Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1138/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1138
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, împotriva sentinței nr. 2737 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR, reclamanții, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR, intimații reclamanții, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenții pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.2737 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și în consecință respinge acțiunea față de acesta, formulată de reclamanți și cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a admis în parte acțiunea privind pe reclamanții, -, - -, și, toți cu domiciliul ales la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, cu sediul în mun. C,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, cu sediul în mun. B, bvd., nr. 14, Sector 5, Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în mun. B,--81, Sector 1, Ministerul Finanțelor.
S-a dispus obligarea pârâților MINISTERUL PUBLIC și Direcția Națională Anticorupție să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, începând cu 14.10.2008 și în continuare până la intervenirea unei cauze de modificare sau încetarea acordării acestui drept.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la acordarea acestui spor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții - procurori, grefieri și conducător auto la Direcția Națională Anticorupție B au formulat acțiune pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar începînd cu data de 14.10.2008 și în continuare, avînd în vedere că pentru o perioadă anterioară le-au fost acordate drepturi prin hotărîrile judecătorești definitive și irevocabile.
Prin decizia nr. 66/14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarele nr- pentru reclamantele și au fost stabilite sumele privind acest drept pînă la data pronunțării hotărîrii judecătorești, situație care a fost soluționată în cadrul unei acțiuni separate - formulată de reclamanții -, și prin decizia nr. 68/14.10.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul cu nr-.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Națională Anticorupție și la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pîrîtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, instanța apreciat că:
- potrivit art. 60 alin. 1 cod pr. civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să îndrepte, în cazul cînd ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau despăgubiri. Astfel, pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o asemenea obligație legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu datorează garanție Direcției Naționale Anticorupție, în cauză - ordonator principal de credit fiind MINISTERUL PUBLIC.
Art. 2 din OG 22/2002 privind executarea de plată a instanțelor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie obligația în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul ca ei trebuie să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, această calitate o are MINISTERUL PUBLIC în timp ce Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea bugetului de stat și rectificarea acestuia, dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite în conformitate cu art. 34 din Legea 500/2002 care prevede că ordonatorii principali de credite cuo bligația ca pînă la 15 iulie ale fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimativ pentru următorii 3 ani, comunicare conform art. 33 din aceeași lege, însoțite de documentații și fundamentări detailate.
Pe aceste considerente, dar și pentru că între reclamanți și pîrîtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta în întîmpinare și va respinge atît cererea de chemare în garanție a Direcția Națională Anticorupție, cît și acțiunea de chemate în judecată a reclamanților sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Pe fondul cauzei acțiunea a fost considerată întemeiată, întrucît prin decizia nr. 21/10.03.2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2009.
Decizia este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 cod pr. civilă pentru instanțe.
Tribunalul a înlăturat apărarea formulată de pîrîtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției în sensul că instanța nu s-a putut pronunța cu privire la acordarea sporului pe perioada 14.10.2008 și în continuare, întrucît există ordine ale Procurorului General al României emise în martie 2009 cu motivarea că, deși avea sarcina probei în cauza de față nu a făcut dovada plății, iar în întîmpinare acesta recunoaște că fiind o instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu o plată fără bază legală pentru respectarea cheltuielilor.
De asemenea, instanța a apreciat întemeiat și capătul de cerere privind înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată:
Sentința este criticabilă în ce privește obligarea pârâtei la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50% în raport de faptul că, la 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ÎCCJ, pe de parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în baza art.146 lit. e din Constituție.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură Constituțională și aceste autorități că, în exercitarea atribuțiilor prev. de art.126 al.3 din Constituție, ÎCCJ a re competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat prev. de art.1 al.4 din Constituție și în plus, ÎCCJ nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În subsidiar, sub aspectul incidenței art.304 pct.7 pr.civilă cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a MFP, menționează că Tribunalul nu și-a motivat în nici un mod decizia, făcând doar referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, în raport de reclamanți, ori această cerere are un alt regim juridic și deci trebuie să beneficieze de o motivare concretă, potrivit art.60-63.pr.civilă.
Cu privire la fondul cererii de chemare în garanție, precizează că prev. art.131 pct.1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, arată că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
De asemenea, conform art.4 al.4 Teza 1 și 2 din OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, modificată și completată stabilește că: Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite.
Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale DNA se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate acesteia fiind evidențiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
De asemenea, Legea 500/2002 privind Finanțele Publice, art.19 arată că MFP coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și de rectificare, cât și ale legilor privind aprobarea fondului general anual de execuție.
Potrivit art.1 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii " creanțele stabilite prin titlurile respective în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În baza art.2 al aceluiași act normativ " dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Termenul curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului.
Mai mult, conform art.4 al. 1 și 2 din OG 22/2002 " ordonatorii principali de credite bugetare sunt obligați să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare conform legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
de credite bugetare prev. la al.1 se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prev. art.47 din legea 500/2002 privind finanțele publice.
În aceste împrejurări MFP este obligat să vireze către ordonatorii principali de credite sumele necesare executării hotărârilor judecătorești.
În aceste condiții, cererea de chemare în garanție a MFP trebuie să fie admisă, întrucât în situația în care ordonatorii principali sau secundari de credite ar depune toate diligențele în vederea obținerii de fonduri, iar MFP nu ar da curs solicitării lor, ordonatorii principali de credite ar fi fără culpă.
Solicită astfel, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți, iar în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanție formulată de DNA.
În cauză s-a formulat recurs și de către MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ în care se arată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în temeiul art.329 al.1 pr.civilă a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul a format obiectul dosarului nr. 5/2008 al ÎCCJ- Secțiile Unite fiind soluționat conform Deciziei nr. 21/10.03.2008 publicată în nr. 444/13.06.2008, în sensul că s-a admis recursul declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți9 cât și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001; potrivit art.329 al.3 C:pr.civilă.
Astfel, potrivit dispoz. acestei decizii cele menționate în decizie se aplicau cu caracter obligatoriu doar personalului auxiliar de specialitate ce avea această calitate conform Legii 97/1992 și ulterior conform Legii nr. 567/2004.
Prin urmare, acest text de lege nu prevede în cuprinsul său vreo dispoziție referitoare la acordarea acestui spor în favoarea personalului conex, acordarea sporului menționat fiind expres și limitativ prevăzut numai pentru categoriile profesionale cuprinse în Decizia nr. 21 ÎCCJ.
Solicită astfel, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamanților, personal conex ca neîntemeiată.
Apreciază că Tribunalul a dispus nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate și conex.
Apreciază că petitul privind plata și pe viitor a drepturilor salariale acordate este neîntemeiat.
Tribunalul a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC, parchetul de pe lângă ÎCCJ ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Plata sumelor reprezentând indicele de inflație se poate face doar prin intervenția legiuitorului și astfel că această obligație nu se justifică, fiind neîntemeiată.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât, potrivit art.11 al.2 din Decr. 92/1976 privind carnetul de muncă: actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet privind activitatea desfășurată vor cuprinde denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precizarea modului de încadrare pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere, în toate cazurile cu mențiunea temeiurilor legale, pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă.
De asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, cât și alte drepturi ce se includ în aceasta și după caz locurile de muncă, cu condiții deosebite care d-au dreptul la încadrarea în gr. I și II de muncă, la pensie.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta.
Solicită astfel, respingerea cererii privind transcrierea în carnetele de muncă a drepturilor salariale acordate de instanța de fond.
De asemenea, instanța a respins nelegal cererea de chemare în garanție a M:P: în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
În speță, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta, există în temeiul art.131 pct.1 din legea 304/2004, republicată privind organizarea judiciară potrivit căruia, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Consideră că cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se, folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Astfel, interesul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ este născut și actual, personal și direct, legitim, juridic.
Solicită deci, admiterea cererii de chemare în garanție a MFP, așa cum fost formulată.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Tribunalul în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P:
Astfel, potrivit art.14 al.3 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, rolul MFP este de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, cât și a proiectelor locale, respectiv procedura reglementată în Legea finanțelor Publice.
Astfel, potrivit art.34 din legea 500/2002 privind propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite, MFP este ordonatorul principal de credite pentru subunitățile aflate în subordine, dar nu și pentru instanțele de judecată, Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC, Curtea de Conturi a României sau alți ordonatori principali de credite.
Raporturile de muncă existente între reclamante și instituțiile în care-și desfășoară activitatea nu înseamnă ca, Ministerul Finanțelor să fie parte ca subiect de drepturi și obligații.
În condițiile în care Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG 8/2007, aprobată prin Legea 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare.
De altfel, art.30 al.1 din OG 8/2007 prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicate în, partea I din 18.11.1999.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul MFP, Parchetul de pe lângă ÎCCJ se rețin următoarele:
Astfel, se reține că prin decizia nr.21 /10.03.2008, ÎCCJ în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin legea 334/2009, decizia fiind obligatorie potrivit art.329 al.3 pr.civilă, pentru instanțe.
Totodată, întemeiat s-a apreciat a fi și petitul privind înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, împotriva sentinței nr. 2737 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR, reclamanții, -,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
