la. se stipulează în art. 46 "că negocierea sporului de vechime conform dispozițiilor art. 41 alin. 3 lit. d din se va face la o dată care va fi stabilită ulterior". Dacă sporul de vechime ar fi fost inclus în salariul de bază, așa cum se pretinde de către pârâtă, această mențiune trebuia să fie prevăzută expres în conținutul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator.
Astfel, coroborând probele administrate, instanța a constatat că pârâta nu poate justifica apărarea potrivit căreia sporul de vechime a fost inclus în salariu reținând că între grila de salarii din anul 2007 (fila 105) și cea din anul 2008 (fila143) există doar diferențe care rezidă din majorarea salarială, care a fost efectivă, așa cum rezultă din adresa nr. 2654 din 23 iulie 2008 - - (fila 76) și interogatoriul luat acesteia de către reclamant. Dispozițiile art. 41, alin. 3 din pe anii 2007 - 2010 prevăd imperativ sporurile minime ce se acordă în baza acestui contract, printre ele fiind și sporul de vechime în cuantumul prevăzut la lit. daa liniatului sus citat.
În acest sens, s-a apreciat că în mod întemeiat s-a solicitat obligarea pârâtei la plata acestui spor, întrucât sporul de vechime nu este inclus în salariu, împrejurare care rezultă din actele depuse la dosar, iar contractul colectiv de munca pentru anii 2007 - 2008 încheiat la nivel de unitate nu s-a aplicat, cu privire la dispozițiile legale citate, reclamantul fiind îndreptățit să solicite aplicarea contractului colectiv de munca la nivel național, dispozițiile legii fiind clare în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Art. 238 alin. 1 din Codul muncii prevede că: "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior."
Astfel, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce sunt încheiate la nivel superior, în speță, pe anii 2007 - 2010. Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Așadar, deși art. 41 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național precizează doar limita minimă și cea maximă a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmând ca determinarea lui între aceste limite să fie făcută, prin negociere, între angajat și angajator, acesta din urmă nu poate să includă decât doar dispoziții mai favorabile decât cele prevăzute în sus citate care sunt obligatorii.
Reclamantul este îndreptățit la aplicarea sporului de vechime, acest drept fiind prevăzut de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă la nivel național, prevederi aplicabile în cauză în temeiul art. 236 și următoarele din Codul muncii.
Având în vedere și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii care stipulează că "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, coroborat cu art. 156 din Codul muncii potrivit căruia "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii, instanța va admite acțiunea formulată de Sindicatul - - H în contradictoriu cu pârâta - - H și, în consecință, va obliga pârâta să plătească sporul de vechime tuturor salariaților membri de sindicat, în conformitate cu dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta - -.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că hotărârea premergătoare din 12.02.2009 este nelegală, prima instanță respingând, în mod greșit, excepția prematurității și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale.
De asemenea, prima instanță nu a soluționat toate cererile cu care a fost investită și a acordat mai mult decât s-a cerut, obligând la plata sporului de vechime către toți salariații, în vădită discordanță cu însăși cererea reclamantului.
Mai consideră recurenta că sentința criticată conține o contradicție între dispozitiv și considerente, în ceea ce privește calitatea de membri de sindicat a beneficiarilor drepturilor acordate prin hotărâre, și că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 și ale Contractului colectiv de muncă al - - 2007-2008.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, intimatul Sindicatul - - a solicitat, în contradictoriu cu recurenta - -, plata către salariații membri de sindicat a drepturilor bănești constând în sporul de vechime în muncă după cum urmează: 5 % - vechime 3 - 5 ani; 10 % - 5 - 10 ani; 15 % - 10 - 15 ani; 20 % - 15 - 20 ani și 25 % - peste 20 ani; reexaminarea normelor de muncă de către un terț ales de comun acord cu sindicatul în termen de 10 zile de la pronunțare și plata cu 75% din salariu pe perioada stagnării producției din motive neimputabile salariaților.
Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12.02.2009, intimatul a renunțat la capătul de cerere privind reexaminarea normelor de muncă de către un terț ales de comun acord, în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii. Doar această solicitare, la a cărei judecată intimatul a renunțat, ar putea da naștere la controverse privind calificarea sa, ca o cerere în vederea soluționării unui conflict de interese, al cărui mod de soluționare este reglementat în capitolul II din Legea nr. 168/1999, or ca o cerere în vederea soluționării unui conflict de drepturi.
Prima instanță a rămas investită cu soluționarea celorlalte două cereri, care privesc plata unor drepturi salariale, respectiv sporul de vechime în muncă și 75% din salariu pe perioada stagnării producției din motive neimputabile salariaților. Ambele cereri privesc soluționarea unor conflicte de drepturi, al căror mod de soluționare este reglementat de capitolul III din Legea nr. 168/1999, așa încât în mod corect prima instanță a respins, prin încheierea interlocutorie din 12.02.2009, excepția "prematurității" invocată de recurentă.
De asemenea, prima instanță a respins în mod corect, prin aceeași încheiere, și excepția "exercitării abuzive a drepturilor procesuale", în condițiile în care introducerea unei cereri de chemare în judecată, prin ea însăși, chiar și în timpul negocierii unui nou contract colectiv de muncă, nu face dovada "răutății" intimatului ori a scopului urmărit de acesta, "șantaj" ori "șicană".
Revenind la obiectul acțiunii cu care a rămas investită prima instanță, Curtea constată că, prin sentința recurată, Tribunalul Vaslui nu a examinat ambele cereri care priveau plata unor drepturi salariale, ci doar cererea care privea plata sporului de vechime, asupra căreia s-a și pronunțat, fiind incidente prevederile art. 3041Cod proc. civilă.
Nici cu privire la cererea privind plata sporului de vechime, pe care a examinat-o, prima instanță nu a avut rol activ în stabilirea cadrului procesual.
Astfel, era necesar să se stabilească cine sunt titularii drepturilor salariale, spor de vechime sau 75% din salariu, la a căror plată s-a solicitat a fi obligată recurenta. În cazul în care se solicită plata unor drepturi salariale, calitatea procesuală activă aparține salariatului, iar sindicatul "reclamant", reținut de prima instanță, are doar calitatea de reprezentant al salariaților, în numele cărora poate formula o acțiune în justiție, chiar fără un mandat expres din partea acestora, așa cum prevede art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003.
Tocmai această omisiune a primei instanțe, de a stabili cadrul procesual, respectiv care sunt salariații în numele cărora intimatul, ca reprezentat, a formulat acțiunea în justiție, a condus la soluția pronunțată, criticabilă tot în condițiile art. 3041Cod proc. civilă, de a obliga recurenta să plătească "salariaților" sporul de vechime, în condițiile în care intimatul însuși solicitase plata sporului de vechime către salariații "care sunt membri de sindicat".
În consecință, față de considerentele expuse, pentru asigurarea unei judecăți unitare și reținând că prima instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri și nu a stabilit cadrul procesual, ceea ce echivalează cu soluționarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin 2 și 5 Cod proc. civilă, precum și dispozițiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunțată de, se va admite recursul și se va casa sentința, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - " " - H împotriva sentinței civile nr. 574 din 14 05 2009 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /19 XI 2009
/26 XI 2009
2 ex.
Tribunal V - Judecători:-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Georgeta
