Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamanții,, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul Tprin reprezentant SINDICATUL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1407 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T și intimata pârâtăCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (primă vacanță - personal contractual).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții- reclamanți, d-na - vicepreședinte al T, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă și intimata -pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat la data de 31 octombrie 2007, hotărârea recurată fiindu-le comunicată reclamanților la data de 19 octombrie 2007, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța pune în discuție excepția invocată la termenul anterior, privind tardivitatea declarării recursului.
Reprezentantul recurenților - reclamanți apreciază că cererea de recurs a fost formulată în termen, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost comunicată de către biroul juridic reprezentantului Sindicatului la data de 22.10.2007, astfel cum rezultă din copia dovezii de comunicare, pe care o depune la dosar.
Solicită reprezentantul recurenților - reclamanți respingerea excepției tardivității, față de aspectul că a luat cunoștință de hotărâre abia pe data de 22.10.2007.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, având în vedere că instanța de fond în mod total nelegal a încălcat Principiul Contradictorialității, principiu care guvernează procesul civil.
Precizează de asemenea reprezentantul recurenților că instanța de fond și-a însușit o neputință a instituției, neprobată în nici un fel, făcând o afirmație total nefondată și neprobată.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
, -, au declarat recurs la 31 octombrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1407 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, reclamanții, -, și cu domiciliul ales în T,-, reprezentați de Sindicatul "" al CAS T, au chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate T, solicitând obligarea pârâtei la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anii 2004 - 2006, actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății.
În motivare, reclamanții au arătat că personalul contractual al CAS Tam andatat Biroul Permanent al "" T, să solicite în numele tuturor salariaților cu statut de personal contractual în Casa de Asigurări T, acordarea primelor de vacanță pentru anii 2004 - 2006. Acest lucru s-a realizat prin transmiterea către CAS Tau nei note verbale din partea sindicatului "" Față de această solicitare li s-a comunicat refuzul acordării primelor de vacanță pentru personalul contractual al Casei de Asigurări de Sănătate
Reclamanții au mai arătat că drepturile lor la prima de vacanță își are temeiul legal în prevederile art.59 alin.3 din contractul de muncă unic colectiv la nivel național pe anul 2000 - 2001 încheiat conform art.10 și 11 Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii și Protecției Sociale cu nr.53518/15/10.05.2000, art.59 alin.3 din contractul de muncă nr.1285/12/17 iunie 2002, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2002 - 2003, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii și Solidarității Sociale cu nr.1116/01/30.01.2003 și art.59 alin.3 contract de muncă nr.20.01 din 31 ianuarie 2005, contract colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii și Solidarității Sociale și Familiei cu nr.20.01.2005 și care prevede ".art.59 alin.3.se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico - financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță".
Salarizarea personalului contractual din Casa de Asigurări de Sănătate T, s-a realizat pentru anii 2001 - 2006 potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică cu modificările și completările ulterioare.
În toate aceste acte normative nu s-a prevăzut dreptul pentru personalul contractual la o primă de vacanță în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și care se impozitează separat așa cum de altfel, legiuitorul a prevăzut în art.34, alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici, unde se stipulează că:"funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dar, având în vedere faptul că în art.3 alin.1 lit.a din Contractul de muncă nr.53518/15 din 10 mai 2000, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2000 - 2001 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996 republicată, înregistrat la Ministerul muncii și Protecției Sociale cu nr.53518/15/10.05.2000, contract muncă nr.1285/12/17 iunie 2002, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2002 - 2003 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii și solidarității sociale cu nr.1285/12/17.06.2002, contract muncă nr.1116/01. din 30 ianuarie 2003, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2003 încheiat conform art.10 și 11 din legea nr.130/1996 republicată, înregistrat la Ministerul muncii și solidarității sociale cu nr.1116/01. - 30.01.2003 și contract de muncă nr.20.01 din 31 ianuarie 2005, contract colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.20.01. - 31.01.2005, se prevede că ".Art.3 (1) clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
- pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de formă de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt), în cazul contractelor colective de muncă la nivel național".
În atare condiții, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național este aplicabil inclusiv personalului contractual din Casa de Asigurări de Sănătate T și deși prin art.3 alin.2 din contractele anterior menționate se stipulează:.
Art.3 (2) contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Reclamanții sunt de părere că, acest drept nefiind stipulat în OUG nr.24/2000 cu modificările și completările ulterioare, putea face obiectul unei negocieri cu conducerea instituției, dar acest fapt a fost refuzat cu vehemență de către administrație.
Or, atâta timp cât pentru alți angajați ai pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate T s-au obținut drepturi de aceeași natură în instanță, nu există nici o rațiune pentru care în virtutea principiului dreptului la egalitate de șanse și tratament, consfințit de dispozițiile art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, reclamanții să nu beneficieze de prima de vacanță pentru anii 2004 - 2006.
Sindicatul "" al CAS T, solicită ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei CAS T la plata primelor de vacanță pentru personalul contractual pe perioada 2004 - 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. Arată că drepturile bănești reprezentând prime de vacanță își au temeiul de drept în CCM pentru anii 2003 - 2005, acest drept putând face obiectul unor negocieri cu conducerea instituției pârâte, însă, acest drept conferit de lege le-a fost refuzat. Solicită a se aprecia că, reclamanții în calitate de angajați ai entității juridice pârâte, având raporturi de muncă stabilite conform normelor contractuale evidențiate expres și limitativ în cuprinsul, încheiate și semnate de către părțile interesate. Totodată, relațiile juridice de muncă trebuie să se bazeze și să fie supuse principiului bunei credințe, a egalității de șanse și tratament juridic și/sau pecuniar, precum și al principiului consensualității obligațiilor, competențelor și drepturilor căzute în sarcina și/sau favoarea fiecărei părți interesate, în acest context fiind avute în vedere prevederile art.37 - 40 și urmat.
Din Legea nr.53/2003 modificată. Chiar și Constituția României prin art.53 coroborat cu dispozițiile incidente și cuprinse în Legea nr.34/2000 modificată, spune clar că, exercițiul unor drepturi inclusiv materiale sau ale unor libertăți, poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz, în condițiile expres și limitativ evidențiate în normele constituționale arătate, în caz contrar fiind afectat exercițiul dreptului consacrat și lipsind în felul acesta de finalitate și forța juridică și implicit de consecințe pecuniare, intenția clară a legiuitorului avută la consemnarea dreptului. Recunoscând cu valoare de adevăr juridic, temeinicia și justificarea pretențiilor reclamanților cuprinse în petitul acțiunii introductive solicită a se aprecia și a se dispune în sensul solicitat, având în vedere și recunoașterea și aprecierea principiului conform căruia, atâta timp cât o dispoziție legală sau contractuală este în vigoare, respectarea principiului încrederii în statul de drept și în prev3ederile convenționale obligatorii, implică asigurarea aplicării și respectării legilor adoptate în spiritul și litera lor, fiind avute în vedere dispozițiile art.19 pct.13 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice.
Reclamanții mai solicită să se constatate că drepturile bănești solicitate au caracter de creanță privilegiată, bucurându-se inclusiv de protecția constituțională a prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, aceasta în aprecierea ca fiind norme de protecție socială garantate. În recunoașterea și aplicabilitatea dispozițiilor cuprinse în art.292 - 293 din Legea nr.53/2003, modificată, inclusiv prin OUG 55/2006, respectiv art.20 alin.1 din Constituția României, art.7, art.23 din Declarația universală a drepturilor omului, semnată de către România la 14.12.1995, art.7 din Pactul Internațional cu privire la dispozițiile economice, ratificate prin Decretul-Lege nr.212/1974 și art.4 și următoarele. din Carta Socială Europeană revizuită, ratificată prin Legea nr.74/1999, cât și în baza art.1082-1084 Cod civil, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate T, în apărare, a depus la dosar copii xerox după carnetele de muncă ale reclamanților, după Ordinul nr.26/28.07.2005 și contractul individual de muncă nr.65 din 1.06.2004.
Prin sentința civilă nr.1407/05.09.2007 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanții au statutul de personal contractual în cadrul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru perioada reclamată (2004 - 2006), salarizarea pentru personalul contractual al Casei de Asigurări de Sănătate T, s-a realizat potrivit disp. OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, act normativ în care nu a fost prevăzut expres dreptul personalului contractual la o primă de vacanță, în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, așa cum a fost acest drept prevăzut expres de legiuitor în art.34 alin.2 din Legea 188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit prevederilor art.59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr.1116 din 30 ianuarie 2003 și din Contractul Colectiv de muncă nr.2001 din 31 ianuarie 2005:
"Prin contractul colectiv de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico - financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de concediu".
Legiuitorul, prin actul normativ mai sus precizat nu a dispus obligația ci a lăsat la aprecierea angajatorului (în speță T) ca în raport cu posibilitățile sale economico-financiare, pe lângă indemnizația de concediu să plătească sau nu prima de concediu.
Este indubitabil faptul că, potrivit art.3 (1) din Unic la Nivel Național pe 2005:
"Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de formă de capital social", dar potrivit prevederilor sus citate, nu s-a pus în sarcina pârâtei prin lege, obligația plății primei de concediu pentru perioada 2004 - 2006, ci doar posibilitatea acordării acesteia către salariați, în funcție de posibilitățile economico-financiare ale acesteia.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, în sensul că deși a motivat sentința pe lipsa disponibilităților bănești ale instituției nu a pus în dezbaterea părților acest aspect.
Simplul refuz verbal al conducerii instituției de a plăti primele de vacanță personalului contractual, fără nici o motivare, nu echivalează cu lipsa disponibilităților bănești.
Nerespectarea acestui principiu este sancționată cu nulitatea hotărârii.
II. Instanța de fond, în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului conferit de art.130 alin.2 pr.civ. este obligat să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
III. Mai reține instanța de fond în mod nelegal cum că legea nu prevede în mod expres aceste drepturi pentru personalul contractual deși tot în motivare la pagina 6 face următoarea precizare:" este indubitabil faptul că, potrivit art.3(1) din Unic la nivel național pe 2005: clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați, în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social"
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Vom analiza cu prioritate excepția tardivității recursului pe care curtea a respins-o pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul Procesului Verbal de predare a hotărârii rezultă că aceasta nu a fost înmânată fiecărui reclamant ci serviciului de registratură al Casei de Asigurări de Sănătate T, iar aceasta, la rândul ei a comunicat sentința la 22.10.2007 către Biroul Juridic.
În aceste condiții termenul de declarare a recursului nu poate fi calculat începând cu data de 19 octombrie 2008 consemnată în dovada de înmânare a comunicării, întrucât această comunicare este viciată.
În referire la criticile formulate prin motivele de recurs acestea sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Pentru ca principiul contradictorialității să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.
Contradictorialitatea este asigurată și dacă se prezintă numai una din părți sau chiar dacă lipsesc ambele părți, însă cel puțin una din părți a cerut judecata în lipsă(altfel, judecata se suspendă), deoarece instanța se va pronunța pe baza dovezilor aflate la dosar(art. 152 și art. 242 alin.2 pr.civ.)
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse cât și în raportul dintre părți și instanță.
Se poate spune că o pricină s-a soluționat cu încălcarea principiului contradictorialității dacă judecata s-a făcut fără citarea prealabilă, dacă nu s-a comunicat cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea și exemplele pot fi multiple.
În speță nu ne aflăm într-o asemenea situație.
Instanța de fond nu a reținut în cuprinsul considerentelor împrejurarea că intimata nu are disponibilități bănești pentru a achita prima de concediu.
Așa după cum se poate observa dintr-o lectură atentă a considerentelor, Tribunalul a analizat caracterul normei cuprinsă în art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivel Național nr.1116/2003 și 2001/2005 reținând că legiuitorul nu a impus o obligație de acordare a primelor de vacanță ci a lăsat la aprecierea angajatorului de a hotărî acest fapt.
Se poate aprecia că ne-am aflat în situația încălcării principiului contradictorialității în cazul în care în considerente, fără ca în prealabil să se pună în discuția părților, - s-ar fi reținut ca argument hotărâtor în respingerea cererii inexistența mijloacelor financiare ale pârâtei.
Pe de altă parte s-a afirmat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că dreptul la primă vacanță pentru personalul contractual salarizat din sistemul bugetar, deși nu s-a prevăzut prin OG24/2000 a fost menționat în art. 3 alin.1 din CCM 53518/2000, 1285/2002, 1116/2003, 2001/2005.
S-a susținut de asemenea că deși dreptul putea face obiectul unei negocieri cu conducerea instituției, acest fapt a fost refuzat cu vehemență.
Afirmația nu are nici un suport probator întrucât nu au fost depuse dovezi în legătură cu refuzul de negociere a unor asemenea drepturi bănești.
Nefiind depuse asemenea dovezi, în condițiile art.1169 Cod civil, Tribunalul Tulcea, în mod judicios a analizat cererea prin prisma interpretării actului normativ invocat drept cauză a pretenției, fără a concluziona imposibilitatea acordării primei de vacanță pentru inexistența disponibilității financiare, cum în mod eronat s-a susținut în recurs.
Hotărârea este criticată și din perspectiva încălcării principiului rolului activ al judecătorului, prev. de art. 130 alin.2 pr.civ.
Rolul activ al judecătorului nu echivalează cu lăsarea procesului pe seama judecătorului, acesta neputându-se substitui voinței părților, întrucât o asemenea atitudine ar aduce atingere principiului disponibilității părților în procesul civil.
Judecătorul este dator în aflarea adevărului iar stăruința lui trebuie privită cu respectarea limitelor impuse de părți, prin prisma pretențiilor deduse judecății pe cale de acțiune sau de apărare.
Nu se poate pretinde judecătorului ca în lumina acestui principiu să propună probatorii în locul părților, întrucât o asemenea judecată creează premisele unui proces inechitabil, cu atât mai mult cu cât reclamanții au beneficiat de apărare calificată.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Respinge recursul civil formulat de reclamanții,, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul Tprin reprezentant SINDICATUL, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1407 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales în T,-, județul T și intimata pârâtăCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.-jud.-/25.01.2008
Tehnored.-gref.-
2 ex./28.01.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
