Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1466/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1466
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.1259 din 04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat la a doua strigare. După reluarea dosarului, la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că:
- dosarul se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Văzând că nici la a doua strigare nu se prezintă niciuna din părți, nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, iar prin întâmpinare intimata Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1259 din 4 septembrie 2009 Tribunalului Bacăus -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a admis excepția prescripției și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, G, a, în contradictoriu în contradictoriu cu Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B și Ministerul Sănătății Publice pentru perioada 01.04.2003 - 29.04.2005 ca fiind prescrisă.
Prin aceeași hotărâre s-a respins ca nefondată acțiunea acelorași reclamanți pentru acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 29 aprilie 2005 până la data pronunțării și pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați să plătească contravaloarea tichetelor de masă ce li se cuveneau începând cu 1 aprilie 2003 sau cu data încadrării pentru persoanele ce sunt în raport de serviciu cu instituția ulterior datei de 1 aprilie 2003 sau cu data încetării raporturilor de muncă, drepturi actualizate, iar pentru cei în activitate și pentru viitor.
S-a invocat excepția prescripției pentru drepturile solicitate care exced perioada ultimilor trei ani și s-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății Publice.
Instanța de fond a apreciat, în raport de dispozițiile decretului 167/1958 că pentru perioada 1 aprilie 2003 - 29 aprilie 2005, drepturile solicitate sunt prescrise și că pârâtul Ministerul Sănătății Publice are calitate procesuală pasivă deoarece această instituție are calitatea de ordonator principal de credite.
Referitor la fondul cauzei s-a apreciat că prin legile bugetului de stat pentru anii 2003-2008 nu s-au prevăzut sume pentru acordarea tichetelor de masă, iar tichetele de masă potrivit Legii 142/1998 pot fi acordate de angajator doar în limita creditelor bugetare, nefiind posibilă acordarea contravalorii acestor tichete, întrucât tichetele de masă nu sunt supuse impozitării.
De asemeni, prima instanță, a considerat că neacordarea tichetelor de masă nu constituie o încălcare a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului întrucât nu reprezintă o restrângere a unor drepturi fundamentale ce decurg din statutul de salariat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului se arată, în esență, că au solicitat contravaloarea tichetelor cu titlu de despăgubiri iar necuprinderea acestor sume în bugetul de stat nu exonerează angajatorul de la plata daunelor, legile fiind aplicate arbitrar.
Susțin recurenții că dreptul la tichete de masă este stabilit prin art.1 din legea 142/1998 iar angajatorii aveau obligația de a prevedea în propunerea de buget sume cu această destinație, iar acordarea acestor drepturi doar persoanelor din anumite instituții sau doar unei categorii de persoane din cadrul unei instituții ar reprezenta o discriminare în sensul art.14 din.
Arată recurenții că sporul de 15 % pentru activități ce solicită încordare psihică foarte ridicată conform art.8lit.b din HG281/1993, poate fi acordat pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebite.
Cu privire la sporul de 10 % pentru condiții vătămătoare prevăzute de art.14 din nr.OG10/2008, trebuia acordat întrucât în cadrul instituției se lucrează cu aparatură și instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, nefiind necesar a se adresa medicului de medicină a muncii pentru constatarea unor boli profesionale, angajatorul având obligația de evaluare a riscurilor ce nu pot fi evitate conform art.7 al.3 lit.b din Legea 319/2006.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit art.1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă (.)potprimi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Articolul doi al aceluiași articol prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Din dispozițiile legale enumerate rezultă că acordarea tichetelor de masă este o prevedere legală facultativă și nu imperativă, nefiind obligatorie acordarea acestora pe de o parte, iar pe de altă parte tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat. Or, pentru anii 2003-2008 nu s-au prevăzut prin legile bugetului de stat, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
În raport de textele legale menționate se va aprecia că soluția instanței de fond este corectă, neputând reține motivele invocate de recurent, deoarece deși recurenții au vocație potrivit legii la acordarea tichetelor, această acordare nu este obligatorie fiind condiționată de prevederea în bugetul de stat a sumelor necesare acordării acestor tichete.
De asemeni, nefiind obligatorie acordarea acestora, nu se poate pune în discuție acordarea unor despăgubiri recurenților de către intimați pentru neacordarea tichetelor de masă.
Se va aprecia și că, acordarea acestor tichete de masă altor categorii de salariați nu constituie o discriminare, acest drept fiind facultativ și raportat la bugetul de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru diferite categorii de angajatori.
Referitor la sporul de 15 % pentru activități ce solicită încordare psihică foarte ridicată, potrivit art 8 din HG 281/1993 și sporul de 10 % pentru condiții vătămătoare prevăzut de art 14 din nr.OG10/2008, motivele de recurs referitoare la aceste sporuri nu vor fi analizate deoarece exced obiectului dedus judecății, instanța de fond fiind învestită de recurenții-reclamanți doar cu judecata privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada menționată în acțiunea introductivă.
Acest aspect rezultă din încheierea din 3 decembrie 2008 Tribunalului Bacău în cuprinsul căreia se consemnează că apărătorul reclamanților și-a restrâns acțiunea în ceea ce privește plata sporurilor de 15 % și 10 % rămânând cauza a se judeca doar cu privire la tichetele de masă.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, G, G, -, împotriva sentinței civile nr.1259 din 04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu | JUDECĂTOR 2: Daniela Părău a | JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu |
Grefier, |
red.sent.- /
red.dec.rec.- / 27.11.
tehnored.BC/38 ex/08.12.2009
com.tuturor părților
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
