Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1059/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1059
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.406 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și domiciliați cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la. av. -P,-,. 151, Sc.C, etaj 8, 36, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită în principal admiterea recursului așa cum a fost el formulat, în principal modificarea în tot a hotărârii instanței de fond admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
În subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în recurs și într-un ultim subsidiar modificarea hotărârii și acordarea sumelor comunicate de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față declarat în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanți și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 9800 lei pentru fiecare,
- 2 -
reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C pentru anii 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariați ai societății pârâte, reclamanta în funcția de inginer până la data de 24 martie 2008, când i-a încetat contractul colectiv de muncă prin demisie, iar reclamantul în funcția de mecanic până la data de 2 mai 2006 și că nu au primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 4-19 și 51-80).
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SA B, fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare la care a atașat înscrisuri (filele 25-47), solicitând respingerea acțiunii în principal, ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de aceaștia.
Prin sentința civilă nr.406 pronunțată la 16 februarie 2009, Tribunalul Prahova, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5881 lei pentru fiecare reclamant reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de pentru anii 2005 - 2007 și Paște 2006 - 2007, sume care vor fi actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamanți, reprezentând prime de C și de Paște pentru anii 2005, 2006 și 2007 - actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe pârâta a exercitat recurs (filele 4-6) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în Contractul
- 3 -
Colectiv de Muncă la nivel de Unitate (denumit în continuare ) cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantei sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamantă este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Cât privește criticile aduse fondului dreptului, Curtea constată că din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea suplimentărilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C, conform disp. art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică dintre părți nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariul reclamanților - aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta-pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei-pârâte că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece potrivit adresei nr.830/2008, primele aferente sărbătorilor de Paște și C pentru anii 2005, 2006 și 2007 au fost solicitate de reclamanți și admise de instanța de fond prin raportare la salariul de bază mediu brut pe unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
- 4 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea lor, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.406 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimați-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, -,. 151, Sc.C, etaj 8, 36, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2009
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Simona
- -- - - - -- -
Grefier,
Tehnored. /DV
2 ex./26.05.2008
f-- Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Simona
