Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1061/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1061
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.526 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, A, A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab av. -P,-,.9, scara B,.24, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită în principal admiterea recursului așa cum a fost el formulat, în principal modificarea în tot a hotărârii instanței de fond admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
În subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în recurs și într-un ultim subsidiar modificarea hotărârii și acordarea sumelor comunicate de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 22.12.2008, sub nr-, reclamanții, A, A, și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să fie obligată aceasta la plata drepturilor salariale reprezentând Prima de Paște aferentă perioadei 2006 - 2007 și a Primei de C aferentă perioadei 2005 - 2007, precum și obligarea la plata dobânzilor, urmând ca sumele datorate să fie actualizate conform indicelui de inflație. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că drepturile salariale solicitate au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național în cadrul, la art.168, al.1 din anii 2005 și 2006, drepturi salariale ce nu le-au fost achitate, depunând la dosar acte, în dovedirea cererii.
Pârâta, deși legal citată nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 526 din 02 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C pe anii 2005, 2006, 2007 și prima de Paște pe anii 2006, 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective, cu ocazia executării. De asemenea, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului și nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit carnetelor de munca depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut calitatea de salariați la SA B, iar, în contractul colectiv de munca pe anii 2003 - 2006, încheiat la nivelul unității pârâte, în articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 168 alin. 1 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, se păstrează aceiași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de cate o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Instanța de fond precizează că în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin art. 168 alin. 2 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anul 2004, se dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractul colectiv de munca pe anul 2005 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Susține instanța de fond că din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, iar dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art.168 alin. 4.
În acest sens prima instanță motivează că salariul de baza mediu la nivel de SA, la care se refera art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă, la nivel de unitate pe anii 2004 - 2007.
Prin dispozițiile art. 163 din Codul muncii, se arată că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
Instanța de fond a concluzionat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții,deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume prima de C si Paște pe anii 2005 - 2007, urmând ca aceste sume să fie actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantii nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații -reclamanți, deși legal citați nu au formulat întâmpinare la recurs și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a invoca oral excepții sau formula apărări.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantilor, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului mediu de bază pe, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 la care face trimitere în considerentele hotărârii (pag. 2,3 ), și care este determinabil, potrivit evidențelor societății recurente.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.526 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, A, A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab av. -P,-,.9, scara B,.24, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
fond- Tribunalul Prahova
fond.,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
