Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1515/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1515/2008-
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta din S M, Cartier, nr.196, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1009/D din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 27.08.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât Inspectoratul Școlar Județean S M, întâmpinare care privește altă cauză, iar la data de 03.10.2008 prin același serviciu al instanței și din partea aceluiași intimat a parvenit la dosar întâmpinare, prin care intimatul revine asupra primei întâmpinări și în care se arată că prima întâmpinare a fost depusă din eroare la dosar, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1009/D din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a espins acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în S M, Cartier, nr.196, județul SMî mpotriva pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M, str. 1 - 2. nr. 6, având ca obiect acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că "tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Analiz ând aceste dispoziții legale s-a reținut că angajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acorda alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care face parte și pârâtul - pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanta solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate s- putut constata că pretențiile acesteia sunt neîntemeiate întrucât în legile bugetului de stat nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este adev ărat că prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă s-a constatat că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental, ci doar o vocație.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanta, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite de lege", în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanta ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționări acestei excepții de către Curtea Constituțională.
De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV/18.02.2008, dată în interesul legii, statuează că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă. Or, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că nu sunt îndeplinite aceste condiții, respectiv contractul de muncă nu prevede aceste drepturi, iar în bugetul instituției nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs petenta, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 16 și 41 din Constituție, care prevăd că salariații au dreptul la beneficiul măsurilor de protecție socială de sănătate și securitate în muncă, în mod egal și nediscriminatoriu.
Se mai arată că acordarea tichetelor de masă nu este o chestiune lăsată la aprecierea angajatorului, acesta din urmă având obligația ca, în urma constatării îndreptățirii salariaților la această măsură de protecție socială, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Legea 142/1998, Constituția României, Codul Muncii, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul Școlar Județean SMa solicitat pronunțarea unei hotărâri în spiritul legii, dat fiind faptul că există o multitudine de interpretări cu privire la acordarea tichetelor de masă personalului angajat din sectorul bugetar.
Verificând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a apreciat instanța de fond, Legea nr. 142/1998 în art. 1 alin. 1 prevăzut doar posibilitatea pentru salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar. de-a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, dar, în alin. 2 s-a prevăzut totodată că acestea se acordă doar în limita bugetului de stat sau al bugetelor locale, posibilitate ce nu se poate însă confunda cu o obligație, fiind o normă dispozitivă nu una imperativă, criticile fiind neavenite.
Mai mult, conform art. 40 din Legea bugetului de stat pentru anul 2005, nr. 511/2004, dispoziție regăsită și în legile bugetului de stat pentru anii 2006 și 2007, nu se pot aproba sume cu această destinație, nefiind cuprinse în buget.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 14/18.02.2008 a dat o dezlegare a problemei de drept privitor la aplicarea art. 1 alin. 1, 2 din Legea nr. 142/1998, enunțată mai sus, conform căreia, în ceea ce privește personalul din sectorul bugetar, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă, ori, această dezlegare problemei de drept judecat, este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă orice discuție în acest sens fiind neavenită.
Nu se poate reține din actele aflate în dosarul de fond sau recurs, faptul că au existat negocieri incluse în contractul colectiv de muncă privindu-i pe recurenți, referitor la acordarea tichetelor de masă și a celor cadou, sau că ar fi cuprins consiliul local sumele necesare acordării dreptului în bugetul local. Într-adevăr, Legea nr. 142/1998 este în vigoare, dar, ea cuprinde anumite condiții pentru acordarea dreptului pretins, pe lângă calitatea de salariați în sectorul bugetar, condiții neincidente în speță, practica actuală a Curții de Apel Oradea în materie, fiind conformă deciziei pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta din S M, Cartier, nr.196, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1009/D din 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /10.11.2008
Jud.fond: -
Dact./14.11.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
