Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1111/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1111
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 921 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în comuna, sat Popești, nr. 130, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Popești, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 107, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, jud. P și G cu domiciliul în comuna, sat, nr. 84, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 16 iunie 2008, lipsind intimații reclamanți, și G.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or, dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din conținutul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 - 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
URTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr.- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale, actualizate în raport de indicele de inflație, respectiv prime de Paște și pe perioadele indicate pentru fiecare reclamant, datorate conform contractului colectiv de muncă, astfel: 4993,40 lei pentru, 8693,40 lei pentru, 3084,20 lei pentru, 3084,20 lei pentru și 1612,80 lei pentru G, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază, urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C,în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada indicată.
Pârâta a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neintemeiată întrucât primele solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, astfel că reclamanții nu mai pot solicita un drept salarial ce le -a fost plătit.Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe parcursul judecării pricinii, reclamantul și-a mărit câtimea pretențiilor, solicitând plata sumei totale de 10543,40 lei incluzând și suplimentările salariale pentru C pe anul 2007.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză,prin sentința civilă nr.921 din 18 martie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște si C 2005-2006 în sumă brută actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, respectiv: -4650 lei brut; - 8350 lei brut; și câte - 2800 lei brut și G - 1400 lei brut, obligând totodată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut,în esență, că reclamanții au fost salariații pârâtei,iar dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
-a mai reținut că reclamanții nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea în sensul celor sus arătate.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței sumelor, începând cu anul 2004.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat.
Examinând soluția, prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr. Civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce sumele la care pârâta a fost obligată față de reclamanți, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata afectivă, astfel: față de reclamantul G - la 850 lei brut reprezentând primă de Paște 2005, față de reclamanții și - la câte 1777 lei brut reprezentând prime Paște 2005 și C 2005, față de reclamantul la 5244 lei brut reprezentând prime Paște 2005 - 2007 și C 2005 - 2006 și față de reclamantul la 2824 lei brut reprezentând prime Paște 2005 - 2006 și C 2005.
Cuantumul acestor sume rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă, cupinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003 -2007.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E CI DE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 921 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în comuna, sat Popești, nr. 130, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat Popești, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 107, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat, jud. P și G cu domiciliul în comuna, sat, nr. 84, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce sumele la care pârâta a fost obligată față de reclamanți, sume ce se vor actualiza în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, astfel:
- față de reclamantul G - la 850 lei brut reprezentând primă de Paște 2005;
- față de reclamanții și la câte 1777 lei brut reprezentând prime Paște 2005 și C 2005;
- față de reclamantul la 5244 lei brut reprezentând prime Paște 2005 - 2007 și C 2005 - 2006;
- față de reclamantul la 2824 lei reprezentând prime Paște 2005 - 2006 și C 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Fiind în concediu odihnă,
Se semnează de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./_01.07.2008_
/
.fond nr.- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
