Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.137
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței nr.1698 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea,nr. 239, sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA B reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațială depusă la dosar, lipsind recurenții reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Avocat, pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru intimata pârâtă, având cuvântul în fond solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală.
Menționează că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Pin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Prahova, reclamanții, -, au solicitat în ontradictoriu cu pârâta SC SA B, ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata beneficiului reprezentând cota de participare la profit pentru anii 2004-2006, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente pentru fiecare sumă de bani în parte, obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate, prin indexare de
la data nașterii dreptului la acțiune și până la momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza contractului colectiv de muncă încheiat între părți se prevedea constituirea de către pârâta a unui fond anual de premiere de până la 10% din profitul realizat, constituirea și repartizarea acestui fond făcându-se cu acordul, arătându-se că este prevăzut expres dreptul reclamanților de a beneficia de această cotă de participare la profit, prin art.139 CCM.
S-a arătat, de asemenea, că după privatizarea pârâtei, dreptul angajaților la acordarea acestui beneficiu nu a încetat să existe, fiind prevăzut în CCM, care reprezintă legea părților.
S-a apreciat astfel că lipsa negocierilor între angajator și organizația sindicală denotă culpa angajatorului, astfel încât nu este un motiv imputabil reclamanților, care să implicit la înlăturarea drepturilor salariale, așa încât prin neconstituirea de către pârâtă fondului de 10% din profit, negocierea asupra beneficiului nu a putut fi realizată.
S- mai precizat că, profitului realizat într-un an se calculează după închiderea anului financiar contabil, astfel încât s-a apreciat că acel beneficiu revenea angajaților abia în a doua J a anului următor realizării profitului, așa încât în conformitate cu art.43 Cod fiscal și art. 283 alin.1 lit. din Codul muncii, sunt în termen pentru solicita acordarea acestui beneficiu.
În drept, s-au invocat disp. art.166 pct.1 și 283 pct.1 lit. c Codul muncii, art.145 pct.5 din CCM, art.128 pct.2 din CCM, art.137 si 139 din CCM.
La cerere au fost atașate înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pe capătul unu de cerere, excepția prematurității capătului de cerere privitor la cota de participare la profit, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că lipsa calității procesuale active a reclamanților rezultă din faptul că aceștia nu sunt parte la negocierile colective izvorâte din CCM, calitatea de parte având-o sindicatul reprezentativ, iar dreptul subiectiv civil pretins de reclamanți nu există, invocându-se în acest sens art.139 din CCM.
S-a mai arătat că posibilitatea de participare a salariaților la împărțirea profitului este consacrată prin clauzele CCM la nivel național, pe perioada 2007-2010, conform art.4, 2 alin.2 lit.a rap. la art.2 din contract, astfel încât nefiind drepturi salariale, veniturile prevăzute de art.42 alin.2 lit. acestea crează doar vocația de a fi agreate ca urmare a negocierilor sindicat- patronat la nivel de unitate.
Contractul Colectiv de Muncă (CCM) este agreat și semnat între patronat și, după modelul CCM încheiat la nivel național, iar faptul că în redactarea CCM SA au fost preluate clauze din modelul cadru al CCM la nivel național, aceasta nu schimbă cu nimic situația drepturilor salariaților SA și totodată, nu semnifică angajament contractual suplimentar al pârâtei față de efectul juridic general al normelor CCM la nivel național.
S-a mai precizat că participarea salariaților la profitul pârâtei reprezintă o vocație în înțelesul art.139, din CCM, astfel încât această vocație poate deveni un
drept al salariaților exclusiv doar ca rezultat al unei negocieri patronat- sindicat, care este pe deplin absentă în speța de față.
Față de aceste considerente s-a apreciat că dreptul reclamanților este prematur chiar dacă accesul la justiție este garantat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la primul capăt al acțiunii, s-a arătat că aceasta reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale cerute în temeiul CCM, întrucât reclamanții nu au invocat decât art.139 CCM nu și, astfel încât această acțiune se încadrează în ipoteza art. 283 lit. CCM, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1638 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a luat act de renunțarea pârâtei la invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamanților, prematurității și prescripției și de asemenea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta obligarea acesteia la plata beneficiului reprezentând cota de participare la profit pentru anii 2004-2006, dobânzilor aferente, actualizarea sumelor prin indexare.
A mai reținut instanța de fond că în conformitate cu carnetele de muncă ale reclamanților, aceștia au fost salariații societății pârâte până la data de 30.09.2007.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata beneficiului reprezentând cota de participare- profit, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată întrucât, deși prin art.137- 139 CCM al pârâtei s-a prevăzut constituirea de către societatea angajatoare a unui fond anual de premiere de până la 10% din profitul realizat în favoarea salariaților, modalitatea concretă de acordare ca și condițiile de diferențiere între salariați, se stabilesc prin negociere cu sindicatul.
constituirii acestor cote de participare la profit, constituie înregistrarea de profit la sfârșitul fiecărui an și negocierea cu sindicatele privind criteriile de diferențiere și acordarea acestora.
Pe de altă parte, în cazul societăților comerciale având capital majoritar sau integral privat, conform modificărilor Legii nr.31/1990 prin Legea nr.164/2006, pentru a se aduce regimului juridic al proprietății private vocația salariaților de a primi această cotă - parte din profit, singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este Adunarea Generală a Acționarilor.
În consecință, este necesară hotărâre acționarilor prin care aceștia să determine reinvestirea profitului și să se stabilească o anumită cotă de profit care să fie distribuită salariaților și doar după existența unei asemenea hotărâri să poată discuta despre aplicabilitatea celorlalte condiții vizate de art.139 CCM, hotărâre care în speța de față este inexistentă.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că rezultă în mod vădit că nu este constituit un drept subiectiv al reclamanților în calitatea lor de salariați- pentru perioada solicitată în acțiune- la cota parte de participare la cota de profit, ci doar vocație, pretinsul drept nefiind nici determinat și nici determinabil în raport de prevederile contractuale pentru avea o existență legală.
A mai reținut instanța de fond că este de observat și faptul că în speță nu sunt aplicabile nici disp. OG nr.264/2001, modificată prin OG nr. 61/2004, aprobată prin Legea nr.769/2001, întrucât aceste prevederi legale se referă în mod exclusiv la societățile comerciale - capital integral sau majoritar de stat, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate întrucât în mod greșit nu le-au fost acordate și drepturile salariale reprezentând cota de participare la profitul anual al societății pârâte în condițiile în care acest drept este prevăzut în mod expres de art.139 din Contractul colectiv de muncă, iar aceste drepturi se impun a fi acordate așa cum s-a reținut și prin expertiza efectuată în cauză, ceea ce impune modificarea corespunzătoare a sentinței.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate, disp.art. 304 și 3041Cod procedură civilă ca și celelalte dispoziții legale incidente în cauză, constată că recursul nu este fondat.
Referitor critica privind greșita neacordare a drepturilor salariale privind cota de participare la profitul societății pârâte conform art. 139 din Contractul colectiv de muncă, din examinarea modului de redactare al acestui text rezultă că stabilirea acestei cote, modalitatea concretă de acordare ca și condițiile de diferențiere între salariați, se stabilesc prin negociere cu sindicatul.
Așadar, premisele constituirii acestor cote de participare la profit le constituie înregistrarea de profit la sfârșitul fiecărui an și negocierea cu sindicatul privind criteriile de diferențiere și acordarea acestora.
Pe de altă parte, în cazul societăților comerciale având capital majoritar sau integral privat, conform modificărilor Legii nr.31/1990 prin Legea nr.161/2003, pentru a se aduce regimului juridic al proprietății private vocația salariaților de a primi această cotă-parte de participare la profitul societății comerciale, singurul organ îndreptățit să dispună asupra profitului este Adunarea Generală a Acționarilor.
În consecință, este necesară o hotărâre a acționarilor prin care aceștia să determine reinvestirea profitului ori să stabilească o anumită cotă de profit care să fie distribuită salariaților și numai după existența unei asemenea hotărâri se poate discuta despre aplicabilitatea celorlalte condiții vizate de art. 139 din contractul colectiv de muncă, hotărâre care în speță este inexistentă.
În aceste condiții, rezultă în mod vădit că nu este constituit un drept subiectiv al reclamanților în calitatea lor de salariați, la cota-parte de participare la cota de profit, ci doar o vocație, pretinsul drept nefiind nici determinat nici determinabil în raport de prevederile contractuale pentru a avea o existență legală.
De altfel, este de observat și faptul că în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile nr.OG64/2001 (modificată prin nr.OG61/2004 aprobată prin Legea nr.769/2001), întrucât aceste prevederi normative se referă în mod exclusiv la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată că nu subzistă niciunul din cauzele de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod procedură civilă, sentința fiind legală și temeinică sub toate aspectele, situație în care se impune respingerea recursului ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței nr.1698 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea,nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./02.03.2010
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
