Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1326/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1326/2008-
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civilformulat de recurenta pârât SC ROMANIA SRL, cu sediul în T calea km. 5, 7 județul T, în contradictoriu cu intimata reclamant -, cu domiciliul în T-. 32 județul T și cu reședința în T-. 9 județul T, împotriva sentinței civile nr. 321/LM/2008 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.321/LM/2008din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNIA SRL T și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.721 lei, reprezentând sporul de vechime în muncă cuvenit și neacordat reclamantei, actualizat cu indicele de inflație pe perioada iunie 2004 - martie 2006.
S-au respins restul pretențiilor și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihora reținut din actele de la dosar, următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtei, prestând activitate în baza unui contract individual de munca încheiat intre cele doua părți contractuale și înregistrat la ITM sub nr. -/14596/2000, începând cu data de 23.03.2000.
Potrivit art. 10 din Codul Muncii contractul individual de munca este contractul în temeiul căruia o persoana fizica salariat se obliga sa presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator în schimbul unei remunerații denumite salariul.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și contractul individual de munca al reclamantei, nu rezultă în mod clar și fără echivoc acordarea și a beneficiului pecuniar al sporului pentru vechime în munca, simpla inserare în conținutul contractului colectiv de munca a faptului ca sporul de vechime este inclus în salariul de baza, motiv pentru care salariul minim în unitate va fi cu 20% mai mare decât salariul minim stabilit pe economie, nu poate duce la concluzia că acesta a fost și acordat, nefiind stipulat în contractul individual de munca prin care se concretizează material drepturile și obligațiile părților contractuale în baza prevederilor legale în materie și a convențiilor încheiate la nivel de unitate.
Conform normelor contractuale aplicabile, menționate în convențiile scrise, opozabile și obligatorii părților, exista posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul negociat, ori în speța dată nu ne regăsim în această situație, in condițiile în care nu s-a realizat și dovedit existenta acordului de voința pe acest aspect al părților semnatare și interesate.
Potrivit art. 40 alin. 2 din național, sporurile procentuale se acorda numai la locurile de munca unde aceste prestații pecuniare nu sunt cuprinse în salariul de baza negociat, insa în prezenta cauza nu s-a făcut dovada includerii acestui spor de vechime, ori reclamanta trebuie sa aibă satisfacția și beneficiul acestor drepturi bănești cuvenite și neachitate.
In acest sens, se va retine și incidenta prevederilor contractuale menționate limitativ în, respectiv capitolul IV și capitolul IX lit. a, unde este stabilit convențional faptul ca munca prestata de reclamanta, în condițiile menționate, urmează a se plăti cu acordarea sporurilor prevăzute în Codul Muncii și CCM aplicabil.
În acest context au fost respinse susținerile contrare ale pârâtei, inclusiv în ceea ce privește aprecierea pecuniara a salariului de baza procentual mai mare cu 20% pentru salariații proprii fata de salariul minim pe economie, această poziție nefiind utila și pertinenta în ceea ce privește evidențierea expresa și fara echivoc a acordării sporului de vechime în muncă, sporul acordându-se procentual și separat pentru fiecare salariat, având în vedere atât vechimea în munca cat și prevederile legale și contractuale aplicabile.
De altfel prin contractul colectiv de munca la nivel național și la nivel de ramura se stabilește posibilitatea includerii în salariu a sporului de vechime insa cu respectarea prevederilor legale în materie.
Din raportul de expertiza judiciara contabila și răspunsul la obiecțiunile formulate la acesta, s-a reținut că reclamanta are realizată o vechime în munca căreia îi corespunde un procent de 25%, sporul de vechime cuvenit și actualizat pentru perioada iunie 2004 - martie 2006 este de 4721 lei, având în vedere prevederile legale și contractuale menționate.
Instanța apreciază ca relațiile de munca trebuie sa se bazeze pe principiul bunei-credințe, al echitații și consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, părțile raportului juridic de munca trebuind a-si supune acțiunile omisive si/sau comisive normelor imperative cuprinse în art. 37-40 din Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare.
Astfel drepturile și obligațiile privind relațiile de munca dintre părți se stabilesc potrivit legii, prin negocieri, in cadrul CCM și, drepturile cuvenite salariaților neputând face obiectul neacordării sau limitării, aceasta atitudine urmând a fi sancționata cu nulitatea absoluta a normei edictata cu încălcarea acestor dispoziții.
De asemenea, reclamanta trebuie sa aibă beneficiul principiului egalității de tratament juridic si/sau pecuniar, având dreptul la demnitate în munca, inclusiv prin aprecierea corecta și legala apreciere valorica a muncii prestate în favoarea pârâtei, aceasta din urma având obligația acordării și plații tuturor drepturilor care decurg din lege, din CCM și, ori plata procentuala a sporului de vechime solicitat de către reclamanta trebuie realizata de către parata. De asemenea nu poate fi reținuta apărarea pârâtei în sensul ca la întocmirea contractului individual de munca a fost obligata sa respecte modelul pentru sectorul privat întrucât acest contract poate fi completat cu alte clauze care sunt legale prin inserarea lor în conținutul contractului sau prin încheierea de acte adiționale, ori sporul de vechime nu a fost evidențiat în nici un fel nici în conținutul contractului nici în cuprinsul carnetului de munca al reclamantului.
În acest context sunt reținute de către instanța și dispozițiile legale cuprinse în art.154-161 și următoarele din Legea nr. 53/2003 modificata, dar și dispozițiile art. 292-293 din același act normativ coroborat cu prevederile art.20 alin 1 din Constituția României respectiv art.7, 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și Art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice ratificat de către Statul Român, art.4 din Carta Sociala Europeana.
Cât privește acordarea sporului de vechime și pentru perioada 01.04.2006-05.05.2006 întrucât prin actul adițional nr. 26/05.05.2006, părțile au renegociat contractul individual de muncă, convenind să includă sporul de vechime în salariu, astfel încât din 01 aprilie 2006 societatea intimata nu mai poate fi obligată separat la acordarea sporului de vechime, instanța respingând pe cale de consecință aceste pretenții ale reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta SC ROMÂNIA SRL T, solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este parțial nelegală și netemeinică, instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății, din motivarea hotărârii nu rezultă care este actul normativ care prevede obligația unității de a stipula distinct în contractul individual de muncă sporul de vechime, cu atât mai mult cu cât în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate exista prevedere distinctă în ceea ce privește includerea sportului de vechime în salariul negociat.
Recurenta susține că, în realitate, în contractul individual de muncă nu apare noțiunea de "salariu de bază" ci aceea de "salariu lunar", adică salariu negociat.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că reclamantei i s-ar cuveni în mod distinct acest spor, prin actul adițional nr. 26/05.05.2006, reclamanta a renegociat includerea distinctă a acestui spor în salariul negociat, cu ocazia încheierii acestui act părțile lămurind conținutul noțiunii de "salariu lunar" folosită în contractul individual de muncă.
Pe de altă parte, s-a mai precizat că instanța de fond nu a observat faptul că nici celelalte sporuri acordate intimatei reclamante nu sunt evidențiate distinct în carnetul de muncă și nu a ținut cont nici de procesul verbal de control nr. 15359/12.12.2005 încheiat cu ocazia efectuării unui amplu control la societatea recurentă de către inspectorii de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, ocazie cu care s-a constatat că sporul de vechime este inclus în salariul negociat.
Se mai susține că la încheierea contractelor individuale de muncă, societatea a fost obligată să respecte modelul de contract individual de muncă pentru sectorul privat.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctul 8 Cod de Procedură Civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 3041Cod de Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradeaa apreciat că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Articolul 155 din Codul Muncii enumără componentele salariului, ca și contraprestație a muncii salariatului, în categoria căruia se include salariul de bază, sporurile, etc. iar în articolul 157 aliniatul 1 este reglementată modalitatea de salarizare "prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora". Referitor la acest ultim text, este de subliniat că prin soluția de recunoaștere a dreptului reclamantului la plata tuturor drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă, instanța de fond nu a înfrânt principiul negocierii libere dintre angajator și salariați, astfel cum în mod eronat consideră partea recurentă.
Astfel, chiar dacă actualele dispoziții nu mai consacră principiul "la muncă egală, plată egală", eliminarea acestuia nu înseamnă că nu mai funcționează principiul bunei credințe și al consensualității obligațiilor și drepturilor, principii care constituie fundamentul relațiilor de muncă.
Conținutul contractului individual de muncă nr. -/28.03.2000 (fila 4 fond) pune în evidență cu claritate că salariul lunar negociat cuvenit intimatei este de 1.983.639 lei brut, la care se adaugă "celelalte drepturi prevăzute de lege și de contractele colective de muncă", conform clauzei inserată în articolul IX litera a din contract.
Din clauzele contractuale nu rezultă că în valoarea salariului lunar prevăzut la articolul IV din contract ar fi încorporat și sporul de vechime, astfel cum susține, în lipsa oricărui suport probatoriu, societatea recurentă.
În același context, este necesar a fi evocate și prevederile articolului 40 aliniatul 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, conform căruia sporurile procentuale se acordă numai la locurile de muncă unde respectivele componente salariale nu sunt cuprinse în salariul negociat, iar în speță nu s-au produs dovezi în sensul includerii sporului de vechime în salariul negociat, or, în atare situație, rezultă fără îndoială că intimatul reclamant era îndrituit la acordarea respectivului drept salarial.
Invocarea de către recurentă a actului adițional la contractul individual de muncă al intimatei, încheiat sub nr. 26 din 05 mai 2006 (fila 30 fond) nu este de natură a duce la o altă concluzie.
Prin acest act, părțile au convenit de comun acord că, începând cu 01 aprilie 2006, salariul lunar brut al intimatei va fi majorat la noua valoare de 971 ron, iar salariul astfel negociat include și sporul de vechime al acesteia.
Cât privește procesul verbal de control, încheiat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, invocat în motivele de recurs, este de relevat că, constatările acestuia nu o vizează pe intimată, situație în care nici această critică nu este întemeiată.
Așa fiind, în condițiile prejudicierii intimatei reclamante cu sumele reprezentând contravaloarea sporului de vechime, soluția de admitere acțiunii în pretenții își dovedește pe deplin justețea, considerente pentru care, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârât SC ROMANIA SRL, cu sediul în T calea km. 5, 7 județul T, în contradictoriu cu intimata reclamant -, cu domiciliul în T-. 32 județul T și cu reședința în T-. 9 județul T, împotriva sentinței civile nr. 321/LM/2008 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
decizie: /14.10.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /29.10.2008
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
