Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1360/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8069/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1360/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5624 din data de 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46567/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC "" SA - Membru Grup, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G, personal și intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.26440 din 03.03.2009 depusp la dosar-fila 9.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului G cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 15 la data de 22.04.2004.
Intimata SC""SA - Membru Grup,prin avocat, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, comunicând recurentului un exemplar.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul G, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii.
Intimata SC""SA - Membru Grup,prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5624 din data de 11.09.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rt.168 din Contractul Colectiv de Muncă în formă aplicabilă la data de 25.02.2003, avea următoarea formulare: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
S-a constatat că cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze, în acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paște și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a motivat că atât reclamantul cât și pârâta sunt de acord ca în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paște și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a apreciat că obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța a constat în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paște și C, începând cu anul 2004 și că pentru aceasta perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor, instanța a constatat că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004 și că pentru anul 2005, nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări.
S-a avut în vedere că modificările negociate au privit și alin.2 al art.168, acesta stabilind că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar în anul 2006 și 2007, au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Referitor la dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă invocat atât de reclamant în susținerea acțiunii, cât și de pârâtă în apărare, instanța de fond a reținut că neclaritatea articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
De asemenea, instanța a considerat că trebuie să stabilească voința internă a părților, rezumându-se în fapt, să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții "pentru" și "în" îl dau alin.2, pentru a putea determina însăși forța probatorie a dispoziției contractuale invocate.
Având în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor părților și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat, precum și din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a considerat că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, a fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paște și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007, sunt drepturi ce încă din anul 2003, au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
S-a apreciat că oința pârâților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse în salariul de bază și că n sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, în iunie 2007.
S-a arătat că acea Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2007, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă, iar în nota ce consemnează rezultatul interpretării se menționează că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg, iar negocierile ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
În concluzie, s-a reținut că voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantei a fost de a stabili ca și în anii 2004-2007, suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Aceasta situație s-a constatat și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă și din adresele eliberate de privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, considerându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantei, că nu a primit suplimentările de Paște și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003, iar în contractele colective încheiate în anii 2005 - 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, s-a arătat că a fost respectată și raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, în fiecare an angajații au beneficiat de majorarea salariului de bază, ce includea și suplimentările introduse din anul 2003, iar prin aceste majorări, suplimentările introduse în salariul de bază au fost echivalente salariului brut de bază majorat.
Susținerea reclamantului, în sensul că acordul încheiat de comisia paritara produce efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut nu a fost reținută de instanță, întrucât, deși acesta a fost încheiat la data de 18.06.2007, scopul său a fost de a da o interpretare "unică și eficientă" dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare până la alte modificări.
Numai dacă decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivității acestor prevederi, însă nu și în cazul dat, când textele interpretate produc efecte prin ele insele, chiar și în lipsa existenței actului interpretativ și au fost aplicate în perioada 2004-2007 chiar în sensul în care au fost ulterior interpretate, respectiv în sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora în salariile de bază ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
De altfel, s-a precizat că interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice provenind de la însăși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Mai mult, prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Nu s-a putut reține faptul că, nici aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Paște" nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a considerat că acea clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din Contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod civil, respectiv clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea aliniatului 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, a fost interpretată în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect iar o interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se referă acest aliniat.
Mai mult, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, dacă ar mai rămâne îndoieli, s-a menționat că această clauză trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul, de altfel, această regulă fiind aplicată de către comisia paritara, care a stabilit că înțelesul aliniatului 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză și a dat o interpretare eronată dispozițiilor art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Astfel, s-a arătat că art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 prevede că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe și că în anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, prin contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005 s-a arătat că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța de fond a apreciat greșit că reclamantul ar fi beneficiat de drepturile salariale solicitate prin acțiune, apreciind eronat că voința reală a părților a fost aceea că suplimentările salariale pentru anii 2004, 2005 și 2006 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează a fi executate în acest mod și în acești ani, deci prin includerea în salariul de bază.
Recurentul a arătat că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale și contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
S-a motivat că dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006.
S-a mai arătat că interpretarea dată de Comisia paritară contravine tezei a II aaa lin.1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, iar asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
S-a mai invocat faptul că majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art.168 alin.1, astfel că nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, care se pot încadra în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurentul-reclamant, în calitate de fost salariat al intimatei pârâte, s-a solicitat obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, pentru anii 2004-2007, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea a constatat că în speță nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile recurentei, după cum reține prima instanță prin hotărârea atacată.
Împrejurarea că prin decizia Comisiei Paritare, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului (semnatarii contractului colectiv de muncă și ai actelor adiționale la acesta) a fost interpretată clauza neclară, în sensul că "în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a faptului că intimata pârâtă a pus efectiv în practică această modalitate de acordare a suplimentărilor salariale, incluzându-le efectiv în salariul de bază acordat recurentului-reclamant.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate recurentului, în raport de mențiunile făcute în cartea de muncă a acesteia și a statelor de plată întocmite în perioada în litigiu.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Curtea reține necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantului, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu anul 2003 și dacă au fost achitate ori nu salariatului.
Față de dispozițiile art.305 pr.civ. proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecarea unitară a pricinii la aceeași instanță, pentru a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5624 din data de 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46567/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC "" SA - Membru Grup.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex
3.04.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
