Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4146/2009
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.110/
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER: - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.168 LM/AS din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, G, și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-pârâtă - - Membru Grup, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 74 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/2009 și intimatul-reclamant, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 73 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 30.10.2009, lipsind intimații-reclamanți:, -, -, G, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea, motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă - - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea hotărârii judecătorești recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă "" -, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală și, în acest sens, solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, potrivit cu care drepturile bănești solicitate nu au fost acordate, motiv pentru care instanța le-a acordat, față de dispozițiile art. 68 din Contractul Colectiv de Muncă.
Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezilor existente la dosar.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Cauza de află în cel de-al doilea ciclu procesual, în care, cu prilejul rejudecării, în fond, după casare, prin sentința civilă nr.168 LM/AS din data de 14.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții:, llie, lordache -, -, G, și lordache, împotriva pârâtei - și a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul contabil.
A obligat pârâta să plătească reclamanților următoarele sume, reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, indexate cu indicele de inflație, după cum urmează:
- reclamanților, llie, lordache -, -, G și câte o sumă de 7.768,86 lei fiecare;
- reclamantului suma de 6.263,13 lei;
- reclamantului lordache suma de 3.451,25 lei.
A obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 236 alin. 1 din Codul muncii, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare,precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii: "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți", iar alin. 2 prevede că. "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.".
Potrivit art. 244 din Codul muncii: "clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru".
A constatat că aceste prevederi se regăsesc și în Legea nr. 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă.
Instanța de fond a avut în vedere că în Contractul Colectiv de Muncă () pentru anul 2004, încheiat între SNP - și salariați, reprezentați de, înregistrat la. la nr. 2714/16.04.2004, respectiv în art. 168 alin. 1, se prevăd următoarele: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor", iar în art. 168 alin. 2 se precizează că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.".
A mai avut în vedere că în contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2005, 2006, 2007 textul art. 168 alin. 1 rămâne neschimbat, precum și că textul art. 168 alin. 2 se modifică începând cu pe anul 2005, în sensul următor:"în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", menținându-se astfel și în anul 2006 - 2007.
A constatat că societatea pârâtă a susținut, în alte cauze similare, că aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază începând cu anul 2003 și menținute.
Însă instanța de fond a apreciat că, dacă lucrurile ar fi stat astfel, prevederile art. 168 alin. 1 nu își mai aveau sensul de a fi inserate în și pe anii următori.
Ca urmare, a considerat că, dacă ar fi fost incluse în salariu în fiecare an, în Contractul colectiv de muncă pe anul următor acordării acestor drepturi, cu siguranță art. 168 alin. 2 ar fi menționat că pentru anul 2004, pentru anul 2005, pentru anul 2006, au fost incluse în salariul anului anterior.
A apreciat că nu are suport logic interpretarea dată de Comisia Paritară în anul 2007, precum că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din au fost introduse în fiecare an, ca parte a salariului de bază.
Totodată, a avut în vedere că în pe anul 2004 se prevede, la art. 168 alin. 2, că: "pentru anul 2003 vor fi incluse în salariu drepturile prevăzute la alin. 1", deci nu și pentru anii următori.
Ca urmare, a reținut că această decizie sau hotărâre nu poate produce efecte retroactiv, ci doar pentru viitor, clauza fiind interpretată peste termenul pentru care a fost încheiat contractul, în carnetul de muncă al reclamanților această suplimentare salarială nefiind evidențiată, ci doar există mențiuni precum reașezarea salarială, modificarea sporului de vechime, actualizarea salariului, modificarea salariului conform adresei, dar toate aceste modificări privesc cu totul alte sume, neavând legătură cu pretinse suplimentări incluse în salarii.
Instanța de fond a apreciat că pârâta avea obligația, potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, să facă dovezi în apărarea sa, prin care să demonstreze că aceste drepturi au fost efectiv acordate salariaților. Or, a constatat prima instanță, expertiza contabilă încuviințată și efectuată în cauză a stabilit că salariații reclamanți nu au beneficiat de aceste suplimentări salariale.
Astfel, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, cuantumul sumelor datorate reclamanților a fost calculat la nivelul salariului mediu brut pe ramură stabilit de cu sindicatele pentru anii 2005 - 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
În motivarea, în drept a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă.
Examinând motivele de recurs, față de hotărârea atacată și de probele administrate în cauză și cercetând pricina sub toate aspectele, după cum dispun dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - - membru Grup nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar, în mod generic, dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc.civilă, urmând a analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește recursul, Curtea va înlătura critica referitoare la prematuritatea acțiunii, deoarece din dispozițiile art. 168 alin. 1din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2003 - 2006, rezultă că dreptul salariaților de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual născut personal, intimații-reclamanți având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați, cu cel puțin 15 zile calendaristice, anterior evenimentelor de Paști și, însă, pe care semnatarii Contractului Colectiv de Muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat suplimentărilor de Paști și C, nu afectează în nici un fel dreptul salariaților de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care, la nivelul unității, se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea condiției suspensive prevăzute în dând dreptul beneficiarilor de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c) Codul muncii, fiind vorba desăre drepturi salariale, așa cum se menționează în Contractul Colectiv de Muncă (), indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 283 lit. c) din Codul muncii:
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: -
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; -.".
Ca urmare, va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e) Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice atunci când se pune problema executării sau neexecutării Contractului Colectiv de Muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariaților, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c) din același text.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea constată pozițiile divergente ale părților litigante: astfel, reclamanții au susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, pe perioada arătată, nu au fost plătite de către angajator, în timp ce angajatorul - s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci în fiecare lună, întrucât suplimentările ar fi fost incluse în salariile de bază lunare ale angajaților societății.
Astfel, prin acțiunea cu care au investit instanța de fond, intimații-reclamanți, în calitate de salariați ai recurentei-pârâte, au solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2007), invocând, în susținerea acestor pretenții, prevederile art. 168 alin. 1 din la Nivelul Societății angajatoare.
Potrivit acestui text:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - ".
Dacă, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004 - 2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, prevederile art. 168 alin. 2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești, sunt, în mod neîndoielnic, neclare.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art. 168 al contractului colectiv de muncă al - și Hotărârea Comisiei Paritare a -, înregistrată sub nr. 12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale Contractelor Colective de Muncă la Nivel de Unitate, corespunzătoare anilor 2004 - 2006, conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimaților-reclamanți a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art. 9 și art. 10 din contractele colective de muncă, cât prevederilor Anexei 2 pct. 4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract. Fiind vorba despre o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta-pârâtă, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Curtea, având în vedere caracterul echivoc al clauzei contractuale cuprinsă în art. 168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte, formulate în prezentul conflict de drepturi, Curtea reține că instanța de fond avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Astfel, cum cuantumul sumelor pretinse de intimații-reclamanți este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitate în tranșe, instanța de fond avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de prevederile art. 168 alin. 2 din Contractele Colective de Muncă aferente anilor 2004 - 2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimaților-reclamanți, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând, în acest scop, proba cu expertiză contabilă.
Curtea constată că, la instanța de fond, pârâta - - membru Grup nu a probat în nici un fel susținerile sale. Astfel, deși, în temeiul dispozițiilor art.287 Codul muncii, pârâtei îi revenea sarcina probei, atât la cererea reclamanților, cât și la cererea pârâtei, a fost administrată doar proba cu înscrisuri.
Pentru acest motiv, exercitându-și rolul activ, procedând în concordanță cu principiul nemijlocirii și, totodată, respectând dispozițiile instanței de recurs, obligatorii în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța de fond, din oficiu, a dispus administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară, care să stabilească cu certitudine dacă suplimentările salariale au fost sau nu au fost incluse în salariile reclamanților.
Curtea are în vedere că, în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, expertul contabil a concluzionat că nu le-au fost acordate salariaților intimați-reclamanți suplimentările salariale pretinse, aferente perioadei 2005 - 2007, astfel că acestea au fost calculate la nivelul salariului mediu brut pe ramură stabilit de cu sindicatele pentru anii 2005 - 2006.
Față de acest aspect, evaluând proba cu expertiză nu ca pe o probă singulară, ci în contextul întregului material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut că pârâta - - membru Grup, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada celor susținute prin cererea de recurs, în sensul că ar fi acordat deja salariaților intimați-reclamanți pretențiile bănești solicitate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă - - membru Grup.
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata sumei de 1.000 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs, reprezentând onorariul de avocat.
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP, cu sediul în B Calea, nr.239, sector 1 și reprezentată prin și Asociații cu sediul în--8, House, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 168 LM/AS din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, cu domiciliul în com. de, sat, jud. G, cu domiciliul în com. de, sat de, jud. G, cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură,-,.114A,. B,.1,. 61, sector 6, B și cu domiciliul în com. Vânătorii Mici, sat Izvorul, jud. G, cu domiciliul în sat. de, sat, jud. G, cu domiciliul în com. de, sat, jud. G, cu domiciliul în com. M, sat. Dealul, jud. G, cu domiciliul în com. de, sat, jud. G, cu domiciliul în com. Nouă, sat Nouă, jud. și, cu domiciliul în de, sat, jud.
Obligă recurenta către intimatul la plata sumei de 1.000 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,12.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
red. / tehnored.
2 ex. / 11.02.2010
Jud. fond: ;
Cu opinia separată a doamnei judecător- -, în sensul: admiterii recursului; modificării sentinței în sensul respingerii pretențiilor, ca neîntemeiate.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta - SA - GRUP este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamanților derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor ca neîntemeiate.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
