Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1517/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1517/2008-
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta SA. B cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă din, nr. 9, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.959/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă SA. B, reprezentanta acesteia avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.34 din 20.06.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei pârâte SA. B arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte SA. B solicită, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată. În motivare arată că, toți angajații au primit drepturile salariale solicitate. Includerea primelor în salariul de bază al fiecărui angajat, rezultă din anexa nr.1 la Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.959/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a espins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta
S-a admis acțiunea reclamantei domiciliată în, nr. 9A, județul S M, în contradictoriu cu pârâta cu sediul in B, - -, nr. 239, sector 1 și, în consecință:
A fost obligată societatea pârâtă să achite reclamantei drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007 de C pentru anii 2005, 2006, calculate raportat la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Pârâta a fost obligată la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art. 3 alin. 3 din OG9/2000.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a considerat că soluționarea acesteia presupune determinarea termenului de prescripție aplicabil, iar stabilirea termenului este influențată în chip decisiv de calificarea dreptului dedus judecății.
Dreptul reclamat pe calea acțiunii cu soluționarea căreia a fost investită instanța, constând în suplimente salariale cu prilejul sărbătorilor și cu prilejul sărbătorii Cului este, în mod evident, un drept de natură salarială, fiindcă potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Fiind, așadar, în prezența unui drept salarial, înseamnă că termenul de prescripție aplicabil nu este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, ci termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prev. de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Concluzia la care a ajuns tribunalul în dezlegarea excepției este întărită și de dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii, text în conformitate cu care, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Raportând momentul promovării acțiunii la momentul nașterii dreptului la acțiune, Tribunalul a constatat că demersul reclamantei a fost realizat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani și, pe cale de consecință, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fond, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înaintea fiecărui eveniment pentru care se acordă suplimentărilor vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Prin alin. 2 s-a precizat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 reia textul art. 168 alin. 1 în aceeași variantă cu cea din anul 2004, dar modifică aliniatul 2 dispunând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Acest din urmă text se regăsește în ultima formă menționată și în CCM pe anul 2006 și pe anul 2007.
La dosarul cauzei, pârâta a depus adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007, în care se menționează că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " (fila 54). Prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al datată 31.08.2007 (fila 55) semnată de reprezentanți ai patronatului și sindicatului se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art. 31 din același act normativ dispun că poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. Art. 236 alin. 4 Codul muncii dispune că CCM încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Toate aceste norme condiționează valabilitatea CCM de voința părților semnatare și de respectarea dispozițiilor legale aplicabile, voința partenerilor sociali trebuind să se manifeste în conformitate cu prevederile legale.
Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 reia un principiu general, aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate prin acordul de voință al părților, dar numai până în momentul încetării efectelor acestor acte. Ca atare și CCM poate fi modificat potrivit acordului de voință al părților doar pe parcursul executării lui.
În cauză, înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă (Adresa Comisiei Paritare și Nota de la fila 55) vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul unității, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui CCM anulat și în totală contradicție cu exprimarea neechivocă cuprinsă în textul menționat în fiecare an din cei pentru care se solicită drepturile. În acest sens art. 168 alin. 2 prevăzut, că suplimentările în cauză au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003 fiind astfel de necontestat că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și în anii 2004, 2005, 2006, câtă vreme s-au menținut și dispozițiile aliniatului 1 al art. 168. În consecință, reinterpretarea clauzei în discuție după încetarea Contractului Colectiv de Muncă pe fiecare an în discuție, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit și neechivoc al dispozițiilor art. 168 alin. 1 și 2.
Din cuprinsul actelor depuse în probațiune, nu rezultă cu certitudine că pârâta și-ar fi executat obligația de plată a celorlalte drepturi solicitate de reclamantă, iar instanța a admis acțiunea acesteia conform dispozitivului.
Expertiza contabilă extrajudiciară depusă de pârâtă (filele 101-143 din dosar) a fost comunicată părții adverse, însă concluziile acesteia nu au fost însușite de reclamantă.
Cum expertul nu a fost desemnat în condițiile art. 201-214 Cod procedură civilă, expertiza depusă la dosar are valoarea unei expertize extrajudiciare ale cărei concluzii se impune instanței doar în măsura în care sunt acceptate de către părți.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului acestor drepturi, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1, calculul se face raportat la salariul de bază mediu pe SNP
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept evocate, instanța a admis cererea reclamantei conform dispozitivului.
În ce privește daunele solicitate sub forma dobânzilor legale pentru neachitarea drepturilor la scadență, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă SA. B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că primele de Paști și C au fost plătite angajaților prin includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Includerea acestor prime în veniturile angajaților reiese din înscrisurile depuse la dosar care statuează cu titlu de regulă de generală aplicabilitate, că aceste prime, începând cu anul 2003, să fie incluse în salariul de bază al angajaților și nu în mod separat ca și primă de Paști și de
Toate aceste acte sunt semnate atât de recurentă cât și de reprezentanții reclamanților intimați.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit copiei xerox a Carnetului de muncă seria - nr. - filele 2-4 dosar fond, intimata a fost angajată a recurentei ca funcționat în activități comerciale și vânzător, în perioada 01.01.2005 - 11.10.2007, activitate ce a încetat la data de 11.10.2007, conform articolelor 65, 66 din Codul Muncii.
Conform copiilor xerox ale Contractelor Colective de Muncă încheiate între SA și salariații reprezentați de, pentru anii 2005 - 2007, filele 12 - 14 dosar fond, articolul 168 aliniatul 1 prevedea faptul că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând a se purta negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare.
Referitor la adresa comisiei paritare din 18.06.2007, invocată de către recurentă, aceasta a vizat, conform celor corect reținute de instanța de fond, o interpretare a clauzei prevăzută în articolul 168 aliniatul 1 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru anii anteriori, 2003 - 2007, deci după încetarea efectelor acestora, ori, din moment ce chiar prin această adresă s-au menținut dispozițiile articolului 168 aliniatul 1, orice discuție este neavenită, o nouă interpretare neputând produce efect retroactiv care să înlăture acest drept, ce nu s-a dovedit că ar fi fost acordat, criticile fiind nefondate.
Pe de altă parte, recurenta avea posibilitatea, de-a face dovada că pentru anii în care s-au solicitat aceste suplimentări, a inclus primele în salariul de bază lunar.
Articolul 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006, 2007, pentru care au fost solicitate drepturile salariale suplimentare, mai are pe lângă aliniatul nr. 1, reținut ca temei de drept al admiterii acțiunii și un alt aliniat, nr. 2, conform căruia s-a stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit articolului 1 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit articolului 236 aliniatul 4 din Codul Muncii, acest contract încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie voința părților.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că, doar în anul 2003, primele de Paști și C au fost cuprinse în salariul lunar de bază și faptul că printr-o adresă a comisiei paritare din anul 2008, semnată și de reprezentanții salariaților, s-a concluzionat că acest lucru a avut loc și în anii 2005 - 2007, nu poate fi calificat decât ca o încercare de modificare retroactivă a legii părților, a Contractului Colectiv de Muncă, după ce bineînțeles efectele sale au încetat, criticile aduse fiind nefondate.
Recurenta avea dreptul, posibilitatea de-a face dovada afirmațiilor sale, în sensul că primele au fost cuprinse în salariile de bază lunare, dar nu a făcut-o, astfel că, raportat la cele expuse, orice alte discuții apar ca fiind inutile.
Nici în actul adițional Contractelor colective de muncă nu s-a făcut referire la faptul că suplimentările salariale prevăzute de articolul 168 aliniatul 1 ar fi fost incluse în salariul de bază pentru alți ani decât 2003, comisia paritară făcând astfel o interpretare a aliniatului nr. 2 în sensul că începând cu anul 2003 acest drept ar fi fost inclus, deci nu doar pentru anul 2003, ori, acest aspect nu poate produce efecte retroactive, ce să înlăture conținutul explicit și neechivoc anterior, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor în salariul de bază.
Este culpa angajatorului că nu și-a luat toate măsurile necesare pentru ca o clauză contractuală să producă efectele dorite decât după mai mulți ani retroactiv printr-o negociere contrară dispozițiilor legale expuse. Cu ocazia încheierii actelor adiționale, recurenta avea posibilitatea ca în anul derulării contractului să facă modificarea aliniatului 2 din articolul 168, conform celor dorite și nu după încetarea efectelor acestui contract.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SA. B cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă din, nr. 9, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.959/D din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /10.11.2008
Jud.fond. -
Dact./14.11.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
