Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1115/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1115
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, - -lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 586 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 148, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 16 iunie și intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică din 16 iunie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Avocat având la rândul său cuvântul, arată că are cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen de recurenta pârâtă și întrucât nu mai are cereri de formulat solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimatul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din conținutul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 - 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
La rândul său apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 -2005, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că își modifică câtimea obiectului cererii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul
de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.586 din 18 februarie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea reclamantului, obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2380 lei reprezentând prima de C pe 2004 și prima de Paște pe 2005, sumă ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
Totodată, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp.art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1649 lei brut reprezentând prime C 2004 și Paște 2005, ce se va actualiza în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la plata efectivă.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.586 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în com. sat nr.148, jud.P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1649 lei brut reprezentând prime C 2004 și Paște 2005, ce se va actualiza în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier
Red.
Tehnored.
3 ex./08.07.2008
dosar fond-- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
