Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.12/CM
Ședința publică de la 15 ianuarie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâtulMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr. 18, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1027 din 25 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ED.,, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia, cu sediul în M,-, județul C, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (primă vacanță 2006 - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurentul solicitând judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct.2 pr.civ.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța, reclamanții, -, și, personal auxialiar și personal contractul la Judecătoria Medgidia, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca instanța să dispună - obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor bănești cuvenite pentru anul 2006, cu titlu de primă de vacanță, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit art.41/1 alin.1 din Legea nr.50/1996 "Magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei lei au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat ".
În speță,drepturile solicitate prin acțiune nu au fost acordate reclamanților, întrucât prin art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001 a fost suspendată aplicarea prevederilor sus-citate până la 01.01.2002, iar prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, termenul de suspendare a aplicării acestor prevederi a fost prelungit până la 31.11.2002.
Ulterior, prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 modificată prin Legea nr. 347/2003, art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, însă cât privește drepturile personalului auxiliar, acestea au continuat să fie reglementate prin actul normativ arătat.
Suspendarea aplicării art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a operat succesiv în temeiul Legii nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 5 din Legea nr. 511/2004.
Prin dispozițiile art. 5 alin. 5 al Legii nr. 379/2005 s-a dispus suspendarea prevederilor privind acordarea primelor de vacanță până la 31.12.2006.
Reclamanții au apreciat că în mod greșit pârâții nu au procedat la acordarea drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu pe anul 2006, întrucât perioada suspendării a operat până la 31.12.2006, iar dreptul salariaților a continuat să existe.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a invocat în apărare dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă prin raportare la Decizia nr.XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, a solicitat respingerea acțiunii formulate de salariații-personal contractual ca nefondată, întrucât această categorie este salarizată conform nr.OUG 24/2000, neavând drept la primă de vacanță.
La rândul său Ministerul Economiei și Finanțelor prin Cas olicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că litigiul de față se poartă între angajator și salariați, gestionând doar bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament și la propunerea Guvernului.
S-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor doar întocmește proiectul de buget, la propunerea ordonatorilor principali de credit, acesta urmând a fi supus spre aprobare Parlamentului.
Prin sentința civilă nr.1027 din 25 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanții, -, a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță corespunzătoare anului 2006, calculate în raport cu timpul efectiv lucrat și actualizate cu rata inflației la data plății efective a acestor sume.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamanții, -, fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, respectiv, din funcțiile conexe acesteia, astfel cum sunt definite prin art. 3 din Legea nr. 567/2004.
Conform adresei înaintate de Tribunalul Constanța, fac/ au făcut parte din personalul contractual din cadrul instanțelor reclamanții, și.
Conform art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000,, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
La data de 01.01.2003 a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care prin art. 50 alin. 2 abrogat expres dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, cu modificări și completări, precum și orice alte dispoziții contrare.
Această prevedere a abrogat așadar acele norme contrare dispozițiilor nr.OUG 177/2002, cuprinse în Legea nr. 50/1996, însă numai în partea referitoare la salarizarea magistraților șipersonalului de specialitate juridică asimilat( care nu este personalul auxiliar de specialitate, ci cel definit prin art. 43 din Legea nr. 92/1992 ).
Cu privire la evoluția dreptului reclamat, se rețin următoarele:
Prin art. III alin. 2 din nr.OUG 33/2001 s-a suspendat până la data de1 ianuarie 2002aplicarea prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă, iar prin Legea de aprobare nr. 632/2002, această suspendare a operat până la data de31 decembrie 2003.
Aceeași prevedere se regăsește în Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr. 631/2002 ( art. 10 alin. 3 ).
Art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004 prevăzut ulterior că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, se suspendă până la data de31 decembrie 2004.
Suspendarea exercițiului acestui drept salarial a operat în continuare, potrivit art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, până la data de31 decembrie 2005.
În fine, prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005, se prevede în art. 5 alin. 5 că,prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de31 decembrie 2006.
Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006, nu mai cuprinde prevederi referitoare la suspendarea acordării primelor de vacanță.
Apărările pârâtului Ministerul Justiției, conform cărora aceste drepturi nu mai subzistă prin prisma soluției reținute în decizia nr.XXIII/12.12.2005 a Secțiilor Unite ale nu pot fi avute în vedere în speță.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 24/2000,,în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, suspendarea succesivă a normei nu induce - în absența unui text de aceeași valoare juridică prin care să opereze abrogarea - stingerea dreptului, iar după încetarea efectelor suspendării, cel interesat poate să pretindă recunoașterea și valorificarea lui.
Așa fiind, reclamanții -personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței și cel conex au dreptul de a primi prima de vacanță pe anul 2006, conform prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 ( abrogat la 3.02.2007 odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007), calculată în raport de timpul efectiv lucrat și actualizată cu rata inflației, la data plății efective a acestor sume.
Cu privire la personalul contractual al instanței, care a solicitat aceleași drepturi, se va reține opinia pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că norma specială invocată nu privește toate categoriile de personal din cadrul instanțelor judecătorești, ci doar pe cele expres menționate în textul art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996; ori, personalul contractual nu a fost salarizat conform acestei reglementări, ci prin raportare la dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin
În motivarea recursului a invocat faptul că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Cauza dedusă judecății se referă la un litigiu de muncă între angajator și angajați. Prin urmare, așa cum se poate remarca Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate în acest raport de prepușenie. Faptul că prin atribuțiile sale gestionează banii publici, nu este de natură să-i confere calitatea de pârât.
Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Mai mult, și proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Singura instituție abilitată să-și cuprindă în buget sume reprezentând drepturile salariale ale reclamanților este Ministerul Justiției.
În acest caz, hotărârea judecătorească - a fost pronunțată - cu încălcarea legilor ce reglementează tehnica de elaborare a bugetului de stat.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art.118 din Legea nbr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul civil formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.1027 din 25 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia, cu sediul în M,-, județul C, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud./07.02.2008
Tehnored./2ex./11.02.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
