Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1217/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1217
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, județ P, prin reprezentant legal avocat și pârâta SC SA - GRUP B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.366 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova și recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr.47 și 48/5.02.2008, filele 17-18, precizând că o copie de pe acestea au fost comunicate de apărătoarei recurentului-reclamant. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată că are cunoștință de conținutul adreselor depuse la dosar de apărătorul recurentei-pârâte și că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sennsul indicării cuantumului sumelor pentru care a fost admisă acțiunea, susținând în esență că tribunalul a admis în parte acțiunea, și a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale reprezentând prime Paște și C pe perioada 2005-2007, fără însă a indica cuantumul acestora. De asemenea, mai arată că nici cuantumul cheltuielilor de judecată nu a fost arătat. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe recursul pârâtei solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârât susține în esență că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în cauză fiind aplicabile disp.art.283 (1) lit.e Codul muncii și anume că dreptul la acțiune pentru neexecutarea obligației de plată de către angajator a primelor solicitate de către salariați se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii arată că potrivit art.168 alin.1 teza finală din CCM drepturile salariale solicitate se acordă numai urmare unor negocieri anuale purtate între cei doi parteneri sociali, ori cum astfel de negocieri nu au avut loc, iar sindicat nu a solicitat patronatului demararea negocierilor pentru acordarea primelor de Paște și C, în mod greșit instanța de fond a concluzionat că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pe fond, susține că prin decizia comisiei paritare s-a stabilit că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate în art.168 alin.1 și anume primele de Paște și de C, vor fi incluse în salariul lunar de bază al fiecărui angajat, instanța de fond în mod eronat apreciind că aceste sporuri salariale nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
În ceea ce privește recursul reclamantului solicită admiterea acestuia și acordarea sumelor solicitate reprezentând prime Paște și crăciun în cuantumul menționat în adresele pe care le-a depus la dosar la acest termen de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele4.
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a chemat in judecată pe pârâtă SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 10350 lei reprezentând suplimentarea salarială stabilită prin contractul colectiv de muncă pentru sărbatorile de Paște si C neacordată în anii 2005, 2006 și 2007 și suma de 461,8 lei reprezentând echivalentul actualizării sumei de 10.350.lei în funcție de indicele inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajatul unității pârâte înainte de anul 2005 și că aceasta în mod nejustificat nu i-a plătit primele stabilite prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit art.283 alin1 lit.c din Codul muncii termenul de prescriptie pentru neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni și că în această situație pretențiile bănești solicitate de reclamant pentru ani 2004, 2005 și 2006 sunt prescrise.
Pârâta a mai invocat și excepția prematurității acțiunii rezultate tot din dispozițiile art.168 alin.1 partea finală din Contractul Colectiv de Muncă în care s-a stipulat că acordarea primelor de Paște și C are loc numai după negocieri între patronat și sindicate, părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă ( CCM), avînd ca obiect stabilirea valorii concrete, modalitătile de acordare, condițiilor criteriilor și beneficiarii primelor.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că în anul 2003 suplimentele salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui
salariat așa cum rezultă din art. 168 alin2 din M și că în anii următori această clauză a fost menținută, ceea ce ar demonstra că, efectiv suplimentele salariale au fost incluse în salariul fiecărui angajat și în anii 2004, 2005,2006, și 2007, fapt confirmat și de Decizia Comisiei Paritare/31.08.2007.
Pârâta a mai facut observația, prin întâmpinare, că reclamantul în acțiune a făcut în mod greșit referire la salariul mediu brut, care include și sporuri întrucit în art.168 alin.1 din se menționează pentru sărbătorile de Paște și C salariații vor beneficia de cîte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu care nu include și sporurile salariale.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.366 din 14 aprilie 2008, Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentind primele de Paște și C aferente anilor 2005-2007 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume pînă la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta la 250 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din copia contractului individual de muncă depus la dosar, reclamantul este angajatul unității pârâte SC SA B desfășurîndu-și activitatea din anul 1985 la Sucursala.
În art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de Sindicatul înregistrat la cu nr. 2714/16.04.2004 s-au prevăzut următoarele:
Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cunatum de un salariu de bază mediu pe SNP. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin.2 al art.168 din CCM s-a menționat că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalităților și în condițiile negociate cu.
Pentru anul 2005 s-a încheiat un act adițional la.M înregistrat la a municipiului B prin care art. 168 alin.1 din M încheiat pe 2004, fost mentionat în aliniatul 2 al acestui articol a primit următoarea redactare:"în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 ale prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."Contractul Colectiv de Muncă încehiat pentru anii 2006 și 2007 au menținut clauzele înscrise în art.168 alin.1 și 2 valabile pentru anul 2005.
Rezultă deci că în anul 2005, 2006 și 2007 pârâta s-a angajat prin CCM să plătescă fiecărui salariat, în conditiile art.168 alin.1 din contract câte o suplimentare salarială pentru sărbătorile de Paște și C în cuantum de câte un salariu de bază mediu calculat realizat în unitate.
Sustinerea pârâtei potrivit căreia prin includerea primelor de Paște si C, în anul 2003 în salariul de bază al fiecărui salariat trebuie să se înțeleagă că și în anul următor 2004,2005, 2006 si 2007, în mod implicit s-au plătit aceste prime urmează să fie înlăturată ca neîntemeiată întrucit acest lucru nu s-a stipulat în contractele colective de muncă încheiate în anii următori anului 2003, dimpotrivă părțile semnatare ale CCM au prevăzut pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, în articolul 168 alin.1, în mod explicit plata acestor prime.
De asemenea instanța de fond a considerat lipsită de eficacitate decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 luată prin consens de semnatarii M prin care s-a stabilit că intenția reală a părților a fost aceea de a include primele de C și Paște în salariul de bază al fiecărui salariat, atât în 2003 cât și pe viitor, întrucât această interpretare s-a dat după împlinirea termenelor de plată a acestor suplimente salariale, adică după încetarea efectelor
În consecință, instanța de fond a constatat că cererea reclamantului este întemeiată și a admis-o, în sensul obligării pârâtei la plata suplimentelor salariale pentru sărbătorile de Paște și C 2005, Paște și C 2006, Paște și C 2007 determinată conform art.168 alin.1 din M în cuantum de un salariu de bază mediu în unitatea pârâtă, corespunzător fiecăruia din anii 2005, 2006 și 2007.
A mai reținut de asemenea că, este evidențiat că prin salariul de bază mediu se întelege salariul brut din care urmează să se rețină la sursă impozitul pe salariu și celelalte contribuții datorate de salariați ( S, contribuția la fondul de șomaj etc.) și un salariu mediu net așa cum pretinde pârâta prin întâmpinare întrucât în art.168 alin1 din CCM nu s-a facut referire la salariu mediu net.
Excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune și prematuritatea acțiunii, au fost respinse deoarece obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale pentru care, potrivit art. 283 lit.c Codul muncii dreptul la acțiune se prescrie în 3 ani și în speță, acțiunea nu este prematură întrucât plata suplimentelor salariale în art.168 alin1 din CCM trebuie făcută cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în anii 2005, 2006, 2007, obligații ajunse la scadență și neacordate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât reclamantul, cât și pârâta.
Recurenta-pârâtă a apreciat că hotărârea primei instanțe e nelegală și netemeinică atât în ceea ce privește modul de soluționare al excepțiilor prescriupției extinctive și prematurității, cât și în ceea ce privește caracterul întemeiat al pretențiilor reclamantului.
Astfel, că dreptul la acțiune pentru primele solicitate se prescrie în termenul de 6 luni prev. de art. 286 alin.1 lit.e din Codul muncii reiese din faptul că acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă ci nu în contractul individual de muncă și nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de salariu reglementată de normele capitolului V din CCM.
De asemenea, în mod eronat a respins exceptia prematurității acțiunii, ignorându-se faptul că aceste drepturi nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior și Cului. Or, aceste negocieri nu au avut loc, dat fiind că părțile au convenit ca
aceste sume să fie incluse în salariile angajaților,adresa nr. 2022/04.09.2007 nefiind rezultatul unor asemenea negocieri.
Totodată, sentința primei instanțe e neîntemeiată întrucât aceasta a ignorat decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, compusă din reprezentanți ai patronatului și, ce are caracter obligatoriu pentru părți, fiind dată în interpretarea clauzelor CCM, din care reiese că suplimentările salariale pretinse au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților.Procedând astfel prima instanță a nesocotit și principiul reglementat de art.977 civ. potrivit căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților, ci nu după sensul literal al termenilor.
A mai susținut recurenta-pârâtă că sentința recurată nu cuprinde argumentele pentru care nu i-a reținut apărările, fără arătarea motivelor și a probelor făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, realizându-se astfel o încălcare a disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce reglementează dreptul la un proces echitabil.
În consecință, a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul-reclamant a apreciat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală întrucât, deși a fost admisă în parte acțiunea, nu s-a menționat cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041. proc. civ. constată că recursul reclamantului e fondat iar cel al pârâtei e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantul este salariat la "" SA.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005,2006 și 2007cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că recurentul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
Prima instanță, admițând în parte acțiunea, nu a arătat însă care e cuantumul sumei solicitate sau criteriul în raport de care aceasta urmează a fi determinată, astfel încât nu se poate stabili în ce măsură pretențiile acestora au fost apreciate ca întemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 168 alin.(1) din CCM 2004-2007, nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2022/04.09.2007 emisă de SNP "" SA(fila 38-dosar fond) reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de
799 lei, în luna aprilie 2005 de 850 lei, înainte de Cul 2005-de 927 lei,înainte de de 1047 Ron,înainte de Cul 2006 -de 1160 lei,înainte de Paștele 2007-de 1260 lei și înainte de Cul 2007 de 1387 lei. În consecință, acesta este cuantumul sumelor datorate de recurenta-pârâtă recurentului-reclamant cu titlu de prime de de C și Paște pe anii 2004 -2007, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2007pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în nota emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 -2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii- 24.03.2008.
Totodată, în condițiile în care aceste suplimentări salariale se cuveneau salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din 2005-2007, plata acestora trebuind a se face cu ocazia acelor evenimente, în mod just instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă.
Din aceste motive, în baza art. 312.proc.civ. reținând că motivarea hotărârii recurate corespunde criteriilor prev. de art. 261. proc. civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va obliga pârâta către reclamant la 6631 lei reprezentând prime Paște și C 2005-2007, menținând restul dispozițiilor acesteia.
Va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC SA și va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județ P, împotriva sentinței civile nr.366 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și, în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta către reclamant la6631 lei brut, reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007.
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 366 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu medical
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
grefierul șef de secție
Red.
Tehnored.
3 ex./08.07.2008
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond- G
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
